După câțiva ani buni pentru pentru transportatorii români, 2025 și 2026 aduc schimbări importante pe piață: în paralel cu „strângerea șurubului” la transport internațional, unde autoritățile statelor europene (mai ales cele din Vest) colectează masiv amenzi de la cărăușii români, iar reglementările viitoare aduc și mai multe restricții și ocazii pentru plata unor amenzi suplimentare, pe piața internă conaționalii se confruntă cu o creștere de taxe și impozite fără precedent, în timp ce prețurile la asigurările RCA au crescut cu 40%, motorina s-a scumpit cu peste 20% doar în ultimul an, salariul minim a crescut din nou (a treia oara în ultimii doi ani), iar TollRo e pe cale de implementare. Şi asta în condițiile în care industria auto, principala generatoare de venituri pentru economia națională, a trecut la concedieri și lansează avertizări sumbre privind producția viitoare de piese și componente auto.
Dacă ne uităm la rezultatele financiare pe 2025, vedem că primele 600 de firme de transport, dar și unele active în construcții și agricultură (care au cod CAEN 4941), ordonate după cifra de afaceri, au înregistrat o scădere a profitabilității cu circa 4 milioane de euro în cifre absolute, în condițiile unei creșteri ușoare a cifrei de afaceri totale. Deci, marja de profit a industriei a scăzut foarte mult, la o medie de sub 2%, extrem de puțin pentru a permite dezvoltarea și inovarea.
Astfel, transportatorii fac față cu greu scumpirilor la motorină, mai ales că mulți dintre ei recunosc că lucrează fără clauză diesel, iar clienții acceptă cu greu mărirea tarifelor. Unii manageri nu au altă soluție decât să-și tragă camioanele pe dreapta până când clienții vor accepta ajustarea tarifelor corespunzător sau până când Guvernul va catadicsi să pună la punct pentru o perioadă mai lungă de timp un mecanism clar de recuperare a unei părți din acciza la motorină. Altfel, transportatorii români vor continua să alimenteze mai ieftin din alte țări. Tensiunile și frustrările s-au acumulat în rândul cărăușilor care simt că muncesc din greu pentru nimic, astfel că deja asociațiile patronale se pregătesc de proteste.
Operatorii români vor ca Statul să fie mai puternic și să controleze corect scumpirile prea mari nu numai ale combustibililor, ci și ale polițelor de asigurări RCA, stabilite netransparent și fără a consulta reprezentanții transportatorilor, cei care susțin financiar toate ineficiențele sistemului de asigurări.
Cărăușii vor ca instituțiile Statului să nu se mai comporte ca anexe ale marilor jucători și să își exercite funcția de control al pieței, respectându-și atribuțiile pentru care au fost înființate.
Cărăușii vor să fie salvați înainte ca sectorul să intre în faliment din cauza politicilor economice naționale și a lipsei de reacție a autorităților la stabilirea prețurilor la servicii esențiale pentru transporturi. O lipsă de reacție vedem și la elaborarea unor reglementări europene care blochează accesul transportatorilor români la piața comună și obligă la vărsarea taxelor și impozitelor cărăușilor români la bugetul altor state, cu girul europarlamentarilor români care nu au preocuparea necesară pentru a înțelege impactul măsurilor pe care le votează sau chiar le promovează. Modificarea regulamentelor privind securitatea socială în Uniunea Europeană este doar unul dintre pericolele care vizează, silențios, și sectorul transporturilor.
Este limpede că politicienii de la Bruxelles nu uită din ce țări provin și lucrează fiecare pentru interesele economice ale propriilor cetățeni. Şi trebuie atenție permanentă la toate propunerile ambalate frumos și care aduc în final deservicii mari economiei românești, bazate pe servicii mai mult decât pe producție.
În ciuda situației grele, firmele de transport fac investiții, cumpără camioane noi, muncesc.
Un plus de volume de marfă pentru camioane vine acum din zona transportului express, clienții tradiționali preferând transportul cu camionul cu doi șoferi decât cel cu vanul de 3,5 t. Suplimentări neașteptate vin și de la feroviar și naval, unde canicula a adus restricții de trafic. Dar până când economia își va reveni, transportatorii nu se pot baza pe venituri vremelnice, în condițiile unor costuri constant în creștere, ci e nevoie de puțin mai multă predictibilitate. Iar aici e nevoie de intervenția politicului.
