Sistemul portuar din Europa de Nord traversează o perioadă dificilă, cu tensiuni comerciale internaționale, taxe vamale reintroduse, fenomene meteorologice extreme și greve ale lucrătorilor portuari. Toate acestea, combinate cu o creștere bruscă a fluxurilor de export din Asia spre Europa, pun o presiune uriașă pe marile porturi nordice – Rotterdam, Hamburg și Anvers – care se apropie de limitele lor operaționale.
Congestionare mai gravă decât în pandemie
Paolo Pessina, președintele Federagenti, descrie situația ca fiind una de congestionare severă, cu barje care așteaptă în porturi și mari transportatori forțați să rămână pe loc. În Rotterdam, o barjă de containere poate aștepta până la 77 de ore pentru a fi încărcată sau descărcată. Este o imagine care amintește de blocajele din timpul pandemiei, agravată acum de nivelul scăzut al apelor pe Rin și Elba, care paralizează transportul fluvial.
Industria europeană, deja fragilizată de stocuri minimizate în ultimii ani, riscă să-și oprească producția din cauza acestor blocaje.
Mediterana devine o alternativă viabilă
În acest context, porturile din sudul Europei – inclusiv cele italiene – devin o alternativă tot mai atractivă pentru transportatorii care caută rute mai scurte și mai puțin congestionate.
Proximitatea față de Canalul Suez și piețele asiatice poate transforma această oportunitate într-un avantaj durabil, dacă situația geopolitică se stabilizează și Canalul Suez rămâne pe deplin funcțional.
Condiția: guvernanță rapidă și infrastructuri funcționale
Pentru ca acest potențial să devină realitate, președintele Federagenti atrage atenția asupra nevoii urgente de reformă administrativă și de claritate în guvernanța portuară.
Pe plan practic, Italia are deja proiecte importante în derulare, precum noul dig de protecție din portul Genova, construcția celui de-al treilea Valico și modernizarea rețelei de autostrăzi. Însă, fără o viziune coerentă și decizii curajoase, aceste investiții riscă să nu-și atingă potențialul.
