Creșterea salariilor nu mai reușește să compenseze presiunea zilnică din transporturi, arată un studiu amplu publicat recent de Fundația Truckers Life, realizat împreună cu Institutul Polonez pentru Transport Rutier (PITD). Deși, la prima vedere, datele salariale pentru 2025 par încurajatoare, analiza de fond scoate la iveală o realitate mult mai fragilă: satisfacția profesională este scăzută, iar atractivitatea meseriei continuă să se erodeze.
Salarii în creștere, percepție negativă
Potrivit cercetării, bazate pe răspunsurile a 777 de șoferi de camion, venitul mediu lunar net a depășit pragul de 8.800 de zloți (aproximativ 2.080 de euro), existând și cazuri care trec de 2.400 de euro net. Cu toate acestea, peste 60% dintre respondenți declară că nu sunt mulțumiți de nivelul salarial.
Doar un procent marginal, de circa 4%, se declară realmente satisfăcut, în timp ce majoritatea afirmă fie că nu au primit nicio majorare în ultimul an, fie că veniturile le-au scăzut. Această discrepanță între cifrele nominale și percepția subiectivă indică faptul că salariul, în forma actuală, nu mai este suficient pentru a compensa dificultățile meseriei.
Raportul evidențiază diferențe clare între tipurile de activitate. Transportul internațional, în special pe rute din afara Uniunii Europene, oferă cele mai ridicate venituri, în timp ce transportul intern rămâne semnificativ mai slab remunerat. De asemenea, dimensiunea companiei joacă un rol important: firmele mari tind să plătească mai bine decât IMM-urile sau microîntreprinderile.
Totuși, structura veniturilor este adesea dificil de descifrat. Salariul de bază reprezintă doar o parte din câștigul total, restul fiind format din diurne, bonusuri și alte componente variabile, adesea netransparente și greu de verificat pentru angajați.
Practici discutabile și tensiuni în relația cu angajatorii
Aproximativ un sfert dintre șoferi spun că s-au confruntat cu situații problematice: concedii neplătite sau concedii medicale gestionate incorect, calcule salariale eronate, diferențe de tratament nejustificate sau întârzieri la plată. Deși aspectul financiar este important, studiul subliniază că banii nu mai sunt factorul decisiv în alegerea sau menținerea acestei profesii.
Mult mai mult contează relația cu angajatorul, modul de organizare a muncii și experiența zilnică de pe drum.
Șoferii indică drept surse majore de nemulțumire stresul permanent, controalele frecvente, presiunea operațională și oboseala cronică. Programul rigid, sancțiunile severe și lipsa de flexibilitate – mai ales în transportul internațional – amplifică sentimentul de insecuritate profesională.
La acestea se adaugă factori pe care șoferii nu îi pot controla: trafic imprevizibil, infrastructură deficitară, timpi mari de așteptare la încărcare și descărcare. În acest context, chiar și greșelile minore pot avea consecințe disproporționate, ceea ce accentuează anxietatea și frustrarea.
Unul dintre mesajele centrale ale raportului este dificultatea tot mai mare de a menține un echilibru între viața profesională și cea personală. Perioadele lungi petrecute departe de familie, lipsa parcărilor sigure, a grupurilor sanitare și a zonelor decente de odihnă apasă mai greu decât orice majorare salarială.
Nu este întâmplător faptul că aproape două treimi dintre șoferi nu ar recomanda această meserie tinerilor. Mulți dintre respondenți afirmă că ar accepta venituri mai mici în schimbul unui program mai stabil și al unui transport intern, care să le permită să fie mai des acasă.
Studiul atrage atenția și asupra crizei generaționale din transporturi. Majoritatea șoferilor au astăzi între 41 și 50 de ani, iar ponderea celor peste 50 de ani este în creștere. Tinerii intră tot mai rar în profesie, iar fluctuația personalului este ridicată: peste 40% dintre șoferi lucrează la actualul angajator de mai puțin de doi ani.
Această instabilitate sugerează un sector care nu reușește să ofere perspective pe termen lung.
Mesajul final al raportului este tranșant: majorările salariale, singure, nu mai pot salva sectorul. Fără investiții reale în infrastructură, condiții de muncă decente, transparență în plată și relații corecte între companii și șoferi, deficitul de personal va continua să se adâncească.
„Putem crește salariile la nesfârșit, dar fără parcări sigure, toalete și zone de odihnă, problema va reveni mereu”, concluzionează autorii studiului. Este o chestiune care depășește nivelul companiilor individuale și devine o problemă structurală, cu impact asupra întregii economii. Fără o abordare sistemică, transportul rutier riscă să rămână prins între venituri aparent atractive și o realitate profesională tot mai greu de susținut.
**Sursă foto: Tranzit AI
