Furtul sau frauda nu reprezintă o noutate pentru industria transporturilor și logisticii. Furturile din depozite, atacurile asupra vehiculelor oprite sau furturile de semiremorci sunt riscuri cu care sectorul se confruntă de decenii. Ceea ce se schimbă este modul în care sunt comise aceste infracțiuni.

Potrivit datelor TAPA EMEA Intelligence System (TIS), în România au fost raportate 341 de incidente de fraudă sau furt de marfă în perioada 2024-2025, care au generat pierderi de peste 12,3 milioane de euro. Deși furturile clasice reprezintă în continuare majoritatea cazurilor, specialiștii în securitate avertizează că tot mai multe incidente implică fraude, furt de identitate și metode de înșelăciune din ce în ce mai sofisticate.

În loc să vizeze vehiculele sau facilitățile logistice, infractorii vizează tot mai des zona informațională. Companii de transport fictive, identități clonate, documente falsificate și canale de comunicare compromise devin scenarii tot mai comune pentru expeditori, transportatori și producători din întreaga Europă.

Această tendință reflectă o schimbare mai amplă în industria logistică. Pe măsură ce lanțurile de aprovizionare devin mai interconectate, iar companiile au nevoie de acces rapid la capacitate de transport, metodele infractorilor evoluează și ele. În multe cazuri, obiectivul rămâne același, furtul de marfă, însă modul în care acesta este îndeplinit arată foarte diferit față de acum un deceniu.

Furtul de marfă rămâne o realitate costisitoare

Datele arată că acest fenomen continuă să aibă un impact semnificativ asupra lanțurilor de aprovizionare din România. Totuși, experții în securitate avertizează că statisticile oficiale surprind doar o parte a problemei. Multe incidente nu sunt raportate, iar altele sunt încadrate în categorii mai largi, ceea ce face dificilă evaluarea dimensiunii reale a fenomenului.

Un lucru este însă clar: furtul de marfă este departe de a fi un fenomen marginal.

Incidentele raportate în România acoperă o gamă largă de infracțiuni. Furturile din facilități logistice reprezintă cea mai mare categorie, urmate de furturi de alte naturi, din vehicule și jafuri. Printre mărfurile vizate cel mai frecvent se numără combustibilul, produsele alimentare, metalele, materialele de construcții, electronicele și bunurile de larg consum.

Poate mai relevant decât cifrele în sine este ceea ce observă experții din industrie în spatele acestora.

Multe dintre incidentele care afectează companiile românești nu își au originea exclusiv în România. Rețelele infracționale operează peste granițe și exploatează vulnerabilități oriunde le identifică. O marfă poate fi produsă într-o țară, transportată de o companie din altă țară și furată la sute de kilometri distanță, într-o a treia piață.

Metodele infracționale se schimbă

Ceea ce diferențiază contextul actual nu este doar numărul incidentelor, ci și gradul lor de sofisticare.

În trecut, furtul de marfă presupunea de cele mai multe ori acces fizic la vehicule, depozite sau mărfuri. Astăzi, multe scheme de fraudă vizează informațiile.

Specialiștii din industrie raportează un număr tot mai mare de cazuri care implică:

• companii de transport fictive create pentru a prelua marfă și a dispărea;
• clonarea identității unor transportatori sau case de expediții legitime;
• adrese de e-mail frauduloase, aproape identice cu cele reale;
• atacuri de tip phishing pentru compromiterea conturilor de e-mail;
• documente de transport și polițe de asigurare falsificate;
• modificarea instrucțiunilor de livrare și a adreselor de descărcare;
• substituirea vehiculelor prin utilizarea unor documente și identități false.

În multe situații, infractorii nu mai au nevoie să pătrundă fizic într-un depozit sau într-un camion. Este suficient să convingă pe cineva să le predea marfa.

Potrivit experților în securitate, grupările de criminalitate organizată au devenit extrem de eficiente în exploatarea proceselor bazate pe încredere, procese create inițial pentru a facilita tranzacții rapide în transport și logistică.

De ce verificările tradiționale nu mai sunt suficiente

Găsirea capacității de transport a devenit tot mai dificilă în ultimii ani. Deficitul de șoferi, incertitudinea economică și perturbările continue din lanțurile de aprovizionare au determinat multe companii să apeleze mai des la piața spot și la subcontractori noi.

Problema nu este piața spot în sine. Problema este presiunea sub care sunt luate deciziile.

Atunci când o cursă trebuie organizată urgent, echipele operaționale au mai puțin timp pentru verificarea partenerilor necunoscuți. Infractorii înțeleg foarte bine această dinamică și profită de ea.

Un transportator poate prezenta licențe, polițe de asigurare și documente perfect valide. Însă dacă verificările au loc doar în momentul încărcării, acestea oferă puțină protecție împotriva identităților false, a conturilor de e-mail compromise sau a companiilor ale căror circumstanțe s-au schimbat între timp.

Pe măsură ce metodele de fraudă devin mai sofisticate, diferența dintre conformitatea din acte și riscul real din teren continuă să se adâncească.

Ca răspuns la această evoluție, tot mai multe companii de logistică renunță la metodele ad-hoc de identificare a capacității de transport și pun un accent mai mare pe colaborarea prin intermediul platformelor și rețelelor de parteneri verificate – precum Trans.eu – care oferă niveluri suplimentare de verificare, monitorizare și trasabilitate a tranzacțiilor.

Capcana verificării formale

Multe procese logistice pornesc încă de la o presupunere simplă: dacă documentele sunt în regulă, atunci și compania din spatele lor este legitimă.

În realitate, lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple.

Polițele de asigurare expiră, conturile de e-mail sunt compromise, documentele sunt falsificate, iar identitățile companiilor sunt copiate. În unele cazuri, grupări infracționale au achiziționat companii de transport inactive, dar cu istoric și documentație aparent impecabile, tocmai pentru a trece de verificările standard.

Pentru specialiștii în securitate, concluzia devine tot mai clară: verificarea nu mai poate fi tratată ca un proces care se face o singură dată.

Frauda nu mai ține cont de granițe

Statisticile din România arată că furtul clasic rămâne principala amenințare, de la furturi din depozite și vehicule până la jafuri și furturi de autovehicule.

Potrivit datelor TAPA EMEA, furturile din facilități logistice au reprezentat 151 dintre cele 341 de incidente raportate în România în perioada 2024-2025. Printre mărfurile vizate cel mai frecvent s-au numărat combustibilul, produsele alimentare, metalele, materialele de construcții, electronicele și bunurile de consum.

Ceea ce îngrijorează însă cel mai mult specialiștii este caracterul tot mai internațional al acestor infracțiuni.

De la risc operațional la risc de business

Frauda în transport nu mai este doar o problemă de securitate. Devine tot mai mult o problemă strategică de business.

Dincolo de valoarea mărfurilor pierdute, companiile se confruntă cu întreruperi operaționale, litigii, cereri de despăgubire, costuri suplimentare și deteriorarea relațiilor cu clienții.

Pe măsură ce metodele infractorilor devin mai sofisticate, atenția se mută de la protecția fizică a mărfurilor către verificarea identității, securitatea cibernetică și validarea partenerilor comerciali.

Cei care fură marfă nu mai sparg neapărat camioane. Din ce în ce mai des, ei se pot ascunde în spatele unui email aparent legitim.