Ipsos analizează, de 10 ani la nivel mondial și pentru a treia oară în România, principalele tendințe globale, dar nu ca o colecție de întrebări și răspunsuri, ci bazându-se pe un model similar cu analiza mișcării valurilor unui ocean. Concret, se ține cont de forțele macro active în întreaga lume, care pot fi comparate cu forțele aflate mult sub nivelul mării, deoarece acolo sunt aspectele profunde, care se schimbă greu, dar care influențează atitudinile și valorile noastre. Și astfel avem, ca expresie a schimbării, semnale legate de valorile pe care le împărtășește cineva, iar când sunt identificate aceste semnale este clar că în zona forțelor macro se întâmplă ceva. Despre trei dintre cele mai importante tendințe rezultate din sondajul pe 2023 a vorbit în cadrul celei de-a 19-a conferințe Arilog Alina Stepan, country manager Ipsos pentru România.
Studiul Ipsos este, conform declarațiilor acesteia, cel mai mare studiu de tendințe din lume, acoperind 50 de țări și peste 48.000 de persoane ce reprezintă 70% din populația lumii și aproape 87% din economia globală, deoarece, „deși este doar un eșantion, credem că este reprezentativ pentru a ne da seama de ce se întâmplă azi în lume, indiferent unde”.
Reprezentanta Ipsos declară că autoritățile din România nu au părut foarte interesate de acest studiu, în sensul de a lua decizii pe baza cunoașterii tendințelor respective, câtă vreme nu au participat la evenimentul de lansare. Deci există o inerție mare în cazul instituțiilor statului.
Românii nu pot decide între atașamentul față de țară și deschiderea spre lume
În fiecare an sunt monitorizate 12 aspecte legate de sănătatea fizică și mentală, climă, relația oamenilor cu tehnologia și cu informația, atitudinile față de mediul politic, social și economic din fiecare țară ș.a.
Dar în cadrul conferinței Arilog s-a făcut referire doar la trei dintre ele, cu accent pe rezultatele sondajului pentru România. În ceea ce privește globalizarea și relația dintre global și local, 48% dintre români au afirmat că globalizarea este bună pentru țara lor și 49%, că e bună și pentru ei personal – deci mai mult de jumătate cred că e mai bine să fie cetățeni ai țării lor decât cetățeni globali. Generația Z este cea mai deschisă spre lume și crede într-o mai mare măsură că globalizarea este bună și pentru țară (67%) și pentru ei (62%), „iar asta se întâmplă nu pentru că lumea îi atrage mai mult, ci pentru că țara lor nu le oferă mai multe motive de mândrie”. Ca medie pentru toate țările, 66% dintre respondenți cred că globalizarea este bună pentru țara lor și 62% că e bună și pentru ei personal.
În ciuda acestor diferențe procentuale între răspunsurile din România și media tuturor țărilor, KOF Globalisation Index, care măsoară dimensiunile economică, socială și politică ale globalizării (comerț, deschidere spre alte țări, număr de ambasade din țară sau ale unei țări în alte țări, număr de ONG-uri, grad de conectare a țării, număr de turiști străini și de studenți străini ș.a.), arată că România (cu 79%) este peste media lumii (de 61%) în ceea ce privește măsura obiectivă a globalizării.
Atitudinea națională sau naționalistă se transferă și asupra alegerii mărcilor de produse folosite. 78% dintre români și 70% dintre toate persoanele chestionate spun că preferă să cumpere produse din țara lor, decât din străinătate, procent care în România descrește cu vârsta, ajungând la 69% în rândul generației Z. În același timp, 50% dintre români și 48% dintre persoanele din întreaga lume cred că mărcile globale fac produse mai bune decât mărcile din țara lor, procent care crește pe măsură ce scade vârsta, până la 62% în cazul românilor din generația Z.
Diferența de procente observată în România în cazul celor două întrebări poate indica o disonanță cognitivă între ce credem și ce alegem de fapt, dar Alina Stepan explică faptul că în realitate românii nu se pot decide dacă rămân atașați de valorile din țara lor sau se deschid spre lume.
Interesant este faptul că, așa cum în Franța Monoprix oferă o gamă de produse „ultra-locale”, prin campania sa „produs nu foarte departe”, și în România există un lanț de magazine, Penny, care și-a propus ca în 2023 60% din produsele comercializate să fie „triplu RO”, adică provenite din materie primă din România și procesate și ambalate tot în România. „Deci există un filon local care, dacă este exploatat, vorbește pe limba românilor. De unde și succesul lanțului 100% românesc Annabella, care a ajuns la 100 de magazine.”
Sondajul a vizat și companiile (furnizorii de produse și servicii) de la care publicul așteaptă să manifeste valori similare cu ale sale pentru a le lua în considerare. Aici există similitudini între răspunsurile românilor și cele din alte țări, care plasează pe primul loc firmele din industria sănătății și a produselor farmaceutice, cu 36%, producătorii de alimente și băuturi, cu 32% în lume și 33% în România, supermarketurile și magazinele alimentare, cu 28%, respectiv 39%, furnizorii de tehnologie, cu 22%, respectiv 18%, și cei de servicii financiare, cu 22%, respectiv 20%. În timp ce de la producătorii de mașini, de vin/bere/băuturi spirtoase, de confecții și de tutun oamenii nu se așteaptă să le reflecte valorile pentru a cumpăra bunurile respective.
Românii nu sunt foarte convinși că urmează un dezastru ecologic
Urgențele climatice sunt un alt aspect vizat de sondajul Ipsos, iar disonanțe apar și aici, „în sensul că toți avem aceleași îngrijorări, și totuși nu se fac progrese rapide”.
Din anii ’70 se vorbește despre Earth Overshoot Day (ziua din fiecare an în care resursele sunt depășite și nu se pot regenera). În 1970 resursele erau suficiente până în decembrie, dar în 2023 ele mai ajung doar pentru șapte luni (până pe 2 august). Și, cu două excepții în 2009 și 2020, pe fondul crizei economice, respectiv pandemiei de Covid-19, când au fost „câștigate” două săptămâni, lucrurile se prezintă cam la fel în ultimii 15 ani.
Realizată pe fiecare țară, această analiză arată că în Quatar și Luxemburg resursele sunt suficiente doar până pe 10, respectiv 14 februarie, deci aceste țări consumă cel mai mult, în timp ce în Jamaica sunt suficiente până în decembrie. România este la jumătatea clasamentului, cu Earth Overshoot Day pe 11 iunie.
Țările care au cele mai mari procente din populație care crede că ne îndreptăm spre un dezastru pentru mediu dacă nu ne schimbăm rapid obiceiurile sunt Indonezia (92%), Zambia și Vietnam (câte 91%), iar la polul opus se află Japonia (62%), Olanda (64%) și Arabia Saudită (66%). Media globală este de 80%, iar în România este de 73%, „deci nu suntem foarte convinși că ne îndreptăm spre un dezastru ecologic”. Pe de altă parte, acest procent în rândul generației Z este cel mai mare de până acum, de 79%.
În funcție și de cum este formulată întrebarea, oamenii vor răspunde în general că mediul și clima sunt importante, dar dintr-o multitudine de aspecte care îi îngrijorează ele ar fi abia pe locul al șaptelea, cu 16% dintre respondenți îngrijorați, în urma inflației (41%), sărăciei și inegalității sociale (30%), criminalității și violenței (29%), corupției financiare și politice (27%), șomajului (27%) și sănătății (21%). „Deci de fiecare dată altceva este mai important și mai urgent și ne face să privim clima cu mai puțină grijă.”
România este în Top 5 când vine vorba de procentul persoanelor care cred că nici măcar oamenii de știință nu știu prea bine ce spun când se referă la problemele de mediu (68%), în urma Tailandei (76%), Chinei (73%) și Japoniei și Pakistanului (71%). La polul opus se află Republica Dominicană, Suedia și Israel, cu 36-44%. Iar media globală este de 55%. În România, persoanele din generația „baby boom” se îndoiesc cel mai mult (76% dintre cei născuți în acea perioadă). Acest procent, corelat cu cel de la întrebarea anterioară, arată că preocuparea pentru problemele de mediu este pe o pantă descendentă în percepția românilor, care, în plus, se așteaptă ca mai degrabă instituțiile statului, nu mediul privat, să ia măsuri.
Asta în condițiile în care 3,5 din 7,5 milioane de gospodării din România folosesc resurse neregenerabile pentru încălzire (lemn, cărbune, gaz natural sau centrale locale, multe pe combustibili fosili) și doar 600.000 sunt racordate la o rețea centralizată de termoficare, „deci departe de ce înseamnă să fim prietenoși cu mediul. În plus, doar unul din trei elevi știe ce înseamnă reciclarea deșeurilor și numai trei din zece au participat la programe educaționale despre importanța colectării selective și reciclării. Or, ei sunt generația de mâine, care ar trebui să acorde măcar la fel de multă atenție planetei câtă acordăm noi.”
Românii, la jumătatea clasamentului global în privința dependenței de internet
Cele mai mari procente din populația totală care nu își pot imagina viața fără internet sunt în Indonezia (86%), India (84%), Africa de Sud și Israel (83%), iar cele mai mici în Puerto Rico (50%), Columbia (55%) și Kenya (56%). Media globală este de 71%, iar cea din România, care e cam la jumătatea clasamentului, este de 70%.
În ceea ce privește teama că progresul tehnologic ne distruge viața, ea este mai mare în Emiratele Arabe Unite (76%), Maroc (75%) și Arabia Saudită (74%), și mai mică în Suedia (41%), Olanda (42%) și Germania (44%). România este în a patra cincime a clasamentului, cu 57%, în timp ce media globală este de 60%, ceea ce arată o oarecare nostalgie față de lumea de acum, câtă vreme procentul global a fost de 52% în 2019 și de 58% în 2021, iar în România a fost de 55% în 2021. Cel mai mare nivel de anxietate față de tehnologie îl au cei din generația X (64% din totalul acestor persoane) și cel mai mic, cei din generația Z (47%). În plus, 60% din populația globală și 63% din populația României ar vrea ca țara lor să fie așa cum era, față de 50%, respectiv 53% în 2019 și 55%, respectiv 58% în 2021. Desigur, cel mai scăzut nivel de nostalgie față de cum stau lucrurile acum îl au cei din generația Z (44% dintre ei).
