Conform unei analize realizate de compania de consultanță imobiliară Cushman & Wakefield Echinox pe baza datelor Eurostat, nivelul de taxare a proprietăților din România este semnificativ sub media UE, ceea ce reprezintă un avantaj în peisajul fiscal european. Această poziție sporește atractivitatea pieței imobiliare locale și oferă un cadru fiscal favorabil pentru proprietari și investitori.
Fiscalitatea redusă se reflectă și în indicatorii macroeconomici, impozitele pe proprietate contribuind cu doar 0,5% din PIB-ul României. Acest lucru contrastează puternic cu media UE de 1,9% și cu cifrele pentru principalele țări europene: Franța cu 3,7%, Polonia cu 1,4% și Ungaria cu 0,8%.
În ultimul deceniu, ponderea României în PIB a scăzut de la 0,9% la 0,5%, ceea ce înseamnă că PIB-ul a crescut mult mai rapid decât veniturile din impozitul pe proprietate.
În plus, veniturile din taxarea proprietăților în România reprezintă aproximativ 2,1% din totalul veniturilor fiscale, mai puțin decât media UE de 4,7%, ceea ce indică o dependență scăzută a bugetului public de aceste taxe. În Grecia, această pondere se ridică la 7%, în Polonia la 4,1%, iar în Franța la 8,4%. În Italia, taxele pe proprietate au reprezentat 5,1% din totalul veniturilor fiscale, iar în Spania 6,7%.
În 2023 (anul pentru care Eurostat are date disponibile), veniturile absolute ale României colectate din impozite pe proprietate vor fi de 1,8 miliarde de euro, mult sub nivelul unor țări precum Polonia (10,7 miliarde de euro) sau Italia (45,3 miliarde de euro). Franța primește peste 100 de miliarde de euro anual din impozitele pe proprietate, Germania 40 de miliarde de euro, în timp ce Spania colectează aproape 38 de miliarde de euro anual din taxarea proprietarilor de active imobiliare.
Astfel, în termeni per capita, românii plătesc aproximativ 93 de euro pe an din impozitul pe proprietate, în timp ce media UE este de 710 euro, iar în Franța de 1.550 de euro. În Polonia, indicatorul este de 300 de euro, în timp ce italienii plătesc peste 760 de euro pe an, iar spaniolii peste 750 de euro. Chiar și în Ungaria, contribuția medie a unui locuitor este mai mare decât cea a românilor, ridicându-se la 163 de euro pe an.
Vlad Săftoiu, Head of Research Cushman & Wakefield Echinox: „Nivelul redus de taxare a proprietății din România a reprezentat un avantaj competitiv real, ce a susținut dezvoltarea pieței imobiliare și a facilitat accesul populației la locuințe, contribuind astfel la statutul României drept țara cu cel mai mare procentaj de locuințe aflate în proprietate personală din Uniunea Europeană. Pe de altă parte, o taxare relaxată se traduce într-o limitare a fondurilor disponibile pentru investiții publice, având în vedere că aceste impozite sunt colectate predominant de administrațiile locale.”
Impozitele pe proprietate includ taxele aplicate proprietarilor de bunuri imobiliare – clădiri și terenuri – sub formă de impozite anuale (taxe locale pe clădiri și terenuri) sau ocazional (taxe de transfer, succesiuni etc.). Aceste impozite variază considerabil în rândul țărilor UE și sunt influențate de politicile fiscale locale și de rolul pe care aceste venituri îl joacă în bugetele naționale.
În România, ratele de impozitare a clădirilor (inclusiv a locuințelor) și a terenurilor sunt printre cele mai scăzute din UE, cota standard pentru clădirile rezidențiale variind de la aproximativ 0,1% la 0,3%, în funcție de tipul și amplasamentul acestora, iar rata pentru proprietățile comerciale variind de la 0,5% la 1,5%.
