Potrivit unui studiu al PwC, economia globala se confrunta din nou cu un cocktail periculos de riscuri, printre care reducerea ritmului de crestere al Chinei, aprecierea dolarului si scaderea pretului materiilor prime si al petrolului. De aceasta data, pietele emergente sunt cele care par cele mai vulnerabile, in vreme ce economiile dezvoltate inca se zbat sa depaseasca perioada de crestere anemica cu care se confrunta de aproape un deceniu, de la debutul crizei financiare globale, arata economistii PwC.
Cresterea economica a incetinit in sase dintre cele mai mari sapte tari emergente (grupul E7), in comparatie cu anii trecuti.
Dupa ce a inregistrat rate de crestere de peste 8% intre 2000 si 2011, economia chineza a incetinit la un ritm de crestere de sub 7% anul trecut, iar economistii PwC se asteapta ca acest ritm sa scada in continuare la aproape 6% in 2017.
Principalul efect direct al decelerarii economiei Chinei se vede deja in evolutia comertului international. Brazilia si Indonezia sunt statele cele mai expuse la scaderea comenzilor venite din China. Spre exemplu, impactul direct al scaderii cu 10% a exporturilor Indoneziei catre China va duce la o reducere a ritmului de crestere al tarii cu 0,2%. Reducerea ritmului de crestere al Chinei si a comenzilor acesteia au si un efect indirect prin scaderea preturilor materiilor prime. Rusia, Indonezia, Brazilia si, intr-o mai mica masura, Mexic sunt toate exportatori neti de materii prime, prin urmare sufera din cauza scaderii preturilor acestor produse.
Aprecierea dolarului american corelata si cu gradul de indatorare in valuta americana reprezinta un motiv de ingrijoare pentru unele companii din pietele emergente, pentru gospodarii (si intr-o mai mica masura pentru guverne), asa cum se poate observa in Figura 2 de mai jos. Economistii PwC considera ca Brazilia si Turcia sunt printre tarile considerate “foarte vulnerabile” in privinta datoriei externe.
Datoria externa a Chinei este insa relativ protejata de efectele aprecierii dolarului datorita faptul ca datoria denominata in valuta reprezinta doar o mica parte din economie, desi unele companii chineze sunt mai expuse din acest punct de vedere.
Indonezia, Mexic, Rusia si India, restul de patru state dintre cele mai mari sapte economii emergente din lume, au o pozitie intermediara in privinta expunerii la datoria denominate in dolari – chiar daca primele trei au si alt tip de expunere legata de preturile materiilor prime si de dependenta de exporturile catre China. India pare sa fie intr-o pozitie mai stabila, iar in prezent pare sa fie cea mai solida dintre economiile emergente majore.
Analiza PwC arata ca unele dintre statele E7 au suficient spatiu fiscal, pentru ca au deficite bugetare relativ mici si un nivel redus al datoriei publice. Chiar si in Mexic sau Rusia, acolo unde deficitul bugetar este de peste 3% din PIB, datoria publica este mai mica de 60% din PIB. Decidentii politici pot folosi stimulul fiscal pentru a incuraja cererea, in cazul in care ritmul cresterii economice continua sa scada.
Lucrurile sunt mai putin clare in privinta politicii monetare, atata vreme cat inflatia ramane la niveluri ridicate in Brazilia, Rusia si Turcia, dar este sub target in China. Cu toate acestea, avand in vedere ca nivelul dobanzilor de politica monetara este mai ridicat in statele E7 decat in economiile dezvoltate – in prezent cea mai mica dobanda dintre statele E7 este inregistrata in Mexic (3,25%) – decidentii au spatiu de manevra pentru a adopta masuri de stimul monetar daca doresc.
