Piața construcțiilor din România a crescut cu aproximativ 12% în primele cinci luni din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, susținută în principal de investițiile publice și de proiectele de infrastructură. Ritmul este unul dintre cele mai ridicate din ultimii ani, însă pentru a doua jumătate a anului se conturează mai multe riscuri, de la scumpirea materialelor și presiunea asupra cash-flow-ului până la incertitudinile privind fondurile europene.
Potrivit celui mai recent raport Colliers privind piața imobiliară, sectorul construcțiilor continuă să se mențină aproape de maximele istorice și rămâne unul dintre principalele motoare ale economiei românești.
Cele mai importante creșteri au fost înregistrate în segmentul rezidențial, unde volumul lucrărilor a avansat cu aproximativ 16%, și în infrastructură, cu un plus de circa 14%. Lucrările de drumuri, căi ferate și spitale reprezintă în continuare mai mult de jumătate din activitatea sectorului.
În schimb, construcțiile nerezidențiale au avut un ritm mai modest, de aproximativ 6%, pe fondul costurilor ridicate de finanțare și al unei atitudini mai prudente din partea investitorilor privați.
Chiar și în aceste condiții, volumul activității din construcții este în prezent aproape dublu față de perioada de dinaintea pandemiei. Colliers atrage însă atenția că procentul de creștere reflectă volumul efectiv al lucrărilor realizate și activitatea de pe șantiere, nu valoarea financiară a proiectelor. Cu alte cuvinte, avansul de 12% indică faptul că se construiește semnificativ mai mult, nu doar că proiectele au devenit mai scumpe.
Infrastructura, principalul motor al creșterii
Investițiile în infrastructură au avut un rol esențial în evoluția pieței din ultimii ani. România a trecut de la aproximativ 900 de kilometri de drumuri de mare viteză înainte de pandemie la peste 1.400 de kilometri la începutul lui 2026. În același timp, peste 1.000 de kilometri se află în diferite faze de construcție, iar alți aproximativ 300 de kilometri sunt în etapa de planificare.
„Ritmul din acest an arată că piața construcțiilor rămâne foarte activă, dar dependența de investițiile publice este tot mai importantă. Peste jumătate din activitate vine din proiecte finanțate de stat, iar întrebarea pentru lunile următoare este dacă aceste investiții vor putea continua în același ritm. Miza este cu atât mai mare pentru proiectele care depind de fonduri europene, unde orice întârziere se poate vedea rapid în piață. În același timp, valoarea se mută tot mai mult de la simpla execuție către controlul costurilor și al riscului. Într-un context cu prețuri volatile la materiale, costuri suplimentare generate de CBAM sau mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, dobânzi ridicate și proiecte mai greu de finanțat, investitorii au nevoie mai mult ca oricând de cost management, procurement, value management & engineering și project governance, astfel încât proiectele complexe să poată fi livrate cu un nivel cât mai predictibil al costurilor, termenelor și riscurilor.”, explică Alexandru Atanasiu, Partner | Head of Construction Services.
Costurile materialelor și CBAM pun presiune pe marje
După perioada de relativă stabilizare, costurile unor materiale de construcții au început din nou să crească. Cuprul este unul dintre cele mai vizibile exemple: metalul s-a scumpit cu peste 40% în 2025, iar în 2026 a depășit pragul de 14.000 de dolari pe tonă, atingând noi maxime în timpul verii.
Evoluția este alimentată atât de problemele de aprovizionare, cât și de cererea în creștere generată de tranziția energetică și dezvoltarea infrastructurii necesare centrelor de date pentru inteligența artificială.
La presiunea costurilor se adaugă și mecanismul european CBAM, aplicat din 2026 anumitor categorii de produse importate din afara Uniunii Europene. Pentru materialele precum oțelul și aluminiul, estimările inițiale indică un impact de 10-15% asupra costurilor.
România este expusă în mod direct, având în vedere importurile importante de oțel, aluminiu și alte metale. O parte din aceste costuri ar putea fi transferată în prețurile finale, ceea ce înseamnă presiune suplimentară atât asupra marjelor constructorilor, cât și asupra deciziilor de investiții private.
Cash-flow-ul devine o problemă strategică
Presiunea nu se limitează la costurile de execuție. Termenele lungi de plată, în special în cazul anumitor proiecte publice, pot bloca sume importante în bilanțurile constructorilor exact într-un moment în care aceștia trebuie să suporte cheltuieli ridicate cu materialele și forța de muncă.
Dobânzile ridicate complică la rândul lor accesul la finanțarea pentru capitalul de lucru. Astfel, chiar și companiile care au un portofoliu consistent de proiecte pot ajunge sub presiune dacă încasările întârzie.
„Piața construcțiilor merge încă foarte bine, dar incertitudinile sunt tot mai mari. Constructorii au proiecte și activitate, însă costurile cresc, finanțarea rămâne scumpă, iar unele investiții publice sunt mai greu de anticipat. În plus, atunci când plățile se fac cu întârziere, presiunea se transferă imediat în lichiditatea companiilor și în capacitatea lor de a susține simultan mai multe proiecte. Marjele bune din ultimii ani le oferă companiilor o anumită protecție, dar aceasta nu este nelimitată. Dacă materialele și salariile continuă să se scumpească, iar proiectele publice încetinesc puternic sau plățile sunt amânate, efectele se vor resimți nu doar în construcții, ci și în alte sectoare ale economiei.”, completează Alexandru Atanasiu.
Importanța sectorului pentru economie este amplificată de ponderea tot mai mare a construcțiilor în PIB. În 2025, sectorul a reprezentat aproximativ 8,6% din PIB-ul României, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană, unde media este de aproximativ 5%.
În paralel, expunerea sistemului bancar pe construcții a continuat să crească. La finalul primului trimestru din 2026, creditele acordate companiilor din sector au depășit 54 de miliarde de lei, cu aproximativ 16% peste nivelul din urmă cu un an și aproape dublu față de 2019.
O încetinire puternică a construcțiilor, în special a proiectelor de infrastructură finanțate din fonduri europene, s-ar putea transmite astfel rapid în economie. Efectele s-ar putea vedea inclusiv în producția de materiale, transport, logistică și servicii conexe.
PNRR și fondurile europene, testul pentru infrastructură
Una dintre principalele provocări pentru următoarele luni este continuitatea proiectelor finanțate din fonduri europene.
Termenul-limită pentru cheltuirea fondurilor din PNRR a fost la finalul lui august, iar o parte dintre proiectele de infrastructură rutieră, feroviară și de transport urban riscă să nu mai poată beneficia de finanțarea europeană.
Potrivit estimărilor citate de Colliers, numai pentru infrastructura rutieră ar putea apărea un necesar suplimentar de finanțare de aproximativ 10-15 miliarde de euro. Banii ar trebui găsiți, acolo unde este posibil, din bugetul de stat sau prin alte programe de finanțare.
Miza este ridicată și în contextul în care bugetul pentru 2026 prevede investiții publice record, de peste 160 de miliarde de lei, finanțate în mare parte tot prin fonduri europene.
Pentru sectorul transporturilor și logisticii, continuitatea acestor investiții este esențială. Întârzierile sau blocarea proiectelor de autostrăzi, căi ferate și transport urban ar afecta nu doar constructorii, ci și furnizorii de materiale, transportatorii și operatorii logistici implicați în lanțurile de aprovizionare ale marilor șantiere.
Investițiile private rămân prudente
În zona privată, perspectivele sunt mai rezervate. Inflația se menține aproape de 10%, iar eventualele reduceri ale dobânzilor sunt așteptate abia din 2027, ceea ce menține ridicate costurile de finanțare pentru proiectele care depind de credit.
În același timp, estimarea Colliers privind evoluția economiei românești în 2026 s-a deteriorat semnificativ față de începutul anului: de la o creștere de aproape 1% la o contracție estimată la aproximativ 0,7%.
În acest context, dezvoltările nerezidențiale și proiectele speculative sunt așteptate să rămână într-o zonă de prudență. O revenire mai clară a economiei este anticipată pentru 2027, însă fără o recuperare rapidă în lipsa stabilizării politice și a continuității investițiilor europene.
Piața construcțiilor poate rămâne la niveluri ridicate, dar dependența de stat crește
La începutul celei de-a doua jumătăți a anului, sectorul construcțiilor pornește de la un nivel ridicat și ar putea rămâne aproape de maximele istorice dacă investițiile publice continuă și fondurile europene sunt atrase în ritmul necesar.
Principalul risc este o încetinire bruscă a proiectelor finanțate de stat. Un astfel de scenariu nu ar afecta doar companiile de construcții, ci ar avea efecte în lanț asupra producătorilor de materiale, transportatorilor, operatorilor logistici și altor furnizori de servicii.
Pentru constructori și investitori, predictibilitatea devine astfel la fel de importantă ca volumul de lucrări. Controlul costurilor, accesul la finanțare, termenele de plată și gestionarea riscurilor vor avea un rol tot mai important în capacitatea companiilor de a transforma portofoliile mari de proiecte în rezultate financiare sustenabile.
