Mai sunt doar câteva zile până când trebuie să intre în vigoare noul sistem de taxare TollRo, care face trecerea de la rovinieta anuală, fixă, la un sistem de plată pe tonă-kilometru efectuat pe drumuri naţionale şi express/autostrăzi.
Deși cadrul general este stabilit, nu sunt încă publicate normele metodologice prin care MTI și CNAIR să clarifice procedura exactă pentru dispozitivele OBU care să înregistreze rulajul taxabil şi furnizorii EETS prin intermediul cărora se pot monta dispozitivele de bord şi prin intermediul cărora se pot plăti taxele (eventual recupera TVA în cazul operatorilor de transport din străinătate). Tot prin normele metodologice trebuie să se stabilească şi sancțiunile finale și modul de verificare (camere fixe, mobile, ANAF), chiar şi lista finală a drumurilor taxabile (SETRE actualizat).
Dacă comparăm cu Olanda, care publică de câteva luni anunţuri privitoare la modul de aplicare a taxării pe kilometru, inclusiv în alte ţări europene în afară de teritoriul propriu, şi organizează seminarii pentru a oferi explicaţii asupra clasificărilor şi modului efectiv de plată a taxei, sancţiunile riscate şi tratării tuturor situaţiilor care pot fi întâlnite în practică, autorităţile noastre nu au făcut nicio comunicare, astfel că mulţi operatori de transport cred chiar că noul sistem de taxare nu se va aplica de la 1 iulie şi că termenul de aplicare va fi prorogat, la fel ca în cazul Ro eTransport.
Şi asta pentru că stăm bine la enunţat texte de lege, dar mai puţin la comunicat şi clarificat condiţiile de aplicare. La noi lucrurile se clarifică pe parcurs, după ce se dau amenzi şi contribuabilii câştigă în instanţă diferite speţe cauzate fie de textul de lege defectuos, fie din cauză că sistemele IT ale autorităţílor nu funcţionează sau sistemele de înregistrare nu funcţionează. Încă nu avem informaţii dacă toate drumurile taxabile din România sunt acoperite de sisteme de transmitere de informaţii, astfel că există posibilitatea să apară neconcordanţe între ce înregistrează dispozitivele OBU (în funcţie de care şi transportatorii plătesc) şi ce rulaje ar trebui să plătească în realitate. Astfel, dacă nu se poate amâna aplicarea taxei cu 3-6 luni, până la testarea tuturor sistemelor, cel puţin în prima fază de aplicare a legii ar fi de dorit ca autorităţile să amâne amendarea operatorilor până când ambele părţi – autorităţile şi contribuabilii – să se familiarizeze şi să testeze în condiţii reale sistemul.
Astfel, dacă asociaţiile patronale fac eforturi de obţinere a scutirii de taxe pentru camioanele electrice sau de compensare a sumelor plătite deja ca rovinietă până la finalul anului cu sumele de plată ulterioare prin TollRo, poate cea mai importantă cerinţă acum ar fi prorogarea amenzilor până la finalul anului, ţinând cont că atât autorităţile, cât şi transportatorii care fac distribuţie naţională nu au experienţa plăţii taxelor pe kilometru şi a folosirii aparaturii de bord specializate.
În plus, este şi o problemă de însuşire a taxelor reale de drum, acestea urmând să fie acceptate cu greu de unii clienţi de transport sau, dacă vor fi acceptate, nivelul de acceptanţă va fi cel minim, aferent vehiculelor Euro 6, ori parcul naţional pentru transport intern nu este format nici pe jumătate din autovehicule Euro 6.
Ce este sigur, TollRo va produce un cutremur pe piaţa naţională de transport: micii transportatori care au susţinut ani de zile transportul ieftin pentru producători şi retaileri vor dispărea de pe piaţă dacă nu vor fi capabili să treacă la echipamente de transport Euro 6 şi nu vor putea transfera costurile suplimentare cu taxa de drum către clienţii lor, ceea ce va duce fără doar şi poate la o inflaţie şi mai mare, deoarece în final cel care va plăti taxa pe poluare va fi tot consumatorul final.
