Alin Dicu a prezentat în cadrul evenimentului Tranzit de la Sibiu detalii despre un verdict dat recent de tribunalul regional Korneuburg (Austria) în cazul unei cereri de despăgubire intentate de un angrosist de vinuri împotriva unei companii de transport, din cauza furtului de bunuri de către un alt transportator, fantomă.
Șampania furată valora 121.987,84 de euro și trebuia transportată din Franța în Austria, iar pârâtul a subcontractat-o unei alte firme, care la rândul său a subcontractat-o pe o bursă către o parte presupus existentă, care și-a dat (presupusul) nume și a susținut că este dispecer la o companie de transport bine cunoscută.
Întrucât primul transportator făcuse anterior mai multe curse cu cel din urmă și îi cunoștea angajații, a luat în considerare oferta, deși ultima colaborare avusese loc cu ceva timp în urmă, a solicitat documente, în special numărul de identificare TVA, licența comunitară și asigurarea CMR, și le-a comparat cu datele din sistemul său și cu datele de pe bursă, fără a constata discrepanțe sau anomalii. Înainte de plasarea comenzii, datele au fost analizate suplimentar de un asigurător de credit, care le-a comparat și a verificat bonitatea, negăsind nici el nereguli. Totuși, era un transportator fantomă care a furat întreaga încărcătură.
Incidentul a avut loc deoarece documentele solicitate au fost trimise prin e-mail de la o adresă care părea să fi fost falsificată, aspect ascuns deliberat în timpul procedurii. Deci compania reală de transport a fost uzurpată de escroci.
Primii doi transportatori din acest lanț au negat orice faptă ilicită, întrucât a fost vorba de un caz sofisticat de furt de identitate. Dar tribunalul a decis în favoarea reclamantului (angrosistul) și a obligat pârâtul (primul transportator căruia i s-a încredințat cursa) la plata integrală a daunelor în temeiul articolului 29 CMR și a obligației de digilență stipulate la articolul 3 din CMR, care spune că transportatorul este răspunzător pentru (sub)transportatorul însărcinat de el, chiar dacă acesta din urmă abuzează de puterea de dispoziție care i-a fost acordată pentru executarea contractului. Iar al doilea transportator din lanț este și el răspunzător pentru acțiunile transportatorului fantomă în măsura în care ele se referă la executarea contractului – transportul mărfurilor.
Tribunalul a mai arătat că valoarea mărfurilor sau faptul că primele două firme nu o cunoșteau nu schimbă datele problemei.
Opinia juridică predominantă în Austria susține, în esență, că un transportator, indiferent de cât de atent și-a selectat subcontractorul, trebuie totuși să accepte întotdeauna intenția acestuia ca și cum ar fi a sa și este răspunzător pentru ea nelimitat și pe deplin, în conformitate cu articolul 29 din CMR.
În ciuda răspunderii depline a transportatorului față de client, se poate întâmpla ca asigurătorul CMR al transportatorului să fie scutit de asigurare – ceea ce înseamnă că transportatorul suportă pierderea – în special dacă se face vinovat de neglijență organizatorică gravă în temeiul articolului 6 alineatul 1 din Legea austriacă privind contractele de asigurare în selecția și verificarea subcontractorilor sau în instruirea și supravegherea dispecerilor acestuia.
Înainte de atribuirea contractului, transportatorul trebuie să furnizeze o licență comercială valabilă, un extras valabil din registrul comerțului, o licență europeană de transport valabilă, o dovadă de asigurare valabilă, un număr de telefon (pentru verificare prin telefon fix), un număr de fax (tot pentru verificare) și o adresă de e-mail (care, mai ales dacă este gratuită, trebuie verificată atent), IBAN și BIC, precum și număr de identificare TVA. Iar angajații care fac verificarea trebuie să știe cum să detecteze falsurile.
Pentru combaterea transportatorilor fantomă sunt disponibile instrumente precum https://www.cargocheck.ai/.
