Salariile medii ale angajaților din producție
Câtă vreme la baza globalizării stă capacitatea de a reduce costurile cu forța de muncă prin localizarea producției pe piețe îndepărtate, care le permite producătorilor și să mobilizeze numărul uriaș de persoane apte de muncă din țări precum China și să scadă costurile cu stocurile, CEO-ul și fondatorul Ti Insight, John Manners-Bell,atrage atenția asupra faptului că acest lucru funcționează numai pentru că tarifele de transport internațional au avut maxime istorice scăzute de la momentul containerizării, în anii ’50, și până de curând.
Problema este că în timpul pandemiei de Covid-19 unele segmente ale industriei logistice au încetat să funcționeze cel puțin pentru o perioadă, ceea ce a pus în evidență multe dintre riscurile inerente din lanțurile globale de aprovizionare.
Timp de decenii, managerii lanțurilor de aprovizionare au ignorat costurile „invizibile“, în parte și pentru că erau dificil de cuantificat. Ele includ riscuri economice, printre care dezastre naturale, schimbări climatice, geopolitică, vămi, corupție, criminalitate legată de mărfuri, riscuri din societate, etice, criminalitate informatică și epidemii/pandemii.
Dacă la ele se adaugă probleme legate de costul petrolului, lipsa capacității și lipsa de fiabilitate a rețelelor de transport atunci când ne confruntăm cu tensiuni uriașe, înțelegem mai bine de ce am asistat în ultimii ani la o reechilibrare a lanțurilor de aprovizionare, adică acum există mult mai mult interes pentru relocalizare și nearshoring decât a existat în anii dinaintea pandemiei de Covid-19.
Asta a dus la o schimbare a relației dintre creșterea economică și comerț. În anii 1990 și cea mai mare parte a anilor 2000, volumul comerțului a crescut într-un ritm care a fost aproximativ dublu față de PIB, de 6,0%, față de 3,2%. Dar de la recesiunea economică din 2008 raportul dintre PIB și creșterea comerțului a fost înlocuit cu unul de paritate directă, 1:1 sau mai puțin, iar în 2019, înainte de debutul Covid-19, creșterea PIB global a fost de 2,5%, în timp ce volumele comerciale au scăzut cu 0,1%.
Această dinamică în schimbare a fost cauzată de mai multe aspecte: tensiunile comerciale și protecționismul demonstrat recent de războiul comercial SUA-China, reducerea cererii de import din cauza recesiunii economice din țările dezvoltate, scăderea diferențelor salariale dintre piețele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, schimbarea priorităților investiționale ale țărilor care s-au concentrat pe stimularea economiei și infrastructurii naționale mai degrabă decât pe exporturi și reducerea câștigurilor din offshoring. În ceea ce privește offshoring-ul, de altfel, multe organizații, printre care și Banca Mondială, cred că vârful lui a fost deja atins. China pierde, așa cum amintește John Manners-Bell, unul dintre avantajele sale competitive cele mai importante, deoarece costul cu forța de muncă a crescut mult în ultimii 20 de ani, iar decalajul față de piețele dezvoltate se micșorează – ceea ce nu este cazul altor locații, cum ar fi Mexic.

Prețul motorinei la pompă
Așa cum știți deja, după scăderile continue înregistrate în ultimul trimestru din 2023, prețurile motorinei au crescut puțin la începutul anului, deoarece a crescut trei luni consecutiv prețul spot al țițeiului Brent, care în martie era de 85 de dolari/b, față de 78 de dolari/b în decembrie.
Scumpirea țițeiului este pusă de Upply, Ti și IRU (Upply – Market insights) pe seama incertitudinii sporite și riscului geopolitic legate de atacurile care vizează navele comerciale ce tranzitează Marea Roșie, o zonă mai importantă pentru flexibilitatea comerțului global cu petrol decât în anii trecuți, după invadarea Ucrainei de către Rusia. Atacurile au crescut atât timpul de tranzit, cât și costurile de transport al petrolului, limitând capacitatea pieței de a se adapta la eventuale întreruperi ale aprovizionării, și au impus și includerea în preț a unei prime de risc, din cauza posibilității ca producția de petrol din Orientul Mijlociu să fie închisă.
Totuși, impactul atacurilor din Marea Roșie asupra prețului petrolului a fost limitat din cauza acumulării de stocuri globale de petrol în 2022 și 2023 și a lipsei perturbărilor din producția de petrol.
Prelungirea anticipată a reducerilor voluntare ale producției OPEC+, anunțată oficial pe 4 martie, față de reducerile anunțate pe 30 noiembrie 2023, de 2,2 milioane b/zi pentru începutul lui 2024, vizează și al doilea trimestru al anului, perioadă în care și Rusia a mai anunțat o reducere de 471.000 de barili/zi, în plus față de cea de 500.000 de barili/zi, anunțată în aprilie 2023 și care se extinde până la sfârșitul lui decembrie 2024.
Agenția Internațională pentru Energie (IEA) prognozează că prețul spot al țițeiului Brent va crește până la o medie de 90 de dolari/b în al doilea trimestru din 2024 din cauza reducerilor voluntare ale producției, în condițiile în care în mod normal în această perioadă din an cererea de petrol crește. Iar în restul anului se așteaptă ca prețurile să rămână relativ stabile, deci să fie, în medie, tot de 90 de dolari/b în trimestrul al patrulea, când reducerile de aprovizionare OPEC+ urmează să expire, și ar începe o ușoară presiune în sensul scăderii prețurilor în 2025.
Cu toate acestea, mai multe incertitudini majore ar putea afecta prețurile viitoare, începând cu atacurile din Marea Roșie, care ar putea perturba producția din Orientul Mijlociu, ceea ce ar duce probabil la creșterea prețurilor petrolului. De asemenea, rămâne de văzut cât de strict vor fi respectate reducerile voluntare de producție anunțate de OPEC+.
Cererea globală de petrol se estimează că va crește cu 1,4 milioane b/zi atât în 2024, cât și în 2025, iar în funcție de cât va fi de fapt această creștere vor fi afectate nivelurile stocurilor globale și prețurile petrolului.
Sursă: IRU
02.10.2020
Ultimul număr: Ian Feb 2026
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit