HG 863/2016 pentru aprobarea tarifului maxim per kilometru aferent abonamentului de transport pentru elevi sfideaza de trei ani rationalul si bunul simt, impunand operatorilor privati aplicarea, din septembrie 2017, a unui tarif de 1,74 lei/km, indiferent de regiunea geografica, topografie, perioada din an (vara sau iarna) ori alte conditii specifice. Metoda de calcul al acestui tarif maxim e cel putin indoielnica si este curios cum anumite societati de transport aflate in subordinea administratiilor locale au aprobate – chiar la aceasta ora – costuri de operare intre 7,5 si 9 lei/km, pentru care se dau compensatii de la bugetele locale, in timp ce pentru privati guvernul considera ca 1,74 lei/km sunt suficienti si, prin urmare, nu compenseaza nimic.
Impunand o asemenea masura, statul a lovit indirect in copii: transportatorii nu au putut plafona tarifele intr-atat de jos, chiar si cu riscul de a fi amendati, si, cum doar 50% din abonament e decontat de Ministerul Educatiei, diferentele suportate de familiile elevilor care merg la scoala in alte localitati decat cele de domiciliu nu au mai putut fi platite. De altfel, potrivit datelor Consiliului National al Elevilor (CNE), dupa reducerea decontului la abonamente de la 100% la 50% (in 2013), nu mai putin de 30.000 de elevi din toata tara au abandonat scoala, ceea ce reprezinta aproximativ un sfert din numarul total de elevi care fac zilnic naveta.
Si ajungem la eterna problema: banii! Pentru ce se gaseste si pentru ce nu se gaseste buget. Firmele private nu ar trebui sa sustina financiar ceea ce trebuie finantat, de fapt, de stat. Dar, cum statul nu are alta solutie, vrea, in disperare de cauza, sa mentina aceasta anomalie. Tariful maxim de 1,74 lei/km, consfintit de HG 863, e valabil doar pana la 1 septembrie a.c., astfel ca Executivul a pregatit un proiect de hotarare de guvern pentru modificarea articolului 4 din HG 863, in vederea prelungirii valabilitatii acestuia. Problema cea mai mare este ca, pe motiv de nerentabilitate, unii transportatori au renuntat la traseele judetene, lasand rutele respective descoperite. Pe principiul „Vrei transport, trebuie sa platesti“, Guvernul trebuie sa decida doar cui sa dea banii: elevilor (ca subventie) sau transportatorilor (compensatie). Dar sa-i dea! Restul e folclor.