Melania Pop, Managing Partner International Work Finder (IWF), a prezentat în cadrul Galei Tranzit principalele noutăți pe care le aduce Ordonanţa de Urgenţă 32/2026 privind accesul străinilor pe piaţa muncii din România (International Work Finder la Gala Tranzit: Noua legislație privind recrutarea de muncitori străini nu blochează piața, ci o face mai sigură, mai controlabilă și mai predictibilă – Traficmedia), explicând că această lege crește rigurozitatea în confirmarea companiilor care mai pot recruta personal din afara Uniunii Europene și controlul pentru primii doi ani de când un muncitor intră pe teritoriul țării noastre.
Prima consecință a apariției noii reglementări a fost reducerea drastică, de la circa 11.000 la 37, a numărului de companii autorizate să facă recrutare de muncitori străini – chiar dacă, după o perioadă de așteptare pentru a vedea cum evoluează lucrurile, se vor mai autoriza și alte firme – și câteva întrebări legitime din partea potențialilor angajatori: Cu cine mai lucrăm? În ce condiții? De ce a fost restricționat atât de mult procesul de recrutare?
Una dintre modificările aduse de OUG 32/2026 este aceea că firmele care vor să angajeze muncitori străini trebuie să aibă activitate dovedită de minimum un an, iar numărul de extracomunitari pe care îi pot aduce trebuie să fie cel mult egal cu numărul de angajați activi pe care i-au avut în ultimul an. „Deci, oricât de mare este nevoia de personal, firmele pot cel mult să-și dubleze numărul de angajați pe care i-au avut deja.“ În plus, mai trebuie îndeplinite câteva criterii fiscale, judiciare și care țin de relația cu instituțiile satului, dar acestea existau și înainte de noua lege.
IWF este cel mai mare angajator de lucrători extracomunitari din România, cu circa 25.000 aduși în țară în cei nouă ani de activitate, dintre care cei mai mulți care au fost recrutați direct pentru companii sunt calificați. Și are și 3.200 de muncitori proprii necalificați – manipulanți de marfă, lucrători în fabrici de asamblare de piese auto ori în curățenie – pe care îi pune la dispoziția clienților prin leasing de personal/outsourcing. Având o asemenea experiență și proceduri stricte de recrutare, compania vede și avantaje, dar și dezavantaje pe care le aduce noua lege în activitatea sa. Avantajul principal este acela că firmele care își aduceau singure muncitori, se ocupau de toate procedurile, dar și de cazarea și administrarea lor, acum nu mai pot face asta, ci trebuie să se autorizeze sau să lucreze cu o firmă licențiată. Iar dezavantajul este că agențiile de recrutare autorizate au mult mai multe responsabilități pentru ce se întâmplă în primii doi ani de când sosește un muncitor în România – pentru cazul în care angajatorul nu îi dă salariul pe care l-a promis sau nu îi asigură condiții decente de muncă și de viață, sau cazul în care muncitorul pleacă ori își dă demisia și autoritățile verifică motivele, iar agenția este obligată să-i găsească două oferte de muncă, pe aceeași încadrare și același salariu, iar dacă muncitorul nu le acceptă trebuie să-i achite transportul spre țara de origine. Sau, mai grav decât atât, dacă un muncitor dispare și este găsit că stă ilegal într-o altă țară UE, autoritățile de acolo trimit către agenția de rerutare o factură de câteva mii de euro pentru a acoperi costurile cu deportarea – bani care se rețin din garanția de 75.000 de euro pentru primul lot de 250 de muncitori, pe care agențiile trebuie, de când cu noua lege, să o depun pentru a se autoriza.
Cum se poate proteja o agenție de recrutare de toate aceste riscuri? „Contează să cunoști bine firma din Asia cu care colaborezi pentru alegerea muncitorilor, să știi cât de serioasă este, ce rată de succes a avut anterior, câți lucrători selectați prin ea au plecat ș.a. O rată decentă de eșec este de 5-10%. Iar aceste responsabilități și riscuri pe care noi trebuie să ni le asumăm se vor regăsi, evident, în preț, care va crește astfel încât noi să continuăm să fim relevanți pentru piață și să nu mai fie posibile practicile incorecte din trecut, care ascundeau uneori chiar trafic de persoane.“
Nici lucrătorii nu vor mai fi la fel de deschiși să vină în România dacă sunt atât de multe restricții, și vor trebui informați clar unde ajung, ce muncă vor face, ce pachet salarial vor primi etc. – detalii care se includ în contractul de muncă încheiat, de când cu doua lege, atât în română, cât și într-o limbă de circulație internațională pe care o înțelege angajatul. Nimic nu trebuie să fie discutabil, subliniază Melania Pop, pentru că agenția de recrutare va fi trasă la răspundere de autorități în baza contractului și nu va mai putea spune că nu a știut toate detaliile.
Dincolo de asta, oricând pot apărea situații externe, care nu țin de recrutor sau de muncitori, dar recrutorul trebuie să poată dovedi că a fost ceva independent de el: de exemplu, angajatorii își reduc activitatea sau intră în insolvență, mai ales în condițiile economice din prezent. Deci un alt efect al noii OUG 32/2026 este creșterea birocrației.
Dacă autoritățile de control se vor uita la istoricul companiei care a cerut muncitori și la motivele pentru care au apărut probleme în relația cu ei, Melania Pop este de părere că legea ajută la buna desfășurare a acestei activități. „Dar, ca orice lege și orice schimbare, are și victime colaterale. Unele companii, din păcate, nu vor mai putea să-și recruteze muncitori pentru că nu îndeplinesc condițiile sau pentru că acum există o listă a funcțiilor deficitare, deci nu se mai poate aduce în țară, ca până acum, orice muncitor. Însă am ajuns aici pentru că am abuzat de libertatea care ni s-a dat. De exemplu, companii fără niciun obiect de activitate reală aplicau pentru sute de avize de muncă, lucrătorii veneau în România și se trezeau ilegal, neangajați și fără acte în regulă și plecau în alte țări din Europa. Deci legea în sine are intenții bune, dar practica este destul de restrictivă și ne împovărează. Însă ne și face loc pe piață, pentru că de-a lungul timpului ne-am luptat cu o concurență neloială destul de agresivă.“



