Contrar percepției generale din industrie, cele mai frecvente motive care generează întârzieri majore la frontiera Marii Britanii sau la orice altă trecere internațională nu sunt legate de controalele vamale în sine sau de achitarea taxelor, ci rezultă dintr-o serie de deficiențe de comunicare. Succesul unei curse comerciale se decide încă din etapa de rezervare și preluare a mărfii, moment în care trebuie definite și agreate extrem de clar responsabilitățile fiecărei părți implicate. Procesul tehnic de redactare și completare a unei declarații reprezintă doar ultima și cea mai facilă parte a lanțului operațional, neconsumând un volum semnificativ de timp. Expertiza practică din domeniul brokerajului vamal indică o altă situație în zona de operaţional.
Reprezentantii Bunasta, comisar vamal lituanian care şi-a deschis de curând un birou în România, au explicat în cadrul unui webinar organizat pentru companiile româneşti care fac curse frecvente spre Marea Britanie care sunt instrumentele necesare pentru a evita orice astfel de întârzieri.
„Cea mai grea parte a muncii ca agent vamal și provocarea pentru transportator este de a identifica cine poartă responsabilitatea pentru furnizarea anumitor documente sau cine ar trebui să plătească pentru unele proceduri”. Astfel, problema rămâne lipsa unui acord prealabil și detaliat între partenerii de afaceri.
O altă sursă constantă de blocaje în porturi este reprezentată de transmiterea unor informații incomplete sau vădit inexacte despre transportul efectuat și facturile comerciale. Pentru a preîntâmpina în mod proactiv aceste situații neplăcute, operatorii economici trebuie să clarifice toate detaliile tehnice o singură dată, la începutul colaborării, pentru fiecare client sau tipar specific de marfă. Această documentare detaliată și minuțioasă devine apoi o procedură standard, valabilă pentru toate transporturile similare ulterioare, eliminând munca redundantă.
Totuși, realitatea din teren arată că există și situații speciale care nu pot fi influențate sau grăbite sub nicio formă de către transportator ori de agentul vamal, referința fiind controalele sanitare și fitosanitare. Transporturile rutiere care implică utilizarea agregatelor frigorifice, mutarea de alimente, plante vii, precum și tranzitul de echipamente militare strategice sau alcool, sunt expuse prin natura lor unor controale de reglementare stricte. Aceste proceduri generează întârzieri inevitabile care trebuie asumate de către management ca riscuri logistice inerente. Totuși, partea bună în ceea ce privește viitorul imediat indică faptul că se pregăteşte implementarea unui nou acord politic privind controalele veterinare, care ar duce la eliminarea acestor inspecții specifice la frontieră începând cu vara anului viitor, ceea ce va simplifica considerabil transportul de mărfuri perisabile.
Cele patru coordonate fundamentale ale documentației vamale
Pentru a asigura o tranzitare fluidă și fără impedimente a bunurilor, autoritățile vamale solicită ca orice declarație să ofere răspunsuri clare și lipsite de ambiguitate la patru categorii esențiale de informații. Prima categorie vizează natura exactă a bunurilor transportate. Este esențial ca expeditorul să cunoască și să declare descrierea precisă a bunurilor, precum și codul tarifar al mărfurilor. Totodată, este vitală indicarea țării de origine, un detaliu deseori omis, deoarece regimul taxelor și frecvența controalelor depind în mod direct de acest aspect, la fel cum depind și de valoarea bunurilor consemnată pe factură. În cazul instrumentelor de înaltă tehnologie, al componentelor militare sau al produselor alimentare de consum, legislația impune și prezentarea de detalii tehnice aprofundate, cum ar fi lista completă de ingrediente sau certificatele de conformitate aferente.
A doua catgorie vitală de informații se referă strict la motivul comercial pentru care bunurile sunt transportate pe respectiva rută. De acest fundament logic depinde în mod direct alegerea procedurii vamale ce urmează a fi aplicată. Părțile contractante trebuie să declare transparent dacă expedierile reprezintă o vânzare comercială standard, o tranzacție specifică de comerț electronic, dacă sunt bunuri destinate unei expoziții internaționale, ori dacă este vorba despre mostre, cadouri sau pur și simplu produse returnate la sursă. O eroare de procedură extrem de frecventă, care generează rețineri la frontieră, este convingerea greșită a companiilor că mostrele de promovare sau cadourile corporative sunt scutite de obligația întocmirii declarațiilor vamale.
A treia coordonată tehnică abordează metoda de transport utilizată și ruta geografică aleasă pentru cursă. Deși autoritățile statului nu pot constrânge operatorii să adopte o anumită rută rutieră, ele au obligația de a monitoriza dacă transportul se realizează exclusiv cu un camion standard, dacă face parte dintr-un lanț multimodal complex sau dacă implică tranzitarea unor containere încărcate pe șasiul camionului. Regatul Unit operează cu o multitudine de porturi de intrare și sisteme de frontieră distincte, motiv pentru care transportatorul este obligat contractual și legal să comunice în avans ce linie maritimă, feribot sau tunel intenționează să utilizeze.
A patra categorie informațională clarifică fără dubiu identitatea și rolul actorilor din întregul lanț de aprovizionare. Documentele completate trebuie să delimiteze extrem de precis funcțiile comerciale, specificând clar cine este destinatarul de drept, cine este cumpărătorul, expeditorul fizic și vânzătorul, având în vedere că aceste funcții sunt adesea îndeplinite de entități comerciale și companii complet diferite.
(Prezentarea integrală este inclusă în revista Tranzit iulie/august).
