Coronavirusul a subminat multe certitudini, dar pe altele le-a consolidat paradoxal. In Uniunea Europeana, de exemplu, in ceea ce priveste transportul de marfa, au existat intotdeauna doua tabere: cea a tarilor fondatoare, adunata in jurul Aliantei Rutiere, si cea a tarilor din Pactul de la Visegrad, o expresie a Blocul estic. Astazi, aceste doua Europe folosesc situatiile de urgenta sanitara pentru a reitera subiectele recalibrate in context.
Cei din Est readuc pe tapet faptul ca Pachetul Mobilitate nu este compatibil cu un transport eficient. Un exemplu clar este scrisoarea trimisa pe 30 martie de ministrii transporturilor din Polonia, Romania, Bulgaria, Ungaria, Lituania si Letonia, la care s-au alaturat si Malta si Cipru, presedintelui Comisiei Europene, Ursula Gertrud von der Leyen si presedintelui Parlamentului, David Sassoli. Aceasta reitereaza ca „firmele de transport sunt printre cele mai afectate de izbucnirea pandemiei” si ca, prin urmare, multe dintre acestea, inclusiv cele mai importante, vor suspenda sau vor inchide operatiunile "cu o scadere in consecinta" a ofertei de servicii de transport si, prin urmare, a livrarii de marfuri, in detrimentul cetatenilor UE si a bunei functionari a economiei». Aceasta premisa este folosita pentru a rediscuta despre Pachetul Mobilitate. Potrivit ministrilor tarilor mentionate, „marea majoritate a companiilor de transport rutier din UE fiind intreprinderi mici si mijlocii deosebit de vulnerabile”, Europa ar trebui sa le sprijine si sa nu adopte Pachetul Mobilitate care, cu „masurile sale restrictive”, s-ar incheia prin decretarea sfarsitului lor. De aici, invitatia de a analiza starea actuala si de a constientiza ca „furnizarea neintrerupta de bunuri esentiale, in special medicamente, echipamente medicale si produse alimentare, atat in situatia actuala, cat si dupa incheierea pandemiei" nu este compatibila cu prevederile Pachetului, respectiv cu obligatia soferilor de a se intoarce in tara de origine pentru a se odihni sau pentru a readuce vehiculul in tara de origine. Dar, mai ales – reafirma scrisoarea – „eficienta operatiunilor de transport va fi compromisa de restrictiile impuse operatiunilor de cabotaj si de limitarea incarcarilor si descarcarilor suplimentare”.
Renuntarea la interdictia prevazuta de a petrece perioada de repaus de 45 de ore in cabina, „ar contribui la instrainarea sociala a soferilor, care este una dintre masurile esentiale intreprinse pentru combaterea raspandirii Covid -19." De aici. cererea de a bloca primul Pachet Mobilitate pana la sfarsitul pandemiei si de a adopta solutii adecvate realitatii schimbate.
De cealalta parte se afla insa alianta Italia-Germania-Franta-Spania. Ministrii transporturilor din aceste tari au adresat o scrisoare comuna catre comisarul pentru transport, Adina Valean, pentru a cere UE sa adopte „masuri puternice, in timp, pentru a face fata situatiilor de urgenta din sanatate si pentru a restabili, cat mai curand, o conectivitate stabila in sectorul transporturilor, indispensabila pentru rezistenta la criza. Ministrii nu intra in detaliile Pachetului Mobilitate, ci vizeaza mai degraba normalizarea transportului de marfa in Europa, acesta fiind in prezent supus unei crize. Si, mai ales, controale la frontiera reintroduse de tarile care au semnat scrisoarea presedintelui von Der Leyen (cu exceptia Letoniei) .
Pentru a ajuta companiile de transport in dificultate, ministrii Italiei, Spaniei, Germaniei si Frantei propun atat instrumente de flexibilitate temporara, cat si posibilitatea accesarii unor instrumente de asistenta dedicate, inclusiv dispozitiile din „Cadrul privind ajutorul de Stat», precum si masuri de sprijin financiar mai generice, pentru a face fata colapsului cererii si crizei de lichiditate cu care se confrunta multi.
Cele doua tabere au doua abordari diferite ale transportului de marfa. Intrebarea se pune: cine va castiga pana la urma?
