Asociația poloneză de transport și logistică TLP propune ca proiectul Strategiei Naționale pentru Reziliența Entităților Critice la cere se lucrează în această țară să fie completat cu soluții specifice care să asigure continuitatea activităților de transport și logistică, dat fiind faptul că acestea sunt atât de sensibile la interferențe externe cum ar fi sabotajul, acțiunile hibride aproape de pragul agresiunii armate deschise, blocajele din timpul protestelor sociale ce au acum loc în diverse țări europene, pandemiile sau crizele de combustibil. Când astfel de evenimente limitează capacitatea de a face livrări, locuitorii, spitalele, comerțul și industria resimt efectele. De aceea TLP susține obiectivul de a crește reziliența statului și de a asigura continuitatea serviciilor cheie, în timp ce atrage atenția asupra faptului că pentru asta trebuie asigurate lanțurile de aprovizionare în întregul lor, inclusiv companiile care nu au statut de entitate critică, dar a căror funcționare este importantă.
Operațiunile de transport și logistică depind de disponibilitatea drumurilor și terminalelor, a combustibilului, energiei, comunicațiilor și angajaților, iar antreprenorii din domeniu nu au o influență directă asupra multora dintre acestea. De aceea chiar și companiile bine pregătite pot pierde capacitatea de a răspunde la comenzi din cauza blocajelor de infrastructură, a întreruperilor în aprovizionarea cu combustibil sau a perturbărilor extinse din aprovizionarea cu energie.
În opinia TLP deci, nu este nevoie de o invazie pe scară largă pentru a perturba grav fluxul de mărfuri, ci acțiunile deliberate care vizează infrastructura, atacurile cibernetice, dar și evenimentele care nu au legătură cu activități ostile – proteste sociale, epidemii sau avarii – pot avea efecte dincolo de transportul în sine. Deci planificarea rezilienței ar trebui să includă capacitatea întregii piețe de a menține aprovizionarea necesară.
Proiectul de strategie din Polonia la care face referire TLP ia în considerare aprovizionarea cu alimente a populației și necesitatea de a menține stocuri și capacități logistice, puncte în care asociația propune clarificarea metodei de implementare, deoarece protecția ar trebui să acopere întregul lanț: livrările către producători și procesatori, transportul, depozitarea, colectarea și distribuția către punctele de vânzare și distribuția alimentelor. Iar lanțul frigorific necesită o protecție specială.
O situație similară li se aplică și combustibililor, deoarece simplul fapt că există stocuri nu garantează că ele pot fi utilizate, ci sunt necesare cisterne, șoferi, echipamente de distribuție funcționale și proceduri de realimentare și de decontare a tranzacțiilor în situații de urgență. De aceea TLP propune pregătirea unei rețele de puncte de realimentare de urgență și a unor reguli pentru furnizarea către companiile care efectuează livrări prioritare. Sistemul ar trebui să acopere și subcontractorii și să permită înlocuirea lor.
Și depozitele, magazinele frigorifice, facilitățile de manipulare, sistemele IT și încărcarea vehiculelor și echipamentelor de transport intern trebuie să aibă garantată energia minimă necesară pentru a funcționa, și evaluarea riscurilor ar trebui să acopere disponibilitatea LNG, CNG și a altor surse de energie folosite de companii. Iar disponibilitatea șoferilor, lucrătorilor din depozite și personalului tehnic este la fel de importantă.
Continuitatea aprovizionării include și mărfurile și deșeurile periculoase, unde TLP atrage atenția asupra necesității de a menține transportul combustibililor, gazelor medicale și chimicalelor necesare pentru tratarea apei. Colectarea și transportul deșeurilor, inclusiv a celor medicale periculoase și infecțioase, necesită și ele protecție, deoarece perturbările pot limita funcționarea entităților critice, iar planificarea ar trebui să țină cont de transportatori și de instalațiile de gestionare a deșeurilor de rezervă, precum și de protecția mărfurilor periculoase cu risc ridicat împotriva furtului și a utilizării în activități criminale. TLP mai subliniază faptul că menținerea resurselor suplimentare pentru nevoile statului necesită reguli transparente de cofinanțare sau acorduri de pregătire pe bază de taxe și că eficiența soluțiilor ar trebui testată în timpul exercițiilor comune între administrații, furnizori de combustibil și energie și companii.
