In aceste zile oamenii isi petrec timpul facand stocuri. Setea de aprovizionare este in crestere, iar comerciantii vor face probabil mai multe vanzari decat in timpul sarbatorilor de iarna. Pe langa hartia igienica, nemtilor le place sa faca stoc de orez, taitei si conserve de ravioli (pe care in mod normal nu le-ar manca nimeni din cauza gustului groaznic), manusi de unica folosinta, faina, pasta de dinti, sapun, crema pentru picioare (?) si detergent. Stocurile de dezinfectant si masti sunt epuizate de ceva timp si nu se mai gasesc. Carucioarele de cumparaturi supraincarcate si reprezentantii retelelor de supermak-uri dovedesc ca situatia este sub control, cu exceptia hartiei igienice, care a devenit din punct de vedere psihologic un simbol al securitatii.
Ceea ce este de-a dreptul jenant. CEO-ul lantului de magazine nemtesti dm a fost aspru criticat in presa pentru ca a „indulcit“ situatia stocurilor din magazine.
Echipe de televiziune au facut reportaje din fata rafturilor de hartie igienica. Niciodata nu mi-a fost mai rusine pentru nemti ca acum.
Aici, multi spun ca Uniunea Europeana a esuat total. Cu exceptia traficului de marfuri, granitele pentru vecinii nostri europeni au fost inchise, ceea ce opreste mai putin virusul decat lanturile de aprovizionare. Saptamana trecuta, unele camioane au generat cozi de 90 de kilometri in granite.
Oricum, logistica este brusc importanta. „Lanturile de aprovizionare” sunt pe buzele tuturor si apar in fiecare titlu de ziar. Acesta este motivul pentru care guvernul a ridicat sau a redus in mod semnificativ aproape toate restrictiile privind transportul de marfa, de la interdictiile de conducere a camioanelor pana la restrictiile de zbor pe timp de noapte si perioadele de conducere sau de odihna. In urma cu doar cateva saptamani, centrele logistice erau nedorite, astazi au o cerere mai mare ca niciodata.
Cat timp se produce, logistica poate furniza, spun cele mai importante asociatii de profil – BIEK, BGL si DSLV – care au devenit adevarata voce a industriei in aceste zile. Cu toate acestea, nimeni nu stie cat timp va continua productia. Unele lanturi de aprovizionare sunt deja la capat, deoarece raman fara componente. Fabricile de automobile, inginerie mecanica si multe alte fabrici de productie din Germania ajung sa se opreasca treptat. Zborurile de pasageri sunt anulate, zborurile de marfa sunt rezervate integral. Se spune ca tarifele de transport aerian pentru textile aduse din China in Germania au crescut deja de cinci ori.
Mestesugarii inca lucreaza, iar viata publica inca functioneaza destul de bine.
De pe 22 martie au intrat in vigoare restrictii severe la nivel national in Germania. Doar supermarket-urile, farmaciile, oficiile postale si restaurantele care ofera mancare la pachet mai sunt deschise.
Este permis sa mergi la serviciu, sa faci cumparaturi pentru strictul necesar, sa alergi singur sau sa mergi la plimbare cu partenerul sau cu familia. Mentinerea unei destante minime de de 1,5 metri nu functioneaza cu adevarat. Cei care incearca sa mentina distanta sunt sabotati de catre cei care se strecoara printre cozi pentru ca in sfarsit nu le mai sta nimeni in cale. Este o experienta emotionanta pentru toti germanii sa vada cat de solidari sunt oamenii din Italia, cantand in balcoane pentru a multumi tuturor celor care mentin viata publica. Am adoptat pur si simplu acest lucru din Italia, chiar daca noi, germanii, nu suntem la fel de pasionati de asta ca vecinii nostri italieni.
Apropo, toata lumea este brusc fericita ca o Angela Merkel complet nepretentioasa si metodica este cancelarul Germaniei si nu niste clovni mediatici innebuniti. Probabil datorita ei guvernul a lansat imediat pachete de miliarde de euro pentru economie, pentru a ajuta companiile sa supravietuiasca si sa o ia de la capat.
Germanii refuza de mult sa ia la cunostinta inevitabilul. Acum isi dau seama ca acesta este doar inceputul si ca totul se va schimba in urmatorii doi ani. Dupa cum ii cunosc pe conationalii mei, ei vor planifica acest lucru foarte precis. „Eficienta germana” este ceea ce numea odata un coleg din jurul IFOY, iar Angela Merkel ar spune „Wir schaffen das!” (O vom face!)
Anita Würmser este jurnalista si presedinta a juriului premiilor internationale de logistica Hall of Fame Logistics si IFOY AWARD
(International Intralogistics and Forklift Truck of the Year).
