Se discută tot mai mult în spațiul public despre compensație la transportul județean și am decis să abordez acest subiect tocmai pentru că am auzit teorii potrivit cărora compensația ar trebui acordată fără echivoc operatorilor județeni. În aceste mo­mente tensionate pentru piață, când ne pregătim de liberalizarea interjudețeanului și se discută aprins despre o concurență între cele două segmente de transport regulat, județean-interjudețean, problema compensației agită și mai mult spiritele.

În primul rând, în conformitate cu regulamentul european 1370/2007, compensația se acordă de către autoritatea contractantă atunci când trans­portatorul nu poate să își acopere din încasările realizate pe un anumit traseu cheltuielile plus o marjă rezonabilă de profit. De asemenea, compensația se poate asigura împreună sau nu cu un drept exclusiv. Desigur, la noi nu se pune problema de vreun drept exclusiv decât cel mult scriptic, pentru că, în realitate, știm cu toții că operatorii sunt concurați din toate părțile. Dar în ceea ce privește compensația, lucrurile sunt clare: aceasta trebuie menționată în contractul de delegare, dar nu are titlu obligatoriu. „Se poate acorda” în cazul în care operatorul demonstrează că raportul dintre încasări și cheltuieli este subunitar, iar realitatea din teren nu seamănă cu cea din caietul de licitație, unde autoritatea contractantă a estimat probabil volume mai mari de transport. Cu alte cuvinte, nicio compensație nu poate fi solicitată a priori, ci doar dovedind cu cifre necesitatea acesteia.

În același timp, pentru a scoate la licitație un traseu județean pentru care să acorde compensație, consiliul județean trebuie să aibă măcar două proceduri anterioare la care să nu primească nicio ofertă, de unde să reiasă clar că traseul respectiv nu este atractiv din punct de vedere financiar și atunci trebuie să intervină pentru a asigura serviciul de utilitate publică.

Fără îndoială, compensația trebuie să apară ca opțiune în contractele de delegare, pentru că perioada contractuală este lungă și se pot întâmpla multe, de la creșteri de costuri de operare la scăderi de volume de transport, iar marjele de ajustare pentru tarife știm că sunt limitate la 10% pe an. Se vehiculează și faptul că liberalizarea pieței la interjudețean va aduce o concurență suplimentară în interiorul județelor, oricât de mult încearcă autoritățile să delimiteze cele două segmente. Desigur, asta rămâne de văzut, după 1 iulie. Cert este că orice solicitare de compensare trebuie bine justificată, plus că nu este exclus ca o astfel de facilitate să vină „la pachet” cu controale fiscale. Am văzut că este o practică obișnuită atunci când se primește ceva de la stat…