Decizia presedintelui american Donald Trump, din 8 mai, de a se retrage din pactul nuclear si de a restabili sanctiunile asupra Iranului, este o lovitura majora pentru lumea turca a afacerilor.
Turcia si investitiile turcesti nu au avut sansa sa beneficieze de acordul din 2015 care a ridicat sanctiunile impotriva Iranului. Volumul anual al comertului dintre Turcia si Iran a scazut constant din 2012 – cand a atins maxim 22 miliarde dolari din cauza exporturilor de aur ale Turciei – pana in 2016. Declinul dupa 2012 ar putea fi atribuit sanctiunilor si tensiunilor politice legate de Siria si Irak. Cu toate acestea, dupa ce sanctiunile Iranului au fost ridicate, volumul comertului cu Turcia – care era de 9,8 miliarde de dolari in 2015 – a scazut la 9,7 miliarde de dolari in 2016. Volumul nu a depasit 10,7 miliarde de dolari in 2017.
 

Desi mai mult de 4.000 de delegatii comerciale straine au vizitat Iranul dupa ce sanctiunile au fost anulate in 2015, Turcia nu si-a putut castiga partea. Iar deschiderea centrului comercial turc de patru etaje din Teheran nu a schimbat acest lucru.
Amenintarile SUA impotriva companiilor din tari terte care fac tranzactii cu Iranul vor reprezenta o problema majora pentru Turcia. In 2012, Ankara a redus importurile de petrol din Iran, inlocuindu-le cu cele din Irak si Arabia Saudita. Turcia ar putea incerca aceeasi abordare de data aceasta, ceea ce ar spori pretul petrolului, care este deja in crestere.
Profesorul de economie, Kenan Mortan, a declarat in evaluarea sa pentru Al-Monitor ca Turcia va fi grav presata de sanctiuni, dar din cauza proximitatii sale cu Iranul ar putea gasi in continuare modalitati de a ocoli sanctiunile. Ankara ar putea incerca sa elaboreze un sistem de schimb de marfuri prin crearea unor zone de comert liber la punctele de trecere a frontierei. Acesta ar putea relua exporturile de aur pentru a facilita transferurile de bani catre Iran.
Desi petrolul si gazele naturale sunt principalele marfuri de import, s-a inregistrat o crestere vizibila a importurilor din Turcia de zinc si cupru din Iran. Importurile tuturor acestor marfuri ar putea continua, in pofida sanctiunilor.
Mortan remarca si ca Iranul ar putea pastra barierele birocratice pe care le-a plasat in fata exportatorilor turci si va continua sa intarzie eliberarea permiselor; Iranienii ar putea ignora produsele turcesti daca gasesc alternative in alta parte; Turcia nu detine tehnologia avansata in domeniile strategice de petrol si petrochimie pe care Iranul le are; In ciuda tuturor eforturilor, intalnirilor si dezbaterilor neintrerupte, ambele parti au optat pentru un acord de comert liber, dar pentru un acord comercial preferential, care reduce tarifele pentru anumite produse. Tarile au implementat pactul in 2015 si l-au modernizat recent. PTA prevede cote pentru 125 de produse industriale turcesti si 140 de produse agricole iraniene.
Acum, ambele parti trebuie sa fie pregatite de faptul ca este posibil sa nu isi poata folosi monedele locale in comertul lor.