Infiintata in 1990, Intermodal este una dintre companiile cu cea mai indelungata traditie pe piata romaneasca a proiectelor agabaritice, si de aceea am cautat sa aflam de la directorul general Andrei Dumitru cum se vede din perspectiva sa ultimul sfert de secol din acest domeniu, care au fost momentele de ascensiune, ce a determinat regresul din ultimii ani al pietei si, mai ales, ce sanse de revenire are ea, in conditiile in care tot mai putine comenzi vizeaza in vreun fel Romania.

La inceputurile sale, Intermodal avea ca domeniu principal de activitate intermedierea in transportul rutier si beneficia de experienta santierelor din strainatate pe care o avea proprietarul sau, care lucrase si ca sef al serviciului de expeditii si asigurari internationale intr-o firma de profil.
 

In timp acesta si-a dat seama ca, in loc sa fie implicat in transport de marfuri generale, unde tot ce conta era pretul, mai bine se axa pe un segment de nisa, agabariticul, care presupunea sa te ocupi si de obtinerea autorizatiilor speciale, de escorte/insotiri, de realizarea proiectelor de incarcare si de transport, de fixarea marfii etc. „Toate reprezentau o provocare care transforma activitatea de rutina in ceva nou. In acest domeniu nu exista repetitii, chiar daca transporti piese similare, pentru ca pot sa difere ruta, restrictiile, trailerul, oamenii, macaralele s.a., iar incidentele in trafic nu sunt niciodata aceleasi.“
La vremea respectiva existau in Romania cateva firme specializate in transport agabaritic – Transchim, Energoutilaj, Tas – iar Intermodal a reusit sa-si faca un nume si sa fie acceptat de carausi, pe care nu-i concura, asa cum tine sa sublinieze Andrei Dumitru, „ci veneam cu ceva nou pentru ei, ceea ce nici acum nu este bine inteles de autoritati, care ne considera doar niste intermediari“. Concret, firma prelua comanda si asocia toate serviciile conexe transportului, iar pe acesta din urma il subcontracta. O singura data s-a intamplat sa detina un camion – „am experimentat si testat si aceasta varianta, dar l-am vandut repede si am ramas un operator logistic, ceea ce a fost foarte bine. Casele de expeditii au o mare flexibilitate, si acesta este si motivul pentru care nu suntem legati de piata din Romania, ci avem agenti in toate zonele de interes si ne ocupam de orice tip de trafic, oriunde in lume. Unele transporturi organizate de noi nici nu ating Romania, dar ne-am facut in timp un nume si ne mandrim cu faptul ca nu am avut niciun incident.“

Multinationalele au stimulat piata, dar au si agresat-o
Initial Intermodal avea relatii mai ales cu aceste trei firme de transport, care aveau si echipamente, si personal calificat, dar in timp au intrat pe piata din Romania Van der Vlist, Felbermayr si Obermair, care, pe de o parte, au adus utilaje atat de moderne – in special macarale, putine la noi, invechite si greu de intretinut – incat au obligat si firmele autohtone sa investeasca, dar, pe de alta parte, „multinationalele au resursele necesare sa fie agresive pe pietele unde intra si e greu sa rezisti competitiei din partea lor, mai ales cand nici autoritatile nu iau masuri pentru protejarea pietei interne, asa cum s-a intamplat in Romania. Multinationalele la noi nu sunt obligate sa faca parte dintr-un patronat sau o asociatie sau sa respecte regulile de pe piata noastra, ci singura lor obligatie apare in raporturile cu autoritatile, dar si acelea sunt uneori viciate“, acuza Andrei Dumitru.
Asa cum isi aminteste proprietarul Intermodal, la inceputul anilor 1990 pe piata noastra nu prea existau firme specializate in escorta si alte servicii necesare in transportul agabaritic, ci ele erau asigurate tot de carausi. Compania a avut la un moment dat trei echipaje autorizate de Ministerul Transporturilor, „pana am ajuns la concluzia ca este mai rentabil sa lucram cu masinile carausilor. Deoarece nu orice transport necesita escorta, deci, daca ei tot aveau echipaje, de ce sa le tina pe dreapta in loc sa le dea cuiva care se ocupa de intermediere? Iar in prezent este la fel de usor de gasit masini.“
Si proiectul de transport era cumva nou la acea vreme, in sensul ca Intermodal era privit pe piata ca venind din afara ei si „nimeni nu intelegea ce fel de proiect puteam face noi, neavand experienta in domeniu. Dar, de fapt si pe atunci, ca si acum, proiectele de transport si de incarcare le faceau tot institutele de cercetare sau firmele care s-au desprins din acestea.“

Resursele pentru modernizarea parcului sunt tot mai putine
Pe masura ce numarul actorilor de pe piata noastra a crescut, iar echipamentele s-au modernizat, au aparut si aici diverse grade de specializare, iar in prezent unele firme se ocupa doar de manipularea marfurilor cu macarale. Insa resursele pentru modernizarea si intretinerea parcului de vehicule si echipamente sunt tot mai putine si firmele din domeniu, chiar daca pana acum au stiut sa investeasca pentru a-si proteja afacerile, rezista tot mai greu, dupa cum constata Andrei Dumitru.
Daca nu ai comenzi este dificil sa investesti in modernizarea utilajelor, ceea ce inseamna ca macar trebuie sa le mentii in stare cat mai buna pe cele pe care le ai. Din fericire, desi este o piata care depinde de tehnologia moderna, se pot face, in opinia lui Andrei Dumitru, aceleasi lucruri si cu echipamente mai vechi.