Pe 16 ianuarie, Comisia Europeană a publicat studiul „Evaluarea potențialului de transfer modal pentru transportul intermodal și multimodal în UE”, un document-cheie menit să sprijine statele membre în elaborarea studiilor privind capacitatea terminalelor TEN-T, obligatorii până în iulie 2027, conform Regulamentul TEN-T 2024/1679.
Dincolo de rolul metodologic, studiul scoate în evidență un fapt esențial: transportul rutier pe distanțe lungi este încă dominant acolo unde alternativele intermodale lipsesc, iar potențialul de transfer către soluții combinate este considerabil.
Analiza Comisiei, bazată pe o metodologie empirică robustă, a identificat aproximativ 200.000 de perechi origine–destinație (OD) pentru transport rutier pe distanțe mai mari de 400 km, care sunt subdeservite de transportul intermodal de marfă. Aceste relații sunt răspândite în 253 de regiuni NUTS 3, dintr-un total de 1.160 la nivelul UE.
Cele mai intense fluxuri – primele cinci perechi OD – concentrează între 14,8 și 31,7 milioane de tone anual, în state membre precum Spania, Germania, Republica Cehă și Finlanda, indicând un potențial imediat pentru soluții feroviar-rutiere sau multimodale.
Dezechilibre regionale majore în infrastructura intermodală
Studiul arată că peste jumătate din regiunile NUTS 3 din Republica Cehă, Finlanda, Franța, Ungaria, Polonia, Slovacia, Spania și Suedia nu dispun de infrastructura necesară pentru acces la servicii intermodale de marfă.
În termeni absoluți, Germania și Italia înregistrează cel mai mare număr de regiuni NUTS 3 insuficient deservite, reflectând decalajul dintre volumul fluxurilor logistice și capacitatea terminalelor existente.
Fără investiții semnificative, numărul regiunilor subdeservite ar putea crește cu aproape 10% până în 2040, în ciuda obiectivelor UE privind decarbonizarea transporturilor și reducerea emisiilor din transportul rutier.
NUTS 3 – nivel critic pentru planificare și investiții
Regiunile NUTS 3 reprezintă al treilea nivel al clasificării teritoriale utilizate de Eurostat, acoperind zone cu 150.000–800.000 de locuitori. În România, acest nivel corespunde județelor și municipiului București.
Importanța lor este dublă: pe de o parte, permit diagnosticarea precisă a blocajelor logistice, iar pe de altă parte, constituie baza pentru alocarea fondurilor europene și pentru deciziile de investiții în infrastructură.
Evaluarea UIRR: un studiu practic și util pentru investitori
UIRR a salutat public studiul Comisiei, apreciind caracterul său practic, detaliat și orientat spre implementare. Deși unele premise secundare pot fi rafinate la nivel național, acestea nu afectează concluziile de fond.
Un element de interes major îl reprezintă anexele extrem de detaliate, care includ:
- toate cele 200.000 de relații OD analizate;
- lista completă a regiunilor NUTS 3 fără capacitate terminală adecvată.
Aceste date pot deveni un instrument valoros pentru dezvoltatorii de terminale, operatorii intermodali și investitori, interesați să identifice rapid zonele cu cerere latentă ridicată.
UIRR a anunțat o serie de acțiuni ulterioare:
- lansarea unui podcast dedicat prezentării rezultatelor studiului;
- publicarea unui document de poziție privind implementarea terminalelor TEN-T;
- dialog continuu cu DG MOVE, pentru sprijinirea aplicării corecte a regulamentului;
- monitorizarea atentă a CEF3 și a Cadrului Financiar Multianual 2028–2034, pentru a proteja și direcționa resursele UE către infrastructura de transbordare intermodală lipsă.
Studiul Comisiei Europene confirmă că transferul modal nu este limitat de cerere, ci de infrastructură. Fără terminale adecvate și capacitate de transbordare, obiectivele UE privind transportul combinat și reducerea emisiilor rămân greu de atins. Documentul oferă, pentru prima dată, o hartă detaliată a oportunităților reale, care poate ghida atât politicile publice, cât și investițiile private în următorul deceniu.
