Uniunea Europeană a stabilit ca obiectiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 90% până în anul 2040, comparativ cu nivelurile din 1990. Cu toate acestea, procesul decizional privind adoptarea acestui nou scop climatic cunoaște întârzieri, din cauza divergențelor între statele membre și a disputelor politice interne.
Divergențe între Germania și Franța
Potrivit agenției dpa, ministrul german al mediului, Carsten Schneider (SPD), intenționa inițial să promoveze o aprobare rapidă a obiectivului la reuniunea miniștrilor mediului din UE. Totuși, negocierile au fost complicate de poziția Franței, care a ridicat obiecții referitoare la modalitățile concrete de implementare și la costurile asociate tranziției energetice. Această lipsă de consens a împiedicat adoptarea unui calendar clar.
Cancelarul Friedrich Merz (CDU) a ținut să precizeze că Germania rămâne fidelă obiectivelor climatice asumate atât la nivel național, cât și în cadrul angajamentelor europene, iar ținta pentru 2040 este aliniată planurilor climatice ale guvernului federal. În același timp, rămâne deschisă întrebarea legată de ritmul și momentul în care Berlinul va susține formal noul obiectiv.
Unde se decide obiectivul: miniștri vs. lideri de stat
O miză importantă este și forumul în care se ia decizia finală. Dacă aceasta rămâne în sarcina Consiliului Miniștrilor Mediului, atunci este suficientă o majoritate calificată pentru adoptare. Dacă, însă, subiectul este ridicat la nivelul summitului șefilor de stat și de guvern, unanimitatea devine obligatorie. Într-un asemenea scenariu, țări sceptice sau reticente, precum Franța ori Polonia, și-ar putea exprima mai ferm opoziția, riscând să blocheze obiectivul.
Potrivit Ministerului Mediului de la Berlin, președinția daneză a Consiliului UE a stabilit că summitul informal din 1 octombrie ar putea oferi un cadru pentru o discuție politică la nivel înalt. Decizia finală ar urma să fie confirmată ulterior de miniștrii mediului și de Parlamentul European.
Întârzierea deciziei are implicații asupra credibilității Uniunii Europene în plan internațional. Bruxelles-ul trebuie să transmită obiectivul climatic pentru 2040 către Națiunile Unite cel târziu pe 24 septembrie, pentru a fi inclus ca parte a contribuției oficiale la conferința ONU privind clima, programată în noiembrie în Brazilia. O lipsă de decizie clară până la acest termen ar slăbi poziția UE în negocierile climatice globale și ar putea afecta capacitatea blocului comunitar de a-și menține rolul de lider în combaterea schimbărilor climatice.
Critici și presiuni din partea ecologiștilor
Europarlamentarul ecologist Michael Bloss a criticat amânarea, afirmând că lipsa unor angajamente ferme din partea țărilor industrializate riscă să blocheze negocierile cu statele din Sudul global, care nu vor accepta noi obligații în lipsa unor exemple concrete din partea Europei. El l-a acuzat pe cancelarul Merz că subminează politica climatică europeană, descriindu-i atitudinea ca pe „un atac frontal asupra protecției climei”.
Deși obiectivul climatic de reducere cu 90% a emisiilor până în 2040 este văzut ca o etapă esențială pentru ca UE să își respecte angajamentele din Acordul de la Paris și să atingă neutralitatea climatică până în 2050, drumul către o adoptare formală rămâne complicat. Diferențele de viziune dintre statele membre și jocurile politice interne pot duce la noi întârzieri, într-un moment în care presiunea internațională asupra Europei de a rămâne lider în tranziția verde este mai mare ca oricând.
