Scăderea prețurilor de la începutul lunii iulie a fost de scurtă durată. În numai două săptămâni, cotația petrolului Brent a urcat de la 72,5 la 85,5 dolari/baril, în timp ce West Texas Intermediate a ajuns la 80,1 dolari. Evoluția a fost alimentată de noile tensiuni din zona Strâmtorii Hormuz și de incertitudinile privind livrările de produse petroliere.
Diferența dintre Brent și WTI s-a mărit de la 3,4 la 5,4 dolari/baril. Evoluția arată o presiune mai pronunțată asupra piețelor europene și atlantice decât asupra celei americane, însă nu înseamnă că prețurile vor continua să crească fără întrerupere. Piața rămâne foarte sensibilă la evoluțiile militare și la reluarea transporturilor maritime.
Creșterea motorinei nu este explicată numai de prețul țițeiului
Agenția Internațională pentru Energie arată că oferta mondială de petrol și-a revenit în iunie cu 4,1 milioane de barili/zi, până la 98,8 milioane, pe fondul reluării parțiale a exporturilor prin Strâmtoarea Hormuz. Producția a rămas însă cu 9,4 milioane de barili/zi sub nivelul anterior conflictului.
Exporturile totale de petrol din Golf au crescut la 16,1 milioane de barili/zi, față de aproximativ 24 de milioane înaintea războiului. Recuperarea este însă mult mai rapidă în cazul țițeiului decât al carburanților rafinați. Livrările de produse petroliere și GPL din regiune au rămas sub jumătate din nivelul din februarie, în timp ce fluxurile de țiței au revenit la aproape trei sferturi.
Această diferență este importantă pentru transportatori. O disponibilitate mai mare a țițeiului nu se transformă imediat într-o ofertă suficientă de motorină, deoarece mai multe rafinării din Orientul Mijlociu nu au revenit la funcționarea normală. Activitatea rafinăriilor și exporturile din Rusia au fost afectate, la rândul lor, de atacurile asupra infrastructurii și de restricțiile impuse livrărilor externe.
În aceste condiții, marjele de rafinare au urcat la maximele ultimilor patru ani la începutul lunii iulie. Motorina și benzina au rămas mai greu de procurat decât țițeiul, ceea ce explică de ce prețurile la pompă pot crește mai repede decât cotațiile petrolului.
Creșterea stocurilor mondiale este mai puțin solidă decât pare
Stocurile mondiale de petrol monitorizate de AIE au crescut cu 21 de milioane de barili în iunie, prima majorare din ultimele patru luni. Această evoluție nu înseamnă însă că depozitele terestre au fost refăcute.
Cantitatea de petrol aflată la bordul navelor a crescut cu 117 milioane de barili, în timp ce stocurile de pe uscat au scăzut cu aproximativ 96 de milioane. Din această reducere, circa 44 de milioane de barili au provenit din rezervele guvernamentale ale statelor membre AIE. Petrolul aflat încă pe mare nu oferă aceeași siguranță ca volumele deja livrate și depozitate în apropierea rafinăriilor.
Datele din Statele Unite arată că rafinăriile încearcă să refacă rezervele de carburanți. În săptămâna încheiată pe 10 iulie, acestea au funcționat la 96,2% din capacitate, iar stocurile de distilate, categorie care include motorina, au crescut de la 103,6 la 108,2 milioane de barili.
În același interval, stocurile comerciale americane de țiței au coborât de la 411,4 la aproximativ 409,7 milioane de barili. Cu alte cuvinte, rafinăriile au consumat din rezervele de materie primă pentru a mări producția de carburanți, fără ca dezechilibrul să fie eliminat.
AIE și OPEC oferă perspective diferite asupra cererii
AIE estimează că cererea mondială de petrol va scădea cu aproximativ un milion de barili/zi în 2026, după reducerea puternică înregistrată în primăvară. Consumul ar urma să își revină treptat până în toamnă, pe măsură ce carburanții devin din nou disponibili și este eliberată cererea amânată.
Oferta medie este estimată de agenție la 102,6 milioane de barili/zi, cu 3,7 milioane mai puțin decât în 2025. Prognoza presupune însă că traficul petrolier prin Hormuz va continua să se normalizeze. O nouă blocare a transporturilor ar modifica rapid acest scenariu.
OPEC este mai optimistă în ceea ce privește consumul. Organizația și-a redus pentru a treia lună consecutivă prognoza de creștere, dar estimează în continuare un avans de 780.000 de barili/zi în 2026, până la o medie de 105,94 milioane.
Diferența dintre prognozele celor două organizații ajunge astfel la aproximativ 2,4 milioane de barili/zi. Prin urmare, afirmația că toate analizele indică un deficit identic între producție și consum este prea categorică. Direcția generală este aceea a unei piețe tensionate, dar dimensiunea dezechilibrului depinde de metodologia și ipotezele fiecărei instituții.
Motorina europeană a ajuns din nou aproape de doi euro pe litru
Potrivit calculului IRU, ponderat în funcție de consumul fiecărui stat, prețul mediu al motorinei în Uniunea Europeană a ajuns la 1,929 euro/l la 16 iulie. Nivelul este cu aproximativ 7% mai mare decât cel înregistrat cu două săptămâni înainte și cu 18% peste referința de la sfârșitul lunii februarie.
Opt state membre au depășit pragul de doi euro pe litru. Cele mai ridicate valori au fost raportate în Danemarca și Țările de Jos, ambele cu aproximativ 2,24 euro/l, urmate de Germania, cu 2,18 euro/l. Finlanda, Belgia, Italia, Irlanda și Franța se aflau, de asemenea, peste pragul de doi euro. România s-a numărat printre cele trei state în care prețul a scăzut ușor în intervalul analizat.
Comisia Europeană publică săptămânal prețurile transmise de cele 27 de state, însă cifrele sale reprezintă valori naționale și nu o medie europeană ponderată. Cea mai recentă ediție disponibilă a Buletinului petrolier a fost publicată pe 16 iulie și se bazează pe prețurile raportate pentru săptămâna respectivă.
Retragerea sprijinului public amplifică diferențele dintre țări
Creșterea coincide cu expirarea mai multor măsuri temporare introduse de guverne în perioada în care prețurile energiei au urcat puternic. Reducerile fiscale și limitările marjelor comerciale au fost retrase sau diminuate în mai multe state, în timp ce alte guverne au prelungit ajutoarele destinate transportatorilor ori consumatorilor.
Aceste decizii explică o parte dintre diferențele tot mai mari între prețurile naționale. Fiscalitatea reprezintă peste jumătate din prețul final al carburanților în numeroase state europene, astfel că retragerea unei reduceri de acciză poate avea un efect imediat, chiar dacă prețul petrolului nu se modifică în aceeași proporție.
Pentru următoarele săptămâni, două evoluții vor fi decisive. Prima este eventuala ridicare a interdicției rusești asupra exporturilor de motorină, programată să expire pe 31 iulie. A doua este reluarea stabilă a traficului prin Strâmtoarea Hormuz și repornirea rafinăriilor din Golf.
O normalizare a ambelor fluxuri ar putea reduce presiunea asupra pieței europene. O prelungire a restricțiilor rusești sau o nouă întrerupere a transporturilor maritime ar menține însă motorina la un nivel ridicat chiar și în cazul unei stabilizări a cotațiilor țițeiului. Pentru transportatori, riscul imediat nu este doar scumpirea, ci volatilitatea care îngreunează actualizarea tarifelor și estimarea costurilor unei curse.
