Întrebarea dacă guvernul francez mai crede în ruta Torino-Lyon a redevenit de actualitate în urma alarmei lansate în iunie 2022 de La Transalpine, o asociație franceză de susținători instituționali și antreprenoriali ai noii rute feroviare, care se află în prima linie nu numai pentru a promova această investiție, ci și pentru a se asigura că nu vor exista regrese sau pași greșiți. Potrivit La Transalpine, guvernul francez vizează modernizarea Dijon-Modane în loc să construiască tronsonul național de la tunelul de bază de la Saint-Jean-de-Maurienne până la Lyon.

Acum, o confirmare a acestei teze vine dintr-un raport pregătit de Conseil d’Orientation des Infrastructures, un organism consultativ al Ministerului francez al Transporturilor. Chiar dacă acest document nu propune o soluție unică, ci analizează mai multe alternative de traseu și lasă ușa deschisă pentru o decizie finală, care, în orice caz, va aparține guvernului în lunile următoare, pare clară preferința indicată pentru traseul Dijon-Modane în locul coridorului care ar lega tunelul de bază de la Mont Cenis de Lyon.

Motivele sunt atât economice, cât și de infrastructură, deoarece 600 de milioane de euro ar fi suficiente, iar traseul ar fi mai ușor de adaptat decât investițiile dificile planificate între Saint-Jean-de-Maurienne și Lyon, cu secțiuni lungi de tunel. Avantajul ar fi, de asemenea, legat de durata mai scurtă a construcției, finalizarea fiind programată pentru 2030.

În acest caz, noua linie dintre Lyon și Saint-Jean-de-Maurienne ar fi a doua prioritate și ar putea fi construită la jumătatea anului 2030, iar finalizarea ar trebui să aibă loc în jurul anului 2045, la mai mult de un deceniu după punerea în funcțiune planificată a tunelului de bază de la Mont Cenis. Dar, în acest caz, Franța ar pierde ocazia de a beneficia de cofinanțarea europeană prevăzută pentru coridorul dintre Torino și Lyon. În mai multe rânduri, Uniunea Europeană, pentru care coridorul mediteranean rămâne unul dintre proiectele prioritare, a solicitat Franței să pregătească planurile pentru secțiunea națională. Amintirile au venit atât din partea coordonatorului european responsabil de proiectul feroviar Torino-Lyon, Iveta Radičová, cât și din partea Adinei Vălean, comisarul european pentru transporturi. Dar guvernul francez și-a luat întotdeauna timp.

Întrebarea care trebuie pusă, totuși, privind prin prisma italienilor, este dacă amânarea tronsonului francez al liniei Torino-Lyon reprezintă un dezavantaj serios pentru noul coridor de mare capacitate. Răspunsul este cu siguranță pozitiv dacă ne gândim la serviciile de mare viteză pentru pasageri între Milano, Torino, Lyon și Paris. Pe de altă parte, pentru trenurile de marfă, ar fi probabil mai logic să se lucreze pe ruta dintre Dijon și Ambérieu. Acest lucru se datorează simplului motiv că transportul de marfă este transferat din centrele industriale din nordul Franței și nu trebuie să călătorească pe liniile de mare viteză pentru pasageri spre Lyon. În plus, este mult mai ușor de exploatat pe ruta prin Ambérieu, care, în plus, are pante mai favorabile pentru trenurile de marfă.

Dimpotrivă, dacă s-ar construi doar o linie rapidă pentru călători între Lyon și Chambéry, aceasta ar putea avea chiar și denivelări semnificative (35% la mie în loc de 12,5% la mie), exploatând puterea considerabilă a trenurilor de mare viteză cu costuri de construcție a infrastructurii semnificativ mai mici. Ceea ce contează cu adevărat în analiza finală este ca resursele să fie investite în adaptarea, chiar dacă în etape, a tuturor traseelor de dincolo de Mont Cenis.