Firmele care fac transport express cu vehicule ușoare au o problemă în special în Franța, unde sunt controlate și amendate mai ales pentru că șoferii iau pauza zilnică în mașină, ceea ce în această țară este interzis prin lege. Analizând procesele verbale întocmite de agenții de control francez DREAL și ce anume li se cere șoferilor să completeze, pentru a anticipa cum să-și instruiască firmele angajații, cum să se pregătească pentru controale sau cum să le conteste, Smaranda Rugină, avocat specializat în dreptul transporturilor și proceduri de insolvență, spune că amenzile primite trebuie contestate. În primul rând pentru că, dacă se adună prea multe, sancțiunile pentru firma respectivă cresc, și în al doilea rând pentru că sunt șanse să li se dea câștig de cauză în instanță.
Av. Rugină, partener UNTRR și în același timp profesor universitar, a arătat în cadrul Conferinței Anuale a Transportatorilor Express de Mărfuri că legiuitorul francez a mers mai departe de reglementările europene în ceea ce privește vehiculele de 3,5 t, cerând ca șoferii să nu ia nici pauza zilnică în mașină, nu doar pe cea săptămânală normală – Franța este singura țară europeană unde se întâmplă asta – dar că și instituția de control DREAL face frecvent abuzuri.
Spre deosebire de camioanele grele, unde nu i se poate cere șoferului dovada că a luat pauza săptămânală normală în afara cabinei, ci el trebuie prins în flagrant sau inspectorii trebuie să demonstreze că a dormit în cabină, în cazul vehiculelor de până la 3,5 t șoferul trebuie să dovedească el faptul că nu a dormit în mașină, pe baza documentelor furnizate de angajator. Și nu se poate invoca argumentul că angajatorul nu i-a pus la dispoziție dovezile că a luat pauza zilnică în afara cabinei, deoarece legea franceză (articolul 3313-4 C. Transp) prevede că angajatorul are obligația de a-i asigură șoferului condiții de cazare în afara vehiculului compatibile cu demnitatea umană și condiții conforme de igienă, pentru sănătatea sa, dar și de a-i pune la dispoziție tot ce este necesar pentru a dovedi că perioadele de odihnă au fost luate în afara cabinei.
Legea din Franța spune că firmele pot prezenta orice fel de dovadă, nu doar factură de la hotel, că șoferul nu a făcut pauza zilnică în mașină, ci într-o locuință decentă. Deci poate fi un contract de închiriere sau declarația unei persoane care locuiește în Franța, potrivit căreia un anumit șofer a dormit acolo într-o anumită noapte. Dar managerii prezenți la conferință au spus că de cele mai multe ori astfel de dovezi au fost respinse, ceea ce a făcut-o pe Smaranda Rugină să sublinieze că, da, autoritățile de control interpretează uneori greșit legea, cu sau fără intenție, bazându-se pe faptul că firmele amendate nu vor depune contestație. „Dar conform legislației franceze aceste dovezi trebuie acceptate, deoarece legea prevede că dovada poate fi furnizată prin orice mijloc. Din fericire, judecătorii sunt imparțiali. Poate cei din prima instanță nu vor da dreptate firmei amendate, gândindu-se că va renunța, dar la apel sunt magistrați profesioniști, care trebuie să-și motiveze decizia, deci nu pot să nu țină cont de o dovadă despre care legea spune că este valabilă.”
Prima fază a controlului este întocmirea buletinului de control, când se constată că trebuie plătită o cauțiune de până la 4.500 de euro, în funcție de caz și de numărul de abateri pe care angajatorul le-a avut deja. Apoi se redactează procesul verbal, care nu poate fi consultat de avocat înainte de contestarea ordinului penal, „ceea ce nu ne permite să anticipăm prea repede ce răspunsuri am putea să-i dăm agentului DREAL la momentul contestației, prin scrisoare în urma inspecției. Dar putem presupune că a fost un control într-o limbă care nu e a șoferului sau că acesta a fost obligat să recunoască faptul că a dormit în mașină.”
Aceeași faptă, diverse încadrări, până la amendă de 200.000 de euro și închisoare șapte ani
Pauza zilnică luată în mașină poate fi încadrată diferit de la un caz la altul, dar patru dintre dosarele avocatei Smaranda Rugină sunt pe o temă mai complexă, în care controlul nu a fost întocmit de DREAL, ci de Inspecția Muncii, care pune problema „supunerii unei persoane a cărei vulnerabilitate sau stare de dependență e cunoscută de angajator la condiții de muncă (de cazare) incompatibile cu demnitatea umană”. Aici se poate ajunge la șapte ani de închisoare și amendă de 200.000 de euro dacă sunt mai multe sancțiuni anterioare necontestate pentru odihnă în cabină (articolul 225-13 din codul penal francez).
Pentru a identifica existența acestei infracțiuni trebuie ca inspectorii să demonstreze intenția angajatorului de a supune șoferul la condiții inumane, făcând apel la vulnerabilitatea economică și financiară a acestuia din urmă, lipsa lui de calificare ș.a.
În cazul unui astfel de control inspectorii de la Ministerul Muncii au fotografiat interiorul vehiculului și spațiul amenajat pentru odihnă (dana), au spus că e strâmt și deci incomod pentru șofer și că acesta îi închiriase angajatorului propriul vehicul, ceea ce îl punea într-o situație defavorabilă din punct de vedere financiar. „Nu înseamnă că un astfel de dosar va fi neapărat transmis către procurori și că administratorul firmei va fi condamnat, dar în asemenea situații trebuie să dovedim că nu există condiții de vulnerabilitate, iar dacă există o dană, dar nu s-a constatat că șoferul doarme acolo, se poate dovedi că nu o folosește.”
Smaranda Rugină a mai atras atenția asupra faptului că numai în Franța șoferii vehiculelor de 3,5 t nu au voie să doarmă în mașină, dar în realitate inspectorii de acolo nu văd cu ochi buni nici pauzele zilnice luate în mașină în alte țări.
În cazuri mai ușoare, în care nu e vorba de persoane vulnerabile, procurorul poate decide o amendă de până la 30.000 de euro și un an de închisoare pentru administratorul firmei, în funcție de antecedente și de răspunsurile șoferului în timpul controlului (articolul L 3315-4-1 codul transporturilor). Iar Smaranda Rugină a avut un astfel de caz, o firmă care mai fusese condamnată de cinci ori pentru că a organizat munca șoferului fără a-i oferi un loc decent unde să ia pauza zilnică.
O a treia infracțiune legată de repausul în cabină este omisiunea de a-i furniza șoferului dovada că a făcut pauza în afara vehiculului, care se sancționează cu până la 1.500 de euro. Deci nu este suficient ca salariatul să declare că nu a dormit în mașină pentru ca firma să fie exonerată de responsabilitate, ci dacă nu există probe este tot infracțiune.
O astfel de dovadă poate fi și factura digitală de la hotel, dar să fie corectă. „Am avut un caz în care șoferul avea o factură pe care a adăugat numele unui coleg de la o altă firmă colaboratoare. DREAL a sunat la hotel, care a confirmat că al doilea șofer nu a fost acolo, și firma a fost acuzată de uz de fals. Deci mai bine nu dați nimic în momentul controlului și contestăm ulterior.”
Există șanse de anulare a amenzilor în instanță
Din fericire, subliniază avocata, „judecătorii ne pot ajuta să restabilim echilibrul atunci când DREAL nu face controale în conformitate cu principiile drepturilor omului”. De exemplu, Curtea de Apel din Paris a decis, în septembrie 2024 – iar această decizie va fi utilă pentru toate cazurile similare, fie că implică vehicule mai mari, fie mai mici de 3,5 t – că atunci când un șofer este controlat în trafic agenții DREAL trebuie să-l informeze în legătură cu drepturile omului înainte de a-l interoga, „ceea ce înainte nu părea evident pentru inspectori. De fiecare dată când am vorbit cu ei, controlorii DREAL ne-au spus că legea din Franța nu include printre atribuțiile lor să informeze în legătură cu drepturile omului sau să solicite un interpret. Deci toate declarațiile pe care le dădeau șoferii erau folosite împotriva lor sau a administratorilor firmelor.”
Controalele din trafic din Franța care vizează timpul de muncă și de odihnă au ca principal scop să condamne administratorii pentru „muncă disimulată” (dumping social). În cazul de mai sus, agentul a dedus că ceea ce a spus șoferul era fals, deoarece între Paris și Marsilia nu se poate ajunge în câte ore a spus el, și a pus presiune să declare orele pe care voia agentul să le declare, astfel că angajatorul a fost condamnat. Însă Curtea de Apel din Paris a anulat controlul argumentând că șoferului nu i-au fost comunicate drepturile și că declarațiile lui nu puteau sta la baza unei amenzi – câtă vreme a fost presat să se autoincrimineze.
Smaranda Rugină a mai precizat că, dintre toate dosarele pe care le-a avut în lucru, acesta a fost primul în care statul francez a fost condamnat la plata unei părți din costurile de judecată, „deci articolele respective de lege nu sunt doar teoretice, ci se și aplică”.
În cazul în care o firmă primește amendă și face contestație pot trece uneori ani până la o sentință definitivă, „și de cele mai multe ori sancțiunea se anulează. Deci este nevoie de răbdare.”
Sfatul avocatei este să se conteste amenzile nu pentru că valoarea lor este mare – multe firme chiar se gândesc să nu le conteste pentru că nu merită, sunt prea mici – ci pentru că se adună la istoricul firmei și sancțiunile ulterioare sunt cu atât mai aspre cu cât au fost mai multe încălcări de-a lungul timpului. „Mai ales că în Franța prefecturile orașelor în care a fost constatată o infracțiune, printr-un decret prefectural, le pot interzice firmelor să facă afaceri (cabotaj) până la un an dacă au încălcat legea.” Un alt motiv pentru care merită să se conteste amenzile este acela că modul în care se fac controalele în această țară nu este întotdeauna corect, dar judecătorul poate da câștig de cauză transportatorilor.
Av. Smaranda Rugină sfătuiește firmele amendate să depună contestație cât de repede, deoarece procedura durează mult. După control agenții întocmesc un buletin în care specifică infracțiunea și cererea de cauțiune – deoarece, conform Codului Rutier din Franța, o firmă din străinătate poate fi obligată să plătească o cauțiune, dar suma are șanse să fie recuperată, fie în momentul în care ordinul penal este contestat, fie după ce societatea a fost achitată printr-o hotărâre ulterioară a instanței competente. Buletinul de control și procesul verbal întocmit de către agent ajung la un procuror și apoi, după multe luni sau ani, tribunalul emite ordonanța penală. „Sfatul meu însă este să nu așteptați ordonanța penală pentru a contesta amenda, deoarece judecătorul vă va întreba de ce nu ați încercat mai devreme să dovediți că aveți dreptate. Eu pot demonstra că nu s-au putut prezenta aceste dovezi chiar în timpul controlului deoarece totul s-a desfășurat rapid și șoferul era amenințat sau stresat, dar imediat după este bine să fie sunat avocatul pentru a pregăti dosarul fără a aștepta notificarea ordonanței penale.”
Oricum, o firmă care primește un buletin de control și o cerere de cauțiune va primi în cele din urmă și o ordonanță penală. Nu trebuie să se bazeze pe faptul că aceasta întârzie pentru a considera că lucrurile s-au rezolvat, decât în cazul în care ea întârzie prea mult și fapta se prescrie – contravențiile se prescriu după un an, iar delictele, după șase ani.
Chiar dacă faptele contravenționale se prescriu după un an și nu există o ordonanță penală, tot se pot recupera banii plătiți pentru cauțiune. „Am avut cazuri în care nu a mai venit ordonanța. Atunci avocatul ia legătura cu tribunalul care ar fi trebuit să o emită, primește o scrisoare de prescripție și pe baza ei solicită la trezoreria care a încasat banii să-i restituie.”
Smaranda Rugină a mai atras atenția asupra faptului că, dacă se așteaptă totuși ordonanța penală, după primirea ei este un termen limită legal după care nu se mai poate face contestație, și care este de 30 de zile în cazul contravențiilor și de 45 de zile pentru infracțiuni, cum este și pauza luată în autovehicul.
Cu jandarmii se poate comunica mai bine decât cu agenții DREAL
În Franța face controale în trafic și Ministerul de Interne (Jandarmeria), „și cu jandarmii se poate comunica mai bine decât cu agenții DREAL. Într-un astfel de caz am discutat cu ei și le-am spus că nu pot încălca drepturile omului – domeniu în care ei sunt mai bine pregătiți decât personalul DREAL – și au fost de acord să se facă a doua zi audierea șoferului, ca să aibă timp să obțină documentele prin care să dovedească faptul că firma angajatoare și-a respectat obligațiile de a-i asigura odihna în afara cabinei și de a-i pune la dispoziție dovezile. Deci sunt situații în care se poate discuta, dar nu în ultimul moment, ci trebuie să anticipăm împreună asta, să pregătim documentele ca să nu fie nevoie să plătiți cauțiunea și apoi să faceți contestație.”
Av. Smaranda Rugină a obținut o achitare în cazul unei pauze zilnice în vehicul pentru o firmă aflată la prima abatere – „poate de asta au fost mai indulgenți” – unde controlul a fost făcut de jandarmi. Transportatorul în cauză nu a oferit un document care să ateste că șoferul nu a dormit în vehicul, dar avea o declarație din partea șoferului potrivit căreia controlul a fost rapid și el a fost stresat și nu a înțeles ce i s-a reproșat. În plus, ziua de muncă a șoferului începuse pe 22 septembrie, nu pe 21, cum presupunea agentul de control, ceea ce a pus sub semnul întrebării faptul că a luat o pauză zilnică pe teritoriul francez cu o zi înainte de control. „Deci, în absența unui element care ne permite să identificăm faptul că șoferul a încărcat marfa cu o zi înainte, nu există o noapte petrecută în Franța. Uneori se poate anula procesul verbal nu pe baza unui viciu de procedură, ci doar pentru că agentul l-a întocmit prost, nu a verificat cum trebuie CMR-ul, nu a înțeles bine limbajul specific din transport și astfel nu au fost suficiente dovezi împotriva șoferului și s-a aplicat principiul beneficiului îndoielii.”
Modul cum se întocmește procesul verbal, principalul motiv de contestare
O altă anulare a procesului verbal a fost obținută în cazul unei amenzi pentru pauza zilnică luată în vehicul, acordate unei firme aflate la prima abatere, pentru că șoferului i s-a dat să completeze un formular prin care se autoincrimina – deși în acest caz procesul verbal a fost întocmit de un agent de poliție care a încercat să respecte drepturile omului. „Procesele verbale ale DREAL sunt diferite și în acest caz a fost numit proces verbal de constatare, când de fapt șoferului i s-au pus întrebări, i s-a cerut să prezinte factura de cazare și i s-a dat să completeze un document de autoincriminare, în care spune că a luat la cunoștință de infracțiunea de care este acuzat și o recunoaște.”
Controlul a avut loc pe 24 iunie 2021, șoferul nu a putut demonstra că nu a luat pauza în afara mașinii, așa că a recunoscut că a făcut toate pauzele în vehicul. „Deci cum se poate contesta asta? Arătând că sunt dubii în legătură cu modul cum a fost întocmit procesul verbal sau cum s-a făcut interogatoriul, ori că agentul a forțat șoferul să declare asta sau că nu știm în ce limbă au vorbit. De aceea este mai bine ca șoferul să nu recunoască fapta, ci să spună că nu înțelege ce este întrebat. Asta vă lasă posibilitatea de a dovedi că a dormit în afara vehiculului sau că i-ați pus la dispoziție probe și el nu a știut că trebuie să le prezinte deoarece întrebările i-au fost adresate într-o limbă care nu era a sa.”
„Tăcerea nu costă, dar când declari ceva ești responsabil.”
Avocata a prezentat și un extras cu documentele pe care agenții le cer șoferilor să le completeze, pentru a arăta că inspectorii au îmbunătățit puțin modul cum controlează, începând cu faptul că furnizează documente în limba șoferului. „Dacă li se cere un document pe care nu sunt obligați să-l prezinte, șoferii nu trebuie să facă asta. Iar dacă sunt întrebați unde au făcut odihna părerea mea este că e mai bine să nu spună nimic, pentru că dacă spun că nu au dormit în cabină li se va reproșa că nu au dovezi în acest sens. La partea din documentele de control care este incriminatorie șoferii nu sunt obligați să răspundă. Pot să spună că au fost informați în legătură cu încălcarea care li se reproșează, dar că nu au înțeles bine. Să se gândească de două ori dacă e bine sau nu să spună ceva, pentru că tăcerea este gratuită, dar când spui ceva ești responsabil. Dacă este posibil, să nu declare nimic și să luați legătura pe urmă cu un avocat, poate aveți mai multe șanse de câștig. Pentru că un avocat nu mai poate ajuta dacă șoferul a început să recunoască anumite lucruri sau, în orice caz, îi va fi mai greu, cu excepția cazului în care obținem o confirmare scrisă contrară din partea acestuia după control. Și, pentru că pe același document există o mențiune, «recunosc că am fost informat într-o limbă pe care o cunosc», să bifeze între «da» și «nu», pentru a rămâne o urmă de îndoială.”
În plus, șoferul nu trebuie să semneze conținutul procesului verbal, care e completat exclusiv de agent și transmis mai departe către procuror, astfel încât firma poate contesta faptele pe care agentul de control le transcrie în acest proces verbal, deoarece sunt declarații afirmative ale agentul de control. Iar dacă șoferul poate face fotografii cu documentele pe care i se cere să le completeze, ar fi bine să facă asta, „deși am vorbit la telefon cu șoferi, în momentul controlului, și agenții le spuneau să nu fotocopieze nimic, pentru că le vor da o cauțiune mai mare”.
Deoarece managerii prezenți în sală au declarat că dacă șoferul nu recunoaște fapta sau nu declară ce vor inspectorii se blochează mașina, avocata a arătat că înțelege argumentul, dar că nu se poate ca inspectorii să nu-l lase pe șofer să nu recunoască fapta și că mașina poate să-și continue drumul invocând că sunt interese comerciale de respectat.
O paletă mai largă de probleme la controalele din Franța
Unul dintre managerii prezenți la conferință a recomandat, la rândul său, să se conteste amenzile, pentru că în cazul vehiculelor de 3,5 t se fac multe abuzuri. Și, deși pot trece 3-4 ani până să se recupereze banii, în cazul unei flote mari se adună sume considerabile. Plus consecințele asupra reputației firmei și riscul ca amenzile să crească dacă există antecedente.
Un alt manager a întrebat cât de flexibile sunt controalele din Franța care vizează cabotajul realizat după ce ai descărcat marfă în Elveția – pentru că legea spune că în acest caz nu poți face imediat cabotaj în Franța. Avocata a precizat că legea trebuie respectată și a arătat că oricum amenzile pentru cabotaj sunt printre cele mai greu de anulat, poate doar în situațiile în care controlorii nu au interpretat bine CMR-urile.
O altă situație adusă în atenție de participanții la conferință a fost aceea că nu primesc chitanță pentru sumele plătite drept cauțiune. Smaranda Rugină subliniază însă că șoferul trebuie să ceară buletinul de control, chitanța și numărul matricol al infracțiunii, iar agenții de bună credință își dau și numele și numărul de telefon. „Eu îi cunosc pe majoritatea agenților DREAL din Franța, sunt câte 4-5 în fiecare regiune. Iar controlul depinde de calitatea fiecăruia dintre ei. Dar dacă nu aflăm de la șofer numele celui care l-a amendat trebuie să sunăm noi, avocații, să vedem cine a făcut un anumit control și care este instanța competentă, și în astfel de cazuri este nevoie de mai mult timp pentru a obține informații.”
În sfârșit – deoarece amenzile de 45-90 de euro pentru depășirea vitezei în cazul autovehiculelor de 3,5 t sunt, așa cum au afirmat numeroși manageri prezenți la conferință, foarte frecvente în ultimii 4-5 ani, firmele nu le pot plăti, deoarece conform legii responsabilitatea este a șoferilor, iar ei, spre deosebire de șoferii de camioane grele, nu le plătesc – se pune întrebarea ce se întâmplă cu un conducător auto care adună zeci de mii de euro din amenzi neplătite. Poate fi arestat? Se poate reține autovehiculul? Se prescriu aceste amenzi?
Avocata a explicat că mașina nu poate fi sechestrată, deoarece îi aparține firmei, dar că amenda constituie o decizie judecătorească, deci șoferul poate fi chemat în judecată dacă nu o plătește. Pe de altă parte însă, statul francez nu face asta deoarece știe că șoferii nu sunt solvabili și că nu poate recupera banii de la ei și ceea ce se caută în acest caz nu este atât răspunderea penală a șoferului, cât mai degrabă companiile sau persoanele care sunt suficient de solvabile pentru a recupera amenzile.
