Taxa pe drepturi de autor pentru difuzarea de muzica in vehiculele de transport calatori este obligatorie in majoritatea statelor Uniunii Europene, fiind – de regula – diferita in functie de tipul de transport efectuat si de vehicul. In tara noastra, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA) a autorizat mai multe organizatii colective care sa incaseze aceasta taxa in numele compozitorilor, cantaretilor, producatorilor de CD-uri si alte suporturi de inregistrare muzicala etc., astfel ca sumele datorate de operatori – deloc de neglijat ca valoare – se tripleaza. Din pacate, relatia dintre carausi si organizatiile care se ocupa de colectarea drepturilor de autor a plecat inca de la inceput cu stangul, transportatorii fiind dati in judecata pe capete, de mai multi ani incoace, pentru plata unor sume uriase, la care se cer in plus penalizari, dobanzi s.a. In fata tuturor argumentelor si dovezilor prezentate de parati judecatorii au ramas pana acum de neclintit, iar sentintele cu impuneri de plata au venit in valuri (pentru ca imediat ce una dintre organizatiile de colectare castiga un proces in fata unui transportator, acesta se poate astepta sa fie dat in judecata si de celelalte).
Carausii au aflat ca trebuie sa plateasca taxele pe drepturi de autor pentru muzica difuzata in vehiculele de transport calatori abia cand organizatiile colective autorizate de ORDA i-au contactat sa le ceara direct plati retroactive pe mai multi ani. Este vorba de Uniunea Producatorilor de Fonograme (UPFR) – care se pare ca este si cea mai agresiva – Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor (UCMR) si Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM). Sumele solicitate fiind uriase, imediat au aparut conflictele. Din pacate, aceasta obligativitate nu s-a comunicat coerent, iar partea de preventie a lipsit complet.
„Toate demersurile facute pentru adoptarea legii privind obligativitatea platii drepturilor de autor s-au facut netransparent. In momentul in care am aflat despre ce era vorba, o asociatie «fantoma», pe numele unui personaj controversat din Olanda, a fost folosita ca paravan pentru a trece reglementarea ORDA prin procedura de consultare publica fara niciun fel de bariere. Si si-au pus niste tarife fenomenale in raport cu veniturile care se obtin din serviciile publice de transport. Am sustinut tot timpul ca acolo unde apare utilitatea publica si operatorul este obligat sa aiba un anumit nivel de dotare a autovehiculului nu trebuie sa existe constrangerea platii vreunei taxe. Lucrurile nu au fost intelese, o parte dintre operatorii de transport care au ajuns deja in instanta, din pacate, au pierdut, pentru ca instanta se raporteaza la legea in vigoare pentru drepturi de autor si nu tine cont de circumstante“, a declarat Augustin Hagiu, presedinte FORT.
Pozitia transportatorilor este ca taxa pe drepturi de autor trebuie platita o singura data, la clasificarea vehiculului, daca acesta din urma are aparat radio-CD, iar colectarea taxei ar trebui sa se faca de catre o singura entitate, nu de catre trei, pe motiv ca reprezinta grupuri de interese diferite. Se poate argumenta si modul in care se difuzeaza piesa muzicala respectiva si caracterul public sau privat al spatiului de difuzare, dar in esenta nu este corect ca pentru o singura melodie sa se plateasca trei taxe. Dimpotriva, o singura taxa ar trebui impartita intre mai multi beneficiari.
„Ne luptam practic cu morile de vant, deoarece beneficiarii se bucura de mare sprijin guvernamental si nici nu mai conteaza ce se intampla cu banii platiti de transportatori. Un manelist a ajuns sa fie reprezentat de 14 organisme, iar daca va dori sa isi faca propria organizatie autorizata de ORDA va putea sa perceapa si el inca o taxa. Si asa ajunge sa ia manelistul bani de la transportatori. Deci lucrurile sunt de-a dreptul revoltatoare“, a mai adaugat presedintele FORT.
Lipseste algoritmul de calcul
Foarte aberant este ca nu exista niciun algoritm de calcul al taxei si, oricum, nu se poate vorbi de aceeasi utilizare a radioului romanesc intre carausii care opereaza transport intern si cei care fac international, in cazul acestora din urma ponderea din totalul rulajului lunar a numarului de kilometri parcusi in Romania fiind mic. La fel, nu ar trebui pus semn de egalitate intre vehiculele folosite zilnic, pe cursele regulate, si cele folosite pe curse ocazionale sau sezoniere. Din clasificarea obtinuta de vehicule reiese clar modul de utilizare a masinii: categoriile sunt folosite la curse regulate nationale, in timp ce stelele, la cele ocazionale sau internationale.
Tot ce s-a reusit pana acum este ca, prin negocieri, sa fie diminuate sumele, dar principiul ramane in continuare absurd. Organismele de colectare a taxei sunt interesate sa participe la negocieri, fiind dispuse sa renunte la o parte din sumele cerute transportatorilor numai ca acestia sa plateasca. Ei insa vor sa plateasca in concordanta cu puterea lor de cumparare si doresc plata unica la clasificarea masinii, inclusiv exceptarea vehiculelor care fac parte dintr-un contract de serviciu public.
Transportatorii sunt revoltati
Directorul unei companii de transport international din regiunea Moldovei spune ca a primit vizita unor domni cu legitimatii ORDA, pe care scria ca in baza unui parteneriat cu Inspectoratul General al Politiei au dreptul sa controleze daca firma plateste sau nu taxa aferenta drepturilor de autor. In fata refuzului reprezentantilor companiei de a se lasa controlati, trimisii ORDA au amenintat ca urmatoarea data vor veni insotiti de Politie si singura varianta va fi incheierea unui contract pentru plata taxei pe drepturi de autor.
Compania de transport opereaza o flota de 23 de autocare si mai multe autovehicule de 8+1 locuri pentru transferul pasagerilor. „Ne-au gasit de pe drum sau poate pe site. Oricum, mi se pare aberanta o asemenea taxa, mai ales ca noi avem Wi-Fi international la bordul autocarelor, iar calatorii stau mai mult pe internet. Daca ne vor da in judecata mergem in instanta, cu argumentele la noi. Pe aceasta speta ar fi bine sa ne unim fortele mai multi transportatori si sa incercam sa anulam obligativitatea platii acestei taxe de catre carausi, intrucat ne priveste doar tangential. Asa cum s-a eliminat plata obligatorie a taxei radio-tv, acelasi lucru il putem solicita si aici“, a declarat directorul companiei de transport.
O alta firma din judetul Timis, specializata in transport de conventie si curse ocazionale, recunoaste ca nu a primit inca vizita reprezentantilor ORDA si se pozitioneaza ferm impotriva platii acestei taxe. „Cursele noastre regulate speciale au un program de circa trei ore pe zi. La orele cand desfasuram activitatile sunt ascultate stiri si muzica internationala. Foarte putin muzica romaneasca, la radioul public“, a aratat directorul firmei timisorene.
Unii se judeca de mult; judecatorii sunt de neinduplecat
O binecunoscuta firma de transport interjudetean a fost data in judecata de UPFR inca din mai 2009. Organizatia a solicitat plata taxei pentru comunicarea publica neautorizata a fonogramelor in scop comercial, in cadrul mijloacelor de transport de persoane dotate cu instalatii de sonorizare, de la data punerii in circulatie a acestora si pana la data inaintarii cererii de chemare in judecata. S-a solicitat actualizarea cu rata inflatiei, aplicarea de penalitati si, peste toate, o amenda civila pentru fiecare zi de intarziere in obtinerea licentei de comunicare publica a fonogramelor. Vanatorii de bani din drepturi de autor sustin ca instalarea dispozitivelor de redare a inregistrarilor sonore catre public constituie comunicare catre public, indiferent daca a avut loc sau nu comunicare efectiva.
Prin sentinta civila, Tribunalul Bucuresti a admis in parte cererea UPFR, ignorand dovezile depuse de operator, prin care se atesta faptul ca autovehiculele companiei nu detineau in perioada mentionata mijloace de difuzare – radio casetofon, CD-player etc. De fapt, instanta nu a verificat deloc acest lucru, au explicat reprezentantii companiei, ci doar modul de calcul al remuneratiilor, chiar daca este aberant sa calculezi remuneratie pentru o obligatie care nu exista. Faptul ca UPFR a citat ca parat la primul termen de judecata o alta companie de transport se pare ca este o chestiune tehnica neimportanta pentru judecatori.
In calea de atac, Curtea de Apel Bucuresti a admis, la sfarsitul lui noiembrie 2016, recursul facut de parat, prescriind pretentiile UPFR pentru perioada 2000-2006 si retinand cauza spre judecare pentru perioada de dupa mai 2006. Ulterior, reluandu-se judecata, Curtea de Apel a obligat transportatorul sa plateasca 47.723 de lei, reprezentand remuneratie echitabila in valoare actualizata cu indicele de inflatie pentru utilizarea fonogramelor in mijloacele de transport in perioada 2006-2009, penalitati de intarziere la plata, dobanda pentru plata intarziata si cheltuieli de judecata.
Separat de aceasta actiune in instanta, UPFR a formulat si o plangere penala impotriva companiei pentru infractiunea de a comunica public opere sau produse purtatoare de drepturi de autor fara autorizarea sau consimtamantul titularului de drepturi (conform art. 140 lit. c din legea 8/1996). Reprezentantii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie au constatat insa ca doar lipsa autorizarii titularului drepturilor de autor impune caracterul penal al faptei si doar compozitorul poate fi titularul drepturilor de autor al operelor muzicale. Cum firma detinea autorizatie de utilizare a operelor muzicale in scop ambiental emisa de UCMR ADA si avea taxele platite la zi, plangerea penala a fost respinsa.
UPFR a dat din nou in judecata compania in 2012, dosarul fiind anulat la cererea acesteia din urma, decisa sa rezolve litigiul pe cale amiabila. In fapt, Tribunalul Bucuresti a obligat transportatorul interjudetean la plata a 84.068 de lei, reprezentand remuneratie pentru 17 autobuze si 67 de autocare pentru perioada 2009-2013 si penalitati, plus 8.400 de lei cheltuieli de judecata. Cererea de recurs a fost anulata in noiembrie 2014, intrucat se incheiase anterior un contract de tranzactie cu UPFR, prin care s-a esalonat plata a 124.604 lei, in patru transe lunare.