Comisia Europeană intenționează să investească 17 miliarde de euro în infrastructura de transport, inclusiv în construirea de poduri noi și în renovarea și lărgirea celor existente, așa cum a declarat șeful direcției de transport a UE, Apostolos Tzitzikostas, citat într-un raport din Financial Times. Asta deoarece, așa cum amintește o analiză recentă a Ti Insight, în prezent poate fi nevoie de săptămâni sau chiar luni pentru a muta echipamente militare din vest în est, inclusiv din cauza incapacității infrastructurii de a face față greutăților mari implicate.
Noua investiție se bazează pe inițiativele din 2023 ale Parlamentului European și Consiliului European, care în raportul „Mobilitate Militară 2.0“ au extins domeniul cerințelor militare pentru a include și hub-uri logistice, infrastructura de aprovizionare cu combustibil, lecții identificate în războiul Rusiei împotriva Ucrainei și criterii militare pentru evaluarea propunerilor de proiecte de infrastructură cu utilizare duală – civilă și militară.
Raportul Ti mai amintește că, deși politica TEN-T a dus la o rețea de transport considerabil îmbunătățită în multe părți ale UE, progresele au fost mai reduse în regiunile considerate acum critice având în vedere agresiunea rusă și perspectiva unor conflicte suplimentare.
În plus, rețeaua centrală TEN-T este programată pentru finalizare abia în 2030, rețeaua centrală extinsă până în 2040 și rețeaua completă până în 2050, calendar care pare să nu fie în concordanță cu afirmațiile că Europa se află acum în stare de război.
Progresul a fost încetinit de Covid-19 și de creșterea costurilor, dar chiar și înainte existau îndoieli că rețeaua centrală va fi funcțională până în 2030 din cauza planificării deficitare și ineficienței. Totuși, au existat succese specifice, cum ar fi hub-ul intermodal East-West Gate (EWG) din Ungaria, finanțat privat, situat pe una dintre rutele cheie care leagă Ucraina de Italia.
UE a stabilit Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO) în 2018 ca o cooperare în domeniul apărării între statele membre ale UE pentru a planifica, dezvolta și investi împreună în capabilități colaborative și pentru a spori pregătirea operațională a forțelor armate ale statelor membre. Fiind o inițiativă a UE, partenerii NATO nu sunt implicați automat, iar Regatul Unit a fost exclus din proiectele industriale de apărare, dar aceste țări pot fi invitate să colaboreze când se identifică rezultate reciproc avantajoase. Iar mobilitatea militară este un astfel de domeniu de cooperare.
UE și-a modificat politica în 2024, prin Regulamentul 2024/1679 – Directivele Uniunii pentru dezvoltarea rețelei europene de transport, pentru a reflecta necesitatea ca TEN-T să țină cont de cerințele militare ale dublei utilizări, și, ca urmare a recomandărilor anterioare, au fost incluse în rețeaua trans-europeană drumuri și căi ferate suplimentare pentru a îmbunătăți sinergiile între rețelele de transport civile și militare, facilitând mișcările de trupe și de material militar în scurt timp și pe scară largă. Iar CE continuă să spună că atunci când se construiesc sau se modernizează părți ale infrastructurii care ar putea fi utilizate în scopuri comerciale și militare ar trebui să se acorde o atenție deosebită greutății, dimensiunii sau volumului transportului militar de trupe și materiale.
Investiția suplimentară în infrastructura de transport va avea cu siguranță beneficii și pentru sectorul privat, arată Ti Insight, pe măsură ce construcțiile și lărgirile de tronsoane devin disponibile și sunt construite noile facilități portuare, drumuri și căi ferate. De aceea CLECAT, organizația europeană de logistică și expediție de mărfuri, a salutat aceste inițiative și a subliniat necesitatea unei planificări transparente și coordonate, în special în ceea ce privește desemnarea coridoarelor hotspot și posibila rezervare a capacității.
Până acum mare parte din investițiile și sprijinul oferit de UE au fost alocate infrastructurii feroviare, în special în Germania, iar Polonia a fost al doilea cel mai mare beneficiar al granturilor, distribuite pe mai multe moduri de transport, inclusiv cargo aerian – de exemplu, un hub multimodal pentru marfă și transbordare de combustibil la Aeroportul din Katowice. În Letonia accentul s-a pus pe drumuri, iar în Lituania, pe calea ferată. Dar toate aceste detalii reflectă priorități naționale diferite și sugerează o lipsă de gândire integrată la nivel european, problemă care duce la inconsistența infrastructurii de transport în întreaga regiune, mai arată Ti.
