Infrastructura, costurile și lanțurile de aprovizionare împiedică ritmul decarbonizării
Un nou raport publicat de Centrul pentru Studii Politice Europene (CEPS), susținut de Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), analizează în detaliu realitățile din teren ale tranziției către vehiculele electrice în Uniunea Europeană. Studiul evidențiază obstacole majore, precum lipsa infrastructurii de încărcare, costurile ridicate ale vehiculelor electrice și presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare europene.
În prezent, tranziția către vehiculele electrice nu mai este privită ca o simplă schimbare tehnologică, ci ca o transformare profundă a întregului ecosistem industrial. Lanțurile valorice trebuie refăcute, iar competențele angajaților din sectorul auto trebuie adaptate la noile realități tehnologice. Pe fondul scăderii așteptate a vânzărilor de vehicule cu motoare cu ardere internă, industria speră că adoptarea accelerată a vehiculelor electrice va menține veniturile și locurile de muncă.
Totuși, raportul CEPS subliniază că acest obiectiv nu este ușor de atins. Costurile de producție ale vehiculelor electrice rămân semnificativ mai ridicate decât cele ale modelelor convenționale, ceea ce duce la prețuri finale greu accesibile pentru majoritatea consumatorilor europeni. În timp ce prețul mediu care ar permite păstrarea unei structuri de preț competitivă este de 45.000 de euro, disponibilitatea de plată a clienților medii nu depășește 20.000 de euro. Această discrepanță pune sub semnul întrebării viabilitatea economică a tranziției, în absența unor scheme de sprijin publice extinse sau a reducerii costurilor de producție.
Valoarea adăugată europeană în producția de vehicule este și ea afectată. Dacă în cazul vehiculelor cu ardere internă aceasta ajungea la 85-90%, pentru vehiculele complet electrice (BEV), contribuția europeană scade la 70-75%. Diferența este cauzată în special de dependența de celule de baterii produse în afara Europei, în principal în China. În prezent, aproximativ 70% din aceste celule utilizate în UE provin din Asia. Pentru a remedia această vulnerabilitate strategică, este nevoie de investiții anuale de peste 42 de miliarde de euro în dezvoltarea unei industrii de baterii autosuficiente până în 2030.
De asemenea, blocajele administrative și lipsa coordonării între autoritățile naționale frânează extinderea rețelelor de încărcare. Pentru a răspunde cererii anticipate din 2030, ar fi necesare investiții totale de aproximativ 172 de miliarde de euro, însă procedurile de autorizare și conectare la rețea rămân complicate și lente în multe state membre. Acest lucru accentuează inegalitățile geografice între regiunile urbane și cele rurale și perpetuează ezitarea consumatorilor de a face pasul spre electrificare.
Un alt punct critic abordat în raport vizează competențele forței de muncă. Trecerea la producția de vehicule electrice generează noi tipuri de locuri de muncă, în special în domeniul electronicii și software-ului, însă acestea nu compensează pe deplin pierderile de locuri de muncă din producția clasică. Chiar dacă unele competențe sunt transferabile, este necesară o strategie coerentă de perfecționare și recalificare profesională pentru sute de mii de lucrători afectați.
Raportul CEPS arată că, fără măsuri suplimentare din partea statelor membre și a instituțiilor europene, tranziția riscă să rămână dezechilibrată. Pentru a menține competitivitatea industriei auto din UE, va fi nevoie de intervenții coordonate în domeniul fiscal, industrial și al ocupării forței de muncă, precum și de investiții masive în infrastructură și tehnologie locală. În concluzie, tranziția către mobilitatea cu emisii zero nu este un drum lin, ci o reconstrucție complexă a unuia dintre cele mai importante sectoare industriale europene. Obstacolele financiare, logistice și sociale cer o abordare integrată, pragmatică și susținută pentru ca Europa să nu piardă teren în cursa globală a electrificării auto.
