Context: Mercosur ca factor declanșator, logistica ca „victimă colaterală”
Primele zile din 2026 au adus o nouă rundă de proteste agricole în mai multe state europene, cu efect direct asupra transportului rutier și a fluxurilor intermodale. Miza politică este acordul de liber schimb UE–Mercosur, pe care organizațiile de fermieri îl contestă din perspectiva concurenței la import și a standardelor de producție, iar pentru lanțurile logistice consecința imediată a fost blocarea unor coridoare TEN-T și a acceselor la porturi.
Pe 9 ianuarie, o majoritate de state membre UE a confirmat oficial sprijinul pentru semnarea acordului, în pofida opoziției unor guverne și a presiunii protestelor. În paralel, Reuters a indicat că blocul Mercosur are în vedere semnarea pe 17 ianuarie 2026, ceea ce a menținut tensiunea în stradă și după 9 ianuarie.
Franța: nodul critic pentru transportul european
Franța a concentrat cele mai sensibile puncte pentru tranzitul continental, mai ales pe axele dintre Benelux–Paris–Spania și pe culoarul mediteranean. În intervalul 7–9 ianuarie, au fost semnalate blocaje și încetiniri pe autostrăzi cu relevanță internațională, inclusiv legături spre Belgia și spre frontiera spaniolă (zona atlantică). În aceeași perioadă, presiunea a urcat și pe zona pariziană, unde convoaiele și blocajele au complicat accesul în capitală și distribuția urbană.
După 9 ianuarie, protestele nu s-au „stins” uniform: au continuat și acțiuni anunțate ca fiind de durată, inclusiv blocaje planificate pe artere majore (ex. A7 în sudul Lyonului, în anumite episoade), ceea ce a păstrat riscul de efect de domino în rețea.
Spania: Catalonia, presiune pe coridorul mediteranean și pe porturi
În Catalonia, protestul a vizat direct conexiunile cu Franța și funcționarea porturilor. Blocajele de pe AP-7/N-II au lovit una dintre cele mai utilizate legături transfrontaliere rutiere, iar acțiunile asupra accesului la portul Tarragona au afectat schimbul navă–camion/navă–tren.
După 9 ianuarie, au apărut semnale de „relaxare” parțială: unele baraje au fost ridicate, însă puncte cheie au rămas active (inclusiv pe AP-7 și la port), ceea ce a menținut întârzierile pentru fluxurile industriale și containere.
Belgia: blocaje la Zeebrugge și fricțiuni pe accesul portuar
În Belgia, una dintre cele mai sensibile consecințe a fost legată de accesul rutier către portul Zeebrugge. Autoritatea portuară a comunicat explicit despre blocaje cu tractoare la rondul de deasupra A11, cu oprirea completă a traficului în anumite intervale.
Presa locală a relatat și despre acțiuni similare în alte zone, cu trecerea camioanelor „în reluare” pe anumite porțiuni, evitându-se uneori colapsul total, dar cu pierdere de timp și capacitate în ferestrele de intrare/ieșire din port.
Germania și Grecia: blocaje regionale, cu risc pe rutarea alternativă
În Germania, autoritățile au încercat să limiteze blocările totale la intrările pe autostrăzi, însă au existat încetiniri și întreruperi regionale care au afectat distribuția și conexiunile spre nodurile logistice.
În Grecia, protestele au inclus închideri și blocaje pe axe naționale și la puncte de frontieră, cu impact direct asupra transportului rutier și a tranzitului balcanic.
Confirmarea sprijinului statelor UE pentru semnare a ridicat miza politică internă în unele țări. În Franța, de exemplu, disputa s-a mutat și în zona parlamentară, cu tensiuni legate de moțiuni și poziționări partinice pe tema acordului.
Pentru lanțul logistic, efectele tipice ale acestor blocaje au fost:
- creșterea timpilor de tranzit și degradarea punctualității, mai ales pe rutele Franța–Spania și pe conexiunile către porturi;
- costuri operaționale suplimentare (carburant, ore de conducere „consumate” în congestie, repoziționări, penalități contractuale);
- presiune pe intermodal prin întreruperea alimentării terminalelor (camion–feroviar / camion–maritim) și formarea de cozi în zonele portuare;
- relocarea fluxurilor pe rute secundare, cu risc mai mare de blocaj local, restricții de tonaj și timpi imprevizibili.
**Sursă foto: Tranzit AI
