Tot mai multe companii din România funcționează cu echipe foarte mici sau chiar fără angajați proprii, un model de business care, deși devine tot mai răspândit în economia modernă, este încă privit cu scepticism de unele autorități de control fiscal.
Specialiștii atrag însă atenția că această tendință reflectă o schimbare structurală la nivelul mediului de afaceri. În loc să își dezvolte departamente interne extinse, multe firme aleg să își externalizeze serviciile esențiale precum contabilitatea, HR-ul, consultanța juridică sau IT-ul. Modelul este frecvent întâlnit în sectoare precum energia regenerabilă, investițiile imobiliare sau serviciile profesionale, unde flexibilitatea și optimizarea costurilor sunt factori decisivi.
Reprezentanții companiei de top în Europa Centrală și de Est, specializată în contabilitate, fiscalitate, audit financiar și consultanță juridică, TPA România explică faptul că această abordare nu este una excepțională, ci tot mai apropiată de standardele europene.
Datele recente confirmă această schimbare de dinamică. Conform Institutul Național de Statistică, în 2024, România avea 693.447 de întreprinderi active în industrie, construcții, comerț și servicii de piață, în creștere cu 2,1% față de anul precedent. În același timp, numărul mediu de salariați a scăzut cu 2% comparativ cu 2023, semnalând o reconfigurare a modului în care este organizată munca.
La nivel european, tendința este și mai clară. Datele Eurostat arată că în 2024, 99% dintre cele aproximativ 33,5 milioane de companii din Uniunea Europeană sunt micro sau mici întreprinderi, cu mai puțin de 50 de angajați.
„Modelul de business bazat pe echipe restrânse și externalizare nu este unul nou în România. El a fost adus încă din anii ’90 de investitorii străini, care, odată cu capitalul, au introdus și modele organizaționale mai eficiente și mai flexibile. Deși adesea este perceput ca un fenomen recent, acest tip de organizare s-a consolidat treptat în numeroase industrii, de la imobiliare la energie regenerabilă. Datele statistice disponibile confirmă această evoluție: numărul companiilor este în creștere, în timp ce dimensiunea medie a echipelor tinde să scadă, reflectând o orientare către modele operaționale mai suple.”, precizează Claudia Stanciu-Stănciulescu, partener în cadrul TPA România.
Acest mod de organizare este cunoscut în literatura de business sub denumirea de model „lean” sau structură suplă și descrie companiile care își păstrează un nucleu intern restrâns, apelând în mod frecvent la servicii externalizate pentru a-și desfășura activitatea.
Scopul acestei abordări este reducerea costurilor inutile, creșterea eficienței și păstrarea unui grad ridicat de flexibilitate operațională, fără a afecta capacitatea de execuție a proiectelor.
În România, astfel de structuri sunt întâlnite mai ales în domenii care presupun investiții inițiale ridicate și cicluri lungi de implementare, unde veniturile apar de regulă după perioade extinse, iar optimizarea resurselor devine esențială pentru sustenabilitatea afacerii.
„În sectoare precum imobiliare sau energie regenerabilă, companiile funcționează în jurul unui nucleu restrâns de specialiști cu rol strategic, în timp ce funcțiile de suport, financiar-contabile, juridice, fiscale sau administrative, sunt externalizate către furnizori specializați. Acest model permite un control eficient al costurilor în fazele incipiente și o flexibilitate crescută în gestionarea proiectelor. Din experiența noastră de peste 20 de ani în consultanță, observăm că acest model nu este limitat la etapa de start-up sau investițională, ci se poate menține și în faza operațională. Companiile continuă să externalizeze servicii critice pentru a beneficia de expertiză de nișă, pentru a reduce riscurile de conformare și pentru a rămâne agile într-un mediu economic dinamic.”, a explicat Claudia Stanciu-Stănciulescu.
De exemplu, în sectorul energiei regenerabile, unii investitori internaționali care dezvoltă proiecte de amploare în România aleg să externalizeze o mare parte dintre activitățile operaționale. În practică, de la servicii financiar-contabilitate și juridice, până la mentenanță tehnică, servicii de operare, acces la rețea, pază sau activități administrative, multe dintre aceste funcții sunt preluate de furnizori specializați.
La nivel local, companiile implicate funcționează adesea cu echipe reduse, concentrate în principal pe coordonare, monitorizare și conformare cu cerințele legale. În paralel, deciziile strategice sunt gestionate la nivel de grup, în structuri centralizate.
„Compania modernă nu mai este definită prin numărul de funcții pe care le internalizează, ci prin capacitatea de a coordona eficient o rețea de furnizori specializați. Într-un sector caracterizat de investiții semnificative și reglementări complexe, externalizarea devine un instrument esențial pentru optimizarea costurilor, accesul la expertiză de nișă și menținerea flexibilității operaționale.”, menționează consultantul TPA România.
Numărul angajaților nu mai reprezintă un criteriu de evaluare a performanței unei companii. În trecut, dimensiunea echipei era considerată un indicator direct al capacității operaționale, însă, în prezent, echipele mici sunt la fel de capabile să gestioneze proiecte complexe și investiții majore prin crearea unor rețele bine coordonate cu parteneri externi.
„Devin mai relevante dimensiunea și performanța portofoliului de active sau proiecte, capacitatea de execuție, respectarea termenelor și bugetelor, gradul de conformare într-un cadru de reglementare complex și calitatea partenerilor. Nu mai vorbim despre dimensiunea echipei, ci despre performanța modelului operațional și capacitatea companiei de a-și orchestra eficient resursele, indiferent dacă acestea sunt interne sau externalizate.”, a completat Claudia Stanciu-Stănciulescu.
În economiile mature, externalizarea este un instrument de creștere a eficienței și maturității organizaționale. Diferențele față de România se manifestă în principal la nivelul culturii manageriale și al conceptelor de control. Consultanții TPA România subliniază că, în realitate, societățile cu acționariat din Europa Centrală și de Est tind să internalizeze funcțiile, pentru a menține accesul direct și imediat la informații și pentru a implementa un control operațional mai strict. În schimb, investitorii din piețele vestice tind de obicei să externalizeze și să adopte modele organizaționale flexibile, bazate pe procese clare și parteneriate solide.
Cu toate acestea, în contextul economic și de reglementare actual, externalizarea nu mai reprezintă doar o opțiune pentru creșterea eficienței, ci devine din ce în ce mai mult o necesitate operațională. Companiile se confruntă cu o multitudine de cerințe de reglementare în continuă schimbare și cu obligații complexe de raportare, ceea ce face ca gestionarea funcțiilor financiare, contabile și fiscale doar cu resurse interne să fie extrem de dificilă.
„Furnizorii specializați aduc un avantaj clar prin accesul la echipe multidisciplinare și expertiză actualizată permanent. În plus, externalizarea presupune și un transfer parțial al riscului de neconformare, aspect esențial într-un mediu reglementat.”, spune Claudia Stanciu-Stănciulescu.
Din perspectiva autorităților de control, acest model fără angajați ridică numeroase semne de întrebare. De fapt, companiile care nu au angajați sau care nu dispun de o infrastructură operațională vizibilă pot fi considerate ca prezentând un risc fiscal mai ridicat și sunt mai susceptibile de a atrage atenția autorităților.
„Un exemplu relevant apare încă din faza de înregistrare în scopuri de TVA, unde lipsa de personal sau a unei infrastructuri operaționale vizibile poate fi considerată un indicator de risc fiscal. Ulterior, astfel de companii sunt, de regulă, supuse unor verificări mai detaliate, pentru a se demonstra existența unei activități economice reale. Această perspectivă este justificată de nevoia de a preveni structuri artificiale, însă poate intra în contrast cu realitatea modelelor moderne de business, unde externalizarea este o practică legitimă și eficientă. În acest context, companiile care funcționează pe modele «lean» trebuie să acorde o atenție sporită documentării și trasabilității proceselor, pentru a demonstra existența unei activități economice reale.”, a subliniat reprezentantul TPA România.
Chiar dacă aceste întreprinderi nu creează întotdeauna un număr mare de locuri de muncă directe, ele susțin o rețea vastă de furnizori, consultanți și prestatori de servicii, stimulând astfel activitatea economică și generând locuri de muncă indirecte.
„Succesul unei companii nu mai este determinat de dimensiunea echipei, ci de eficiență, conformare și capacitatea de adaptare. Provocarea rămâne alinierea acestor realități de business cu modul în care sunt înțelese și evaluate la nivel de reglementare.”, a concluzionat Claudia Stanciu-Stănciulescu.
