Conform datelor din Registrul Național al Datoriilor pus la dispoziție de Biroul de Informații Economice din Polonia, datoriile firmelor de transport din această țară au crescut în timpul pandemiei cu 27% și depășesc 1,2 miliarde de zloți (1 zlot polonez este echivalentul a circa 1,07 lei). Numărul datornicilor a crescut cu 925, până la 23.500, iar datoria medie de când cu pandemia a crescut cu 9.500 de zloți/firmă.
Însă aceasta nu este singura problemă a transportatorilor polonezi, arată asociația de transport și logistică TLP, ci Pachetul Mobilitate reprezintă un motiv foarte mare de îngrijorare.
Industria de transport este una dintre cele mai importante din Polonia și sprijină dezvoltarea economiei acestei țări în ansamblu, adică a construcțiilor, producției, comerțului ș.a. În domeniu lucrează 125.000 de firme, în care sunt angajați circa 750.000 de oameni.
Conform Inspectoratului pentru Transport Rutier, 36.500 dintre transportatorii din Polonia sunt licențiați pentru internațional și ei au în total 256.300 de camioane. Conform sistemului telematic GBox, în al patrulea trimestru din 2020, de exemplu, vehiculele grele poloneze au parcurs 190.000.000 km. Dar, în ciuda numărului în creștere de firme din domeniu, atât care fac intern, cât și care fac internațional, ele se luptă cu probleme ce le împiedică dezvoltarea: profitabilitatea scăzută, reglementările tot mai stricte, costurile mari cu forța de muncă și criza de personal calificat, creșterea costurilor de transport, taxele de drum mari, reparațiile scumpe și termenele mari de plată.
Și pandemia a avut un impact uriaș asupra operatorilor polonezi, deși nu toți au simțit în același mod efectele ei: transportatorii de persoane au fost cei mai afectați, iar cei care transportă mărfuri în cont propriu sunt într-o poziție mult mai bună, la fel și cei care colaborează direct cu firme de comerț electronic, construcții sau producție, deoarece în aceste domenii cererea de transport a fost mare, iar guvernele au pompat bani pentru sprijinirea societăților comerciale.
De la declanşarea crizei sanitare în România tot mai mulţi clienţi ai caselor de expediţii solicită termene de plată mai mari, motiv pentru care companiile au devenit din ce în ce mai selective în privinţa alegerii viitorilor parteneri de afaceri. Rolul asociaţiilor de profil care să se lupte pentru drepturile logisticienilor, pe modelul din ţările vestice, devine tot mai important în acest context, potrivit participanţilor invitaţi în panelul de discuţii la cadrul panelului de discuții la Galei Premiilor Tranzit 2020, ediția a XI-a.
În România, odată cu declanşarea pandemiei de coronavirus, tot mai mulţi clienţi au început să pună presiune pe freight forwarderi şi transportatori pentru a majora termenele de plată, uneori şi la 90 de zile. Asta în timp ce, după cum a explicat Viorel Leca, director general Gebrüder Weiss România, în vestul Europei, de exemplu în Franţa, există prevederi legale prin intermediul cărora sunt fixate termene maxime de plată pentru serviciile de transport sau logistică. Iar la cifre de afaceri mari, aşa cum este în cazul Gebrüder Weiss România, care anual se ridică la circa 60 de milioane de euro, capitalul de lucru pentru cele 90 de zile întârziere este de 25%, ceea ce înseamnă circa 15 milioane de euro „blocaţi în credit comercial în momentul de faţă”. În opinia lui Viorel Leca, „fiecare dintre noi trebuie să ajungem în acel punct în care să putem spune NU. De acolo începe tot, reglarea preţurilor, condiţiilor comerciale, condiţiile abuzive din contract, apropo de cum sunt despăgubit cu marfa. Cred că asociaţiile profesionale au un rol foarte important. De exemplu, Federaţia transportatorilor din Germania a luptat şi a introdus nişte prevederi pe care acum toată lumea le inserează în contract”.
În condiţiile unui management al riscului, termenele de plată se vor extinde, însă provocările vor fi inclusiv de ordin al solvabilităţii unor clienţi. Cel puţin în domeniul industriei de transport şi logistică, comportamentul clienţilor vizavi de termenele de plată este unul dezavantajos pentru firmele din domeniu, a afirmat şi Cristian Afrenie, Deputy Country Manager Schenker Logistics Romania. Acesta a explicat că furnizorii de transport şi logistică sunt lăsaţi la final atunci când vine vorba despre plăţi, iar această situaţie s-a acutizat în ultimele luni, motiv pentru care compania încearcă să limiteze expunerea volumelor şi să analizeze mai atent partenerii sau viitorii parteneri din punct de vedere al solvabilităţii. Lucruri pe care „le făceam şi continuăm să le facem”. În plus, a mai mărturisit oficialul Schenker Logistics România, compania s-a confruntat şi cu situaţii în care clienţii au încercat să introducă în contract diverse clauze, despre care Cirstian Afrenie spune că „nu suntem obligaţi să le acceptăm”.
Acesta este şi motivul pentru care contractele sunt standardizate, cel puţin în ceea ce privesc condiţiile principale, în special cu acei clienţi comuni la nivel de grup. „La urma urmei ne angajăm într un parteneriat, vrem să ne fie recunoscută munca şi serviicile prestate, înţelegem că vor anumite condiţii restrictive, penalitati, indicatori de performanţă etc., dar ele trebuie puse foarte bine în balanţă vizavi de natura serviciilor prestate şi de un minim de profitabilitate pe care ţi-l doreşti. Altfel respectiva profitabilitate va fi doar la nivel de discuţii teoretice, nu se va găsi în realitate.”
De la declanşarea crizei economice generată de pandemia COVID-19, unele dintre companiile de asigurări refuză să mai asigure clienţi din domeniu industrial-logistic, motiv pentru care şi expeditorii sunt afectaţi.
„La noi majoritatea clienţilor erau asiguraţi. Problema a apărut odată cu declanşarea crizei. Firmele de asigurări nu vor să mai asigure clienţi, companii care, deşi arată bine din punct de vedere al cifrelor realizate, activează într-un domeniu considerat vulnerabil. Şi atunci, în această perioada analizăm foarte atent un posibil client”.
02.10.2020
Ultimul număr: Martie 2026
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit