Cea mai mare amendă aplicată în ultimii ani pentru un acord anticoncurențial privind componenta bio a carburanților

Autoritatea italiană pentru concurență (AGCM) a anunțat la 23 septembrie 2025 impunerea unei amenzi record de 936,6 milioane de euro celor șase principale companii petroliere care operează pe piața italiană – Eni, Esso Italiana, Italiana Petroli (IP), Kuwait Petroleum Italia (Q8), Saras și Tamoil – acuzate că au participat la un acord de coordonare a prețurilor aplicate componentei bio din carburanți, între 2020 și 2023.

Potrivit deciziei Autorității, comportamentul companiilor a constituit o coluziune gravă și susținută, care a distorsionat concurența pe piața internă a benzinei și motorinei, segment dominat de aceste șase grupuri, ce dețin împreună peste 90% din volum.

O înțelegere secretă asupra componentei bio

Investigația a arătat că, începând din primul trimestru al anului 2020, companiile au stabilit în mod concertat valoarea componentei bio – un element de cost inclus în prețul final al carburanților, menit să acopere obligațiile de reglementare privind amestecarea biocombustibililor.

Această aliniere s-a concretizat la un nivel comun inițial de 26 euro/m³, care a evoluat în paralel pentru toți operatorii, fără variații justificate de costuri reale.

AGCM a concluzionat că alinierea artificială a acestor valori a avut efectul eliminării incertitudinii concurențiale, permițând transferul integral al costurilor către clienți și crearea unor marje suplimentare nejustificate.
Coordonarea a fost menținută pe o perioadă de peste trei ani, afectând prețurile la pompă și condițiile comerciale pentru distribuitori și consumatori finali.

Rolul Eni – „promotor și stabilizator al cartelului”

Autoritatea a evidențiat rolul dominant al Eni, considerată inițiatoarea și coordonatoarea înțelegerii. Compania ar fi furnizat indicații explicite de orientare către ceilalți operatori, contribuind la transformarea componentei bio într-un indicator de referință oficial pentru piață.

Această practică a fost facilitată de publicarea valorilor în publicația de specialitate Staffetta Quotidiana, utilizată de toți actorii pentru verificarea zilnică a evoluțiilor de preț, deși publicația nu a fost implicată în anchetă.

Prin acest mecanism, „transparența aparentă” a pieței a fost folosită pentru a consolida coordonarea, limitând concurența bazată pe eficiență sau costuri reale și afectând dinamica liberă a prețurilor.

Sancțiuni record: Eni primește cea mai mare amendă

Valoarea totală a sancțiunilor impuse este de 936.659.087 euro, distribuită astfel:

Amenda fiecărei companii a fost calculată pe baza vânzărilor din 2022, fără a depăși plafonul legal de 10% din cifra de afaceri globală.
Autoritatea a impus companiilor interdicția de a repeta comportamente similare și obligația de plată a sancțiunilor în termen de 90 de zile de la notificare.

Impactul asupra pieței: „o coluziune stabilă și profitabilă”

În concluziile sale, AGCM afirmă că efectele asupra pieței au fost semnificative.
Eliminarea incertitudinii privind formarea prețurilor a condus la un mediu de stabilitate artificială, în care marjele au crescut în detrimentul concurenței reale.
Într-un sector deja caracterizat printr-o structură oligopolistică, coordonarea celor șase operatori a făcut piața mai rigidă și mai puțin receptivă la schimbările de cerere sau la inițiativele independente de preț.

Pentru consumatori și distribuitori, rezultatul a fost creșterea costurilor finale și reducerea posibilităților de alegere, în timp ce pentru companii, acordul a însemnat o consolidare nelegitimă a poziției de piață.

O decizie cu ecou în întreg sectorul energetic

Amenda de aproape un miliard de euro reprezintă una dintre cele mai dure sancțiuni antitrust aplicate vreodată în Italia și reflectă toleranța zero a Autorității față de înțelegerile de tip cartel în domenii strategice precum energia și combustibilii.

Decizia are și o dimensiune simbolică: marchează un moment de cotitură în supravegherea pieței petroliere, într-o perioadă în care mixul energetic european este în plină tranziție, iar componenta bio devine tot mai importantă pentru îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare.

Cazul relevă fragilitatea echilibrului concurențial într-un sector dominat de câțiva actori mari și subliniază necesitatea unui cadru de reglementare mai transparent și mai dinamic.

Pe termen scurt, efectul principal va fi reevaluarea politicilor de preț și consolidarea controlului instituțional asupra pieței carburanților.
Pe termen lung, decizia poate stimula o mai mare diferențiere între furnizori și creșterea transparenței reale, nu doar formale, în procesul de formare a prețurilor.

Într-un context european în care reglementările privind biocombustibilii și taxele CO₂ devin tot mai complexe, cazul italian servește drept avertisment clar pentru întreaga industrie energetică: cooperarea între competitori, chiar și sub pretextul conformării comune, nu poate substitui libera concurență.