CTP a organizat recent un webinar cu tema „Nearshoring: Winners & Losers“, iar printre temele discuției moderate de Bert Hesselink (Group Client Relationship Director în cadrul CTP) s-a aflat și modul în care nearshoring răspunde cerințelor legate de sustenabilitate.
Marko Ivović, COO Nidec, a explicat că, atunci când vine vorba de sustenabilitate (mai ales de producție ecologică) și de strategia globală de aprovizionare, firma pe care o conduce are cerințe pe care furnizorii trebuie să le respecte. Dacă o fabrică este aproape de clienții săi, sigur că printre beneficii se numără reducerea costurilor de logistică și reducerea emisiilor de CO2 din transport, și acesta a fost unul dintre motivele pentru care producătorul japonez Nidec a ales să deschidă o uzină în Serbia. Przemysław Piętak (Supply Chain Advisory Director în cadrul CBRE), a amintit că distanța de la care se face aprovizionarea cu bunuri influențează amprenta de carbon și că penalitățile sunt mai mari dacă produci la distanță decât dacă produci local. Iar în ceea ce privește bateriile electrice chiar există o directivă nouă, care se va implementa gradual în următorii ani, și care le impune producătorilor cerințe tot mai stricte, inclusiv monitorizarea emisiilor de carbon, și care în 5-6 ani va limita amprenta de carbon ce poate fi generată din supply chain-ul bateriei, de la activitatea minieră, trecând prin producție, ambalare, transport. „Deci în timp nu va mai fi o opțiune, ci o obligație să produci local, altfel amprenta de carbon va fi atât de mare încât cu anumite produse nu se va putea intra în Europa.“
