Politicienii europeni au anunțat investiții masive în infrastructura de transport militar, dar realizarea acesteia este doar o parte a provocării, subliniază o analiză a Ti Insight, deoarece mai este nevoie de reformarea proceselor comerciale, de regândirea angajamentului cu furnizorii de transport și logistică din sectorul privat și de dezvoltarea strategiilor de digitalizare și cyber-securitate. Investițiile ar urma să aducă o creștere economică mai mare și noi oportunități comerciale, dar numai dacă factorii de decizie la nivel european vor reuși să scadă nivelul birocrației care afectează capacitatea de a lua decizii rapid.
În iunie 2025, amintește analiza Ti Insight, liderii NATO au decis să se angajeze în noi niveluri de cheltuieli pentru apărare pentru a contracara amenințarea reprezentată de agresiunea rusă. Prin Planul de Investiții pentru Apărare de la Haga politicienii au convenit să crească bugetele naționale pentru apărare la cel puțin 5% din PIB, dintre care 3,5% pentru cerințele esențiale de apărare și 1,5% pentru investiții în infrastructură și industrie.
Această alocare va avea un impact semnificativ asupra sectorului european de transport și logistică, deoarece o parte din sumă poate fi direcționată către așa-numitele proiecte de infrastructură „dual-use”, care aduc beneficii și comerciale, și militare. Astfel, multe guverne văd angajamentul de cheltuieli ca pe o modalitate de a genera creștere economică și de a îmbunătăți viteza și eficiența de transport al trupelor și echipamentelor militare în Europa, dar și de a reduce timpii de tranzit pentru operatorii logistici prin noi legături feroviare sau rutiere sau prin creșterea capacității și reducerea aglomerației.
Multe proiecte vor fi cofinanțate de UE și fac parte dintr-o politică deja existentă care garantează că ele vor fi livrate la standarde militare, deci că drumurile, căile ferate, podurile, macaralele și docurile sunt suficient de mari și robuste pentru a face față echipamentului militar greu, lat și înalt. De asemenea, capacitatea trebuie să fie suficientă pentru a face față volumelor mari de trafic militar atât în timpul exercițiilor militare, cât și în cazul unui conflict real. Și este nevoie de rute alternative în cazul în care punctele cheie ale infrastructurii sunt afectate de acțiuni inamice, evenimente meteorologice ș.a., deci se va investi în rețelele de drumuri și căi ferate secundare, în noi coridoare maritime, precum și în construcția și întărirea podurilor.
În prezent se estimează că durează aproximativ 60 de zile pentru a muta un convoi de echipamente militare din Franța către garnizoana NATO condusă de Franța în Cincu (România), iar NATO a solicitat de mult timp îmbunătățiri ale infrastructurii și reformarea proceselor de comerț transfrontalier care în prezent împiedică mișcarea trupelor și echipamentelor pe întregul continent. În trecut, o mare parte din atenția acordată investițiilor în infrastructură a fost concentrată pe dezvoltarea programului de coridoare de transport al Rețelei Trans-europene de Transport (TEN-T), care are beneficii militare complementare, iar o analiză a Comisiei Europene a constatat că există o suprapunere de 94% între nevoile de mobilitate militară ale UE și cele ale TEN-T.
Deși până acum au fost alocate doar 1,76 de miliarde de euro pentru mobilitate militară în cadrul Mecanismului pentru Conectarea Europei (CEF), decizia de a crește cheltuielile luată la Haga va spori eforturile de construcție a infrastructurii de transport. Dacă până acum trei apeluri CEF pentru Mobilitate Militară (din 2021, 2022, 2023) au dus la finanțarea a 95 de proiecte, noua angajare înseamnă alte 500 de proiecte cu prioritate ridicată. Iar atunci când secțiuni ale TEN-T care se suprapun cu rețeaua de mobilitate militară sunt reconstruite sau modernizate ele vor respecta standarde militare îmbunătățite de lungime, dimensiune și capacitate de încărcare.
În afară de infrastructura de transport, noua strategie va include toate funcțiile logistice implicate în echivalentul militar al conceptului „just-in-time“, pentru a garanta că echipamentul potrivit ajunge în locul potrivit la momentul potrivit și în condițiile corespunzătoare, la costuri eficiente. Așa cum arată imaginea alăturată, pe lângă infrastructura adecvată, procesul necesită vizibilitate a sistemului (ce echipament este, unde și când va sosi), reglementări și procese care minimizează întârzierile, în special la frontieră, și capacitățile logistice necesare.
Prin urmare, nu numai că se va investi enorm în construirea de noi rețele, dar se vor și revizui aspecte legate de mutarea echipamentelor, capabilitățile de logistică la care forțele militare vor necesita acces și unele dintre riscurile cibernetice implicate într-un mediu digital privat/public extins.
