Organizația Patronală a Societăților Feroviare Private din România (OPSFPR) semnalează că guvernul român ignoră în mod deliberat cifrele care indică adâncirea dezechilibrului dintre diferitele moduri de transport și împinge transportul feroviar de marfă spre colaps și șomaj în masă. În 2024, calea ferată a transportat aproximativ 43 de milioane de tone de marfă, în timp ce transportul rutier a atins aproximativ 323 de milioane de tone. În primele nouă luni ale lui 2025, această diferență a rămas uriașă: calea ferată a înregistrat aproximativ 30 de milioane de tone, iar transportul rutier aproximativ 246 de milioane de tone. Aceste cifre nu reflectă doar un decalaj, ci dezvăluie eșecul unei politici publice.
După ani de degradare, creșterea costurilor, infrastructura slabă, întârzierile cronice și scăderea numărului de pasageri, statul continuă să trateze acest sector economic strategic ca pe o problemă care poate fi ignorată la nesfârșit. Nu mai este vorba de întârziere sau neatenție: Guvernul acționează cu inconștiență administrativă, iar nota de plată se reflectă deja – economie afectată, drumuri degradate, transport feroviar în declin și riscul real al șomajului în masă.
Așadar, Guvernul a ales, din nou, să perturbe și mai mult echilibrul pieței transporturilor. În loc să corecteze distorsiunile dintre modurile de transport, a amplificat transferul de marfă de la calea ferată către transportul rutier.
Această politică nu afectează doar companiile feroviare, ci va avea repercusiuni asupra întregii economii. Transferul unui volum mai mare de mărfuri către transportul rutier înseamnă un trafic mai intens, o uzură mai gravă a infrastructurii rutiere, costuri publice mai mari, congestie mai mare. Valea Oltului, Valea Prahovei și ruta spre Constanța nu mai au nevoie de explicații suplimentare. Aceste zone au nevoie de decizii care să scoată marfa de pe șosele înapoi pe calea ferată.
Efectele acestui dezechilibru se pot manifesta în mod foarte concret. Luând ca referință 2024, o creștere de doar 10% a volumului transportului feroviar de marfă ar însemna o creștere a volumului transportat pe calea ferată suplimentar cu aproximativ 4,3 milioane de tone. Calculat în echivalent brut, acest lucru reprezintă cu aproximativ 215.000 de curse de camioane de 20 de tone care nu ar mai circula pe drumurile din România. Chiar și o creștere de doar 5% ar însemna o creștere a volumului transportului feroviar cu peste 2 milioane de tone și o reducere a traficului de camioane pe șosele cu peste 100.000 de curse.
Fiecare tonă de marfă care nu mai merge pe calea ferată ajunge, în practică, pe șoselele României. Mai multe camioane în trafic înseamnă drumuri mai uzate, costuri de întreținere mai mari, întârzieri și aglomerație – pierderi economice resimțite de întreaga societate. Paradoxal, tocmai sectorul care ar putea reduce aceste probleme nu beneficiază de un sprijin comparabil.
Chiar și măsuri modeste, dar consecvente, de susținere a transportului feroviar ar avea efecte rapide și vizibile: mai puține camioane pe șosele, mai puțină uzură a infrastructurii rutiere, trafic mai fluid, costuri externe reduse și o logistică mai eficientă pentru economie.
Cu toate acestea, direcția actuală nu merge în acest sens. Sectorul feroviar este lăsat să piardă trafic, venituri și capacitate, iar mai târziu aceste pierderi riscă să fie explicate simplu prin „mecanismele pieței”. În realitate, piața nu creează singură acest dezechilibru. El este rezultatul deciziilor de politică publică.
În timp ce alte state vorbesc despre consolidarea rolului căii ferate în economie, la noi sectorul este lăsat să se erodeze treptat. Guvernul României continuă să trateze domeniul feroviar ca pe un sector marginal, aproape dispensabil.
Cu atât mai greu de înțeles este această abordare cu cât transportul feroviar de marfă este, din aproape toate punctele de vedere, mai eficient decât cel rutier. Din perspectiva emisiilor, a consumului energetic și a utilizării infrastructurii, avantajele sunt clare. De exemplu, transportul feroviar generează emisii de CO₂ pe tonă transportată de aproximativ opt ori mai mici decât transportul rutier de marfă.
Cu toate acestea, sectorul care ar trebui întărit este, în practică, lăsat să slăbească. Astfel, România nu doar că ignoră direcția în care merge politica europeană în domeniu — ajunge, de fapt, să o contrazică frontal.
Efectele sociale ale acestei politici sunt la fel de serioase. Dincolo de statistici există companii, investiții, salariați, meserii și lanțuri logistice întregi care depind de funcționarea transportului feroviar de marfă. Slăbirea accelerată a acestui sector pune în pericol aproximativ 100.000 de locuri de muncă susținute direct și indirect de activitățile feroviare la nivel național. Când lovești în calea ferată, nu lovești într-o statistică, ci într-o infrastructură economică vitală.
În același timp, reducerea traficului feroviar înseamnă și scăderea veniturilor generate pentru infrastructura feroviară. Acest lucru afectează direct rețeaua, capacitatea de întreținere și, pe termen lung, sustenabilitatea financiară a sistemului. Se creează astfel un cerc vicios pe care Guvernul nu doar că nu îl întrerupe, ci pare să îl accelereze: mai puțină marfă transportată pe șină înseamnă venituri mai mici, infrastructură mai slabă, servicii mai slabe, competitivitate mai scăzută și, în final, noi pierderi de trafic.
OPSFPR consideră că această politică ridică serioase probleme de distorsiune a concurenței între modurile de transport și solicită Consiliului Concurenței – inclusiv prin mecanismele instituționale specifice sectorului feroviar – să analizeze de urgență efectele reale ale acestor măsuri asupra concurenței intermodale. Nu mai este suficientă o validare formală a unor intervenții publice care, în practică, mută marfa de pe șină pe șosea și transferă costurile acestei opțiuni către întreaga economie.
De asemenea, OPSFPR a transmis propuneri, a prezentat soluții și a explicat consecințele inacțiunii. Răspunsul primit a fost, în esență, același: tăcere, amânare și lipsă de voință. În aceste condiții, responsabilitatea pentru degradarea accelerată a transportului feroviar de marfă nu mai poate fi ascunsă în spatele procedurilor, avizelor sau formulelor administrative.
Guvernul trebuie să înțeleagă că transportul feroviar de marfă este împins treptat în jos, prin decizii publice dezechilibrate, prin absența unor măsuri compensatorii reale și prin refuzul de a trata cu seriozitate rolul strategic al căii ferate în economia națională. Ceea ce se întâmplă nu este un accident, ci rezultatul unei acumulări de erori și al unui abandon administrativ.
În aceste condiții, OPSFPR va utiliza toate căile instituționale și legale disponibile, atât la nivel național, cât și la nivel european. Organizația va sesiza instituțiile europene competente, inclusiv Comisia Europeană, cu privire la compatibilitatea acestor măsuri cu normele privind ajutorul de stat, concurența și funcționarea pieței interne. Dacă autoritățile române refuză să corecteze acest dezechilibru, problema va fi ridicată la nivel european.
De asemenea, OPSFPR solicită Guvernului României, Ministerului Finanțelor, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, precum și Consiliului Concurenței să înceteze imediat această abordare profund dezechilibrată și să trateze transportul feroviar de marfă ca pe ceea ce este în realitate: un sector strategic, nu o variabilă sacrificabilă.
