Turcia Archives - Pagina 9 din 15

Conflictul în curs de desfășurare dintre Rusia și Ucraina a adus în prim-plan rolul diplomatic al Turciei, care acum intenționează în mod clar să folosească această oportunitate pentru a se mișca în cerc nu numai în ceea ce privește vizibilitatea politică, ci și, mai ales, cu ambiția de a-și juca cărțile din punct de vedere economic.

Ankara dorește să devină din ce în ce mai mult o punte între Asia și Europa, promovând noi coridoare comerciale ca alternativă la cele nordice. Acesta este motivul pentru care, la începutul lunii iulie 2022, Turcia a promovat și a anunțat înființarea unui grup de lucru privind transportul feroviar în cadrul Consiliului de coordonare ministerială cvadrilaterală Bulgaria-Ungaria-Serbia-Turcia.

Volumul tot mai mare al schimburilor comerciale dintre Asia, în special dintre China și Europa, trebuie să găsească în mod necesar o cale de desfacere, ceea ce înseamnă revitalizarea a ceea ce se numește Coridorul Mijlociu, ca o alternativă viabilă din punct de vedere al distanței parcurse și al timpului de transport. Consiliul cvadrilateral prezintă o analiză comparativă a diferitelor scenarii de tranzit.

Un tren de marfă din China spre Europa pe ruta nordică, adică prin Rusia, parcurge 10.000 km în cel puțin 20 de zile; dacă alege coridorul sudic, prin Canalul Suez, cu vaporul, parcurge 20.000 km în 45-60 de zile. Dar dacă același tren alege Coridorul Mijlociu prin Turcia, acesta parcurge 7.000 km în 12 zile. În acest din urmă caz, avantajul este evident.

Prin urmare, Turcia intenționează să își dezvolte rapid infrastructura de transport pentru a putea concura la nivel mondial și în ceea ce privește logistica. În plus, planul „Viziunea transporturilor 2053″ (unde anul este orizontul de timp de referință) prevede alocarea unor resurse inedite pentru întregul sector al transporturilor.

Obiectivul autorităților turce și al căilor ferate este de a crește competitivitatea prin reducerea costurilor și, astfel, de a crește volumul: la sfârșitul planului, se estimează că acesta va crește de la 38 de milioane de tone pe an la 440 de milioane. În ultimele luni, Turcia a intensificat relațiile economice spre est cu Azerbaidjan, Kazahstan și Georgia.

În centrul proiectului se află calea ferată Baku-Tbilisi-Kars (BTK), care leagă Azerbaidjanul de Turcia prin Georgia. Cu o lungime de 826 km, a fost finalizat și deschis pentru exploatare în octombrie 2017. Traseul face parte dintr-un proiect mai ambițios de conectare a căilor ferate din Caucazul de Sud cu Europa, în ceea ce a fost deja numit un nou Drum al Mătăsii, care a revenit brusc în centrul atenției după ultimele scenarii geopolitice. În prezent, atenția Consiliului Cadrilateral se concentrează asupra facilitării construcției noii linii de cale ferată de 230 km, care pornește de la Kapıkule, numele punctului de trecere a frontierei turcești cu Bulgaria, unul dintre cele mai aglomerate din Europa, și ajunge la Halkalı, cea mai vestică stație a liniei Marmaray deja existente în Istanbul. Dar și pentru a interveni asupra tuturor acelor aspecte manageriale și birocratice care frânează potențialul transportului feroviar.

Turcia este unul dintre partenerii economici importanți ai României, iar pentru următorii ani se estimează creșterea relațiilor economice și a schimburilor comerciale dintre cele două țări. Chiar și în 2020, în ciuda dezechilibrelor generate de pandemie, schimburile comerciale româno-turce au scăzut relativ puțin, astfel că anul trecut s-a încheiat cu tranzacții în valoare totală de aproape 6,4 miliarde de dolari. Cadrul instituțional joacă însă un rol important în încurajarea comerțului dintre cele două țări, iar pentru ca activitatea să se deruleze în condiții optime cunoașterea legislației este esențială. Acesta a fost și obiectivul ultimului webinar organizat de Ernst&Young pe subiectul schimburilor vamale dintre România și Turcia.

În contextul pandemiei, toate economiile naționale trec printr-un proces de adaptare la noile condiții de piață. Acest proces oferă însă și oportunități, respectiv crearea de noi procese și lanțuri logistice, a precizat Mihaela Turbăceanu, reprezentantul economic al României la Ankara, în cadrul webinarului organizat luna trecută de Ernst&Young. Particular în ceea ce privește relațiile economice dintre țara noastră și Turcia se pot identifica sectoare industriale noi în afara celor tradiționale, pentru a lărgi colaborarea dintre cele două state. „Deși companiile românești încă au o prezență discretă pe piața turcă, în România funcționează nu mai puțin de 15.000 de firme cu capital turc, iar acest lucru este foarte încurajator. De altfel, Turcia este doua țară de unde se fac importuri în România. Pe lângă relațiile bilaterale, cooperarea pe piețe terțe este un alt punct important, care poate fi exploatat de companiile din cele două țări.”

Turcia este una dintre cele mai „populare” destinații pentru firmele care fac transport extra-comunitar. Pentru 2021, cărăușii au la dispoziție 6.500 de autorizații „terță-țară” de Turcia, care, probabil, se vor epuiza în august sau septembrie. Reprezentanții Ministerului Transporturilor au propus omologilor turci liberalizarea traficului dintre cele două părți pe perioada pandemiei pentru toate tipurile de transport rutier – bilateral, tranzit și terță-țară – însă nu s-a reușit nimic concret în acest sens.

Limitări pentru țările non-UE

Din păcate, importurile și exporturile dintre România și țările non-UE – inclusiv Turcia – au anumite limitări. Legislația a fost modificată ultima dată în mai 2016, stabilind faptul că exportatorul trebuie să fie o persoană/companie aflată pe teritoriul Uniunii Europene (UE). În caz contrar se impune existența unui partener responsabil pentru îndeplinirea procedurilor vamale.

Așadar, companiile care nu au filială în UE pot face maximum 3 importuri pe an. În cazul exporturilor, persoanele stabilite într-o țară terță a UE pot face declarații vamale în nume propriu, prin reprezentare directă sau indirectă (în numele clientului), pentru tranzit, admitere temporară sau re-export, ori pentru liberă circulație. În cazul în care operațiunile vamale de punere în liberă circulație nu sunt ocazionale, persoanele/companiile stabilite într-o țară terță a Uniunii pot depune declarații vamale numai prin reprezentare indirectă. Partenerii de afaceri în cauză trebuie să stabilească prin contract cine este responsabil pentru scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al UE. În plus, ar trebui luate în considerare consecințele eliberării dovezii de origine a mărfurilor, a licențelor pentru produse cu dublă utilizare și a altor licențe de export.

Procedurile de import-export în Turcia

În Turcia este necesară înregistrarea special în scop de TVA, aceasta fiind înlocuită de o taxă de înregistrare („full tax registration”), care acoperă toate taxele aplicabile corporațiilor și care se aplică doar pentru companiile ce își stabilesc o filială în Turcia, fără de care nu se pot face importuri.

Firmele care se autorizează ca operatori economici autorizați în Turcia (AEO) pot beneficia de mai multe avantaje, implicite sau la cerere, o parte dintre acestea vizând simplificarea procedurilor vamale și reducerea timpilor de așteptare. Sunt eligibile pentru autorizație, printre altele, firmele de producție, de import-export, companiile de transport, operatorii logistici, comisionarii vamali și operatorii portuari.

Foarte important, statutul AEO oferă recunoașterea ca partener economic stabil și sigur. Cei autorizați vor avea mai puține inspecții, o relație mai bună cu reprezentanții Vămii din Turcia, costuri de încărcare și descărcare reduse, dar și o poziție preferențială în Sistemul de Control al Riscului în Comerțul Extern (TAREKS). În plus, sunt și beneficii pe piețele internaționale, în special cele cu care Turcia are încheiate parteneriate și înțelegeri speciale.

În România, statutul AEO este similar cu cel din Turcia și se aplică pentru toate companiile înregistrate în spațiul UE. Printre avantajele de a fi operator economic autorizat se numără scutirea de la plata taxei pe valoare adăugată (TVA) în vamă la import (de fapt, TVA nu este plătit efectiv, ci este indicat doar în declarația TVA, atât ca taxă de intrare, cât și de ieșire – mecanismul de taxare inversă), scutirea de garanție de la TVA la importuri, urmată de livrarea intracomunitară, reducerea nivelului de garanție și/sau renunțarea la garanție, precum și posibilitatea efectuării exporturilor în afara programului de lucru.

Alte beneficii ale statutului de AEO includ perioadă nelimitată de valabilitate a certificatelor AEO, recunoașterea statutului AEO în statele membre, mai puține controale ale documentelor și controale fizice și prioritate la control plus posibilitatea alegerii locului unde se efectuează acesta.

De remarcat faptul că în Turcia este necesară o perioadă „tampon” de 3 ani până când o companie cu filială acolo poate aplica pentru obținerea certificării AEO, în timp ce în România și în UE este suficientă o perioadă de 6 luni și afirmarea intenției de aplicare pentru AEO.

Importanța dovedirii țării de origine a bunurilor

Contribuabilii pot importa în Turcia bunuri care urmează să fie procesate în această țară fără plata taxelor vamale și TVA, cu condiția ca bunurile finite să fie exportate. Dacă un contribuabil solicită și primește un certificat de autorizare de perfecționare activă (IPAC), atunci contribuabilul respectiv ar avea dreptul să importe sau să cumpere mărfuri scutite de TVA pentru a produce bunuri în Turcia, care apoi să fie exportate.

Originea bunurilor este considerată țara unde acestea au fost produse. Obținerea documentelor de proveniență este foarte importantă, pentru că se pot evita anumite taxe de import, prin certificatele A.TR. Uniunea Vamală dintre România și Turcia prevede faptul că schimburile comerciale dintre state se bazează mai degrabă pe liberă circulație decât pe stabilirea originii mărfurilor, chiar dacă nu există un acord bilateral încheiat în acest sens.

În cazul importurilor făcute în România trebuie specificată, clar țara de proveniență și nu se poate scrie doar UE, mai ales în cazul bunurilor care sunt produse în mai multe țări. În această situație este considerată țară de origine aceea unde s-a derulat ultima etapă esențială din producție.

De asemenea, trebuie stabilit dacă sunt bunuri care pot beneficia de statut preferențial. Iar în cazul produselor agricole, cărbunelui și oțelului, statutul este diferit.

Pentru bunurile care nu au statut preferențial trebuie completată Anexa 22-14. Atenție! Autoritățile turce acordă o atenție deosebită stabilirii țării de origine a bunurilor, iar amenzile pot ajunge și până la triplul taxelor vamale, așa că nu trebuie ignorată.