Pe 22 mai, Jean-Pierre Farandou, președintele SNCF, compania feroviară de stat a Franței, a reaprins o dispută veche, dar încă incandescentă: taxarea camioanelor străine care tranzitează teritoriul francez. Într-un interviu televizat acordat BFM TV, Farandou a susținut că această măsură ar putea genera fondurile necesare modernizării rețelei feroviare – cel puțin un miliard de euro anual – inspirându-se din modelul german care colectează opt miliarde de euro pe an din taxarea transportului rutier.
„Camioanele traversează, dar nu contribuie cu nimic”
Argumentul central al președintelui SNCF: Franța este o țară de tranzit intens pentru transportul rutier, iar mii de camioane străine „fac plinul în Luxemburg” și traversează Hexagonul fără să contribuie semnificativ la bugetul național. În timp ce autostrăzile franceze sunt taxate, veniturile din accizele pe carburanți sunt ratate, iar infrastructura rutieră suportă consecințele directe – uzură accelerată și poluare.
„Nu este anormal ca cineva care poluează să contribuie la dezvoltarea unei alternative mai curate, cum e calea ferată”, a spus Farandou, invocând principiul „poluatorul plătește”.
Ideea nu e nouă, ci este, de fapt, o revenire la controversata „ecotaxă” introdusă în Franța la începutul anilor 2010 și abandonată în 2014 în urma amplelor proteste ale „vestelor galbene”. În ciuda eșecului de atunci, regiunile explorează din nou această opțiune. Un exemplu concret: în Alsacia, Consiliul Regional a votat introducerea unei taxe de 0,15 EUR/km pentru camioanele de peste 3,5 tone, aplicabilă din 2027, pe coridoarele A35 și A36.
Reacția industriei de transport: „O linie roșie”
Propunerea lui Farandou a declanșat o reacție imediată și vehementă din partea celor trei mari asociații de transportatori rutieri din Franța – FNTR, OTRE și Union TLF. Acestea au calificat propunerea drept „o linie roșie” și au avertizat că sectorul „nu mai are de unde să dea sânge”. Într-un comunicat comun, au respins categoric ideea, spunând că orice taxă suplimentară, indiferent cum ar fi formulată, va lovi în primul rând transportatorii francezi.
Una dintre principalele probleme invocate de critici este de natură juridică: o taxă care vizează doar camioanele străine este „inaplicabilă” conform legislației europene, care impune tratament egal tuturor operatorilor din piața unică. În practică, taxarea s-ar aplica tuturor transportatorilor – inclusiv celor francezi – accentuând povara fiscală într-un sector care deja suportă peste 4 miliarde de euro anual în taxe și impozite specifice.
O alternativă de compromis: redevențele din autostrăzi
În ciuda divergențelor, un punct de convergență pare să existe: utilizarea veniturilor generate de concesiunile de autostrăzi. Franța are o rețea de 9.200 km de autostrăzi concesionate, iar camioanele – deși reprezintă doar 15-20% din trafic – contribuie cu 33% din veniturile obținute de concesionari. Aceste venituri, aproximativ 13 miliarde de euro anual, ar putea fi direcționate spre modernizarea infrastructurii feroviare, în loc să impună taxe suplimentare unui sector fragil.
În spatele acestei propuneri se află un obiectiv ambițios: dublarea cotei transportului feroviar de marfă din Franța, de la 10% la 20%. Spre comparație, Germania și Elveția au o pondere mult mai mare. Dar atingerea acestui obiectiv presupune investiții uriașe – circa 100 de miliarde de euro – în condițiile în care fondurile publice sunt deja tensionate.
Între aspirații ecologice și realități economice
Propunerea lui Farandou relansează un dialog tensionat între aspirațiile de mediu și realitățile economice ale unui sector rutier aflat în dificultate. Taxarea camioanelor străine poate părea, la prima vedere, o soluție simplă și logică pentru finanțarea unei alternative mai durabile, dar riscă să destabilizeze și mai mult o industrie esențială pentru economia europeană.
Întrebarea rămâne: poate Franța găsi un echilibru între protejarea propriilor drumuri, promovarea ecologiei și păstrarea competitivității economice – fără a-și repeta propriile greșeli?
