Abordata in cadrul congresului EUROLOG, tema „Securitatea in domeniul logisticii si al productiei“ a avut doua concluzii importante: ca nu exista securitate absoluta, pentru ca „nu si-o permite nimeni“, si ca investitia in tehnica nu este indeajuns, securitatea trebuind sa fie vazuta ca orice alt sistem de management, centrata pe oameni, pe proceduri si apoi pe tehnologie.
 

Pentru a putea avea un management potrivit al securitatii riscurile trebuie intai identificate, apoi prioritizate, si in ultima etapa luate masuri. Potrivit unei statistici TAPA, 32% dintre incidente nu pot fi localizate daca sunt de tip intern sau extern, 30,8% dintre acestea au avut loc in parcari securizate, deci cu riscuri externe, iar 26,5% din cazuri au avut loc la unul din depozite sau in puncte de tranzit. „Exista diferente intre securitatea in logistica si cea in productie cand vine vorba de aceste procente, in sensul ca riscurile pentru securitatea logistica sunt mai degraba externe, pe cand in productie sunt predominant interne“, a punctat Ionel Popa, fondator ONE St. Romania.
Vorbind din perspectiva unuia care angajeaza servicii de securitate, Gino Laios, manager EHS&Security, Philip Morris International (Romania), este de parere ca, atunci cand vine vorba de riscuri interne, conteaza foarte mult domeniul in care compania activeaza si, in cazul bunurilor de consum, valoarea lor pe piata. „Industriile de tutun, farmaceutica, de electrocasnice sau telefoane mobile sunt foarte expuse din punct de vedere al securitatii interne“, a spus Gino Laios, completand: „riscul intern depinde de modalitatea in care ne planificam productia, dar si de sistemele integrate care vin odata cu planificarea. Nu se exclude nici sursa umana care reprezinta, de asemenea, un risc intern. De cealalta parte, riscurile externe incerci sa le excluzi printr-un parteneriat puternic cu o companie specializata, externalizandu-le.“

Orice bresa in sistem costa
Odata identificate riscurile, acestea vor trebui prioritizate, mai ales ca exista presiune pe bugete si implicit pe cresterea tolerantei fata de risc, chiar daca nu in toate domeniile la acelasi nivel. „In zona productiei de tutun nu exista o astfel de presiune , fiind vorba de un produs foarte usor vandabil dupa ce a disparut din proprietatea companiei. Pe de alta parte, chiar daca iti poti recupera banii, prin asigurare, ramane problema generata de faptul ca produsul nu mai e al tau“, a punctat Gino Laios, subliniind ca in industria pe care o reprezinta CE a implementat un program multi-anual pentru a securiza mai bine granitele si a evita „trecerea“ ilicita a tigarilor dintr-o tara in alta.
Dupa identificarea si prioritizarea riscurilor se impune adoptarea unui plan de masuri. „Solutiile se impart in trei categorii: tehnice, procese si oameni“, a precizat Ionel Popa. Acesta a mentionat ca exista proiecte in care se doreste trecerea track&trace de la nivel de camion, containere etc. la nivel de colet.
…