Chiar daca cele mai multe firme noi in transporturi sunt pornite de soferi de camion, Alexandru Andries, un tanar de 20 de ani stabilit cu familia in Grecia si absolvent de Telecomunicatii, a demonstrat in patru ani ca poti pune bazele unei afaceri in transport si daca nu stii nimic despre acest domeniu, dar ai taria de a te informa cu orice chip si esti dornic de munca. Firma a inceput cu un camion si in cinci ani a ajuns la patru, dar drumul nu a fost mereu neted – si, de altfel, cine s-ar astepta sa fie asa in transporturi?
 

De aceea, alaturi de visuri si proiecte de viitor isi gasesc locul si dezamagiri si mai ales regretul de a nu avea atat de mult timp personal cat ar fi nevoie, din cauza multelor provocari pe care aceasta activitate le aduce in viata de zi cu zi. Astfel ca „uneori, mai ales cand apar evenimente neplacute, imi vine sa renunt. Dar niciodata nu mi-a parut rau ca m-am apucat de transporturi.“

La momentul la care a inceput sa se gandeasca sa infiinteze o firma de transport, Alexandru Andries nu avea nicio legatura cu acest domeniu, cu exceptia faptului ca lucrase o vreme intr-o companie de reciclari care avea camioane. „Nu stiam nimic despre tarife, legislatie si alte aspecte legate de acest domeniu. Si nici altcineva din familia mea nu stia. Eu am terminat facultatea de Telecomunicatii in Grecia, apoi am facut un internship la HP, ca administrator de retea, dar nu ma incanta foarte mult ce faceam acolo, nu era suficienta adrenalina – acum, pe de alta parte, in transport, e destula.“
Ideea de a se implica intr-un domeniu de activitate necunoscut i-a venit deoarece, pe cand se afla in Grecia, tinea legatura cu o familie din Romania care stia mai multe despre asta si care a decis sa-si deschida o firma de transport. „Stand de vorba cu ei am ajuns la concluzia ca vreau sa fac si eu acelasi lucru. Iar parintii mei, care lucrau in Grecia, mi-au spus ca, daca cred ca sunt in stare sa pornesc pe acest drum, putem incepe si mi-au pus la dispozitie economiile familiei pentru a cumpara un camion si a deschide firma.“

Un manager trebuie sa „vorbeasca“ si limba soferilor
Inainte insa Alexandru Andries a petrecut jumatate de an documentandu-se – fie pe internet, fie prin discutii cu manageri de firme care lucrau pe relatia Romania-Grecia – in legatura cu legislatia din domeniu, activitatea pe burse, tarife, riscuri s.a., „pentru ca, daca decideam sa investesc, vroiam sa stiu ce pot sa obtin. Asa am invatat unele lucruri, mai ales cum se platesc cursele.“ Iar la finalul acestei perioade s-a convins ca o firma de transport este intr-adevar ceea ce-si doreste si a decis sa incerce, constient de faptul ca orice afacere presupune un risc. In acelasi timp, insa, pentru ca descoperise si un domeniu care il atragea mai mult decat telecomunicatiile, sociologia, s-a inscris la o alta facultate, la Cluj-Napoca, si apoi a infiintat in 2011, la Suceava, firma Aspropyrgos – dupa numele localitatii din Grecia unde inca locuiau parintii sai.
Cand a venit in Romania, Alexandru Andries si-a luat atestatele de sofer de camion si de persoana desemnata (si in transport de marfa, agabaritice, ADR), card tahograf si toate documentele necesare. „Atestatul de persoana desemnata imi foloseste, dar celelalte, nu, insa am vrut sa le am deoarece, lucrand in domeniu, trebuia sa stiu despre ce si cum sa vorbesc cu soferii, sa nu aiba impresia ca eu cred tot ce spun ei. Sau sa pot merge sa recuperez un camion daca soferul l-ar fi abandonat – ni s-a intamplat o data, dar atunci am trimis alt sofer sa aduca masina acasa.“
Primul camion cumparat din Grecia a fost un MAN TGA Euro 3, cu circa 700.000 km la bord, pentru care s-a platit avans si rata lunara destul de mare pentru a-l achita cat mai rapid, „ceea ce pentru o firma noua era destul de dificil“. Si, impreuna cu firma prietenilor din Romania, Aspropyrgos a inceput sa lucreze ca tractionist – „nu am mai avut bani si pentru semiremorca si oricum era mai simplu asa, deoarece inca nu ma pricepeam foarte bine la transport si apelam, alaturi de alte doua firme, la acelasi dispecer“ – in Olanda, Belgia, Germania si Franta.

„Si acum imi vine uneori sa renunt, dar niciodata nu regret ca m-am apucat.“
Prima problema a aparut chiar imediat dupa inregistrarea firmei. „Eu nu stiam foarte bine ce e de facut, iar functionarii au fost neatenti si nu m-au inscris ca neplatitor de TVA. Or, eu cumparasem camionul fara TVA pe factura, astfel ca mi-au cerut sa platesc TVA-ul pentru a putea inmatricula camionul. Astfel a trebuit sa platesc TVA in valoare de 7.000 de euro si asta a fost un soc destul de mare, deoarece eu ma gandeam ca in curand sa cumpar al doilea camion.“ In concluzie, „cand intri in transporturi vezi ca profitul nu este atat de mare cum credeai la inceput“, isi aminteste Alexandru Andries primele impresii in urma contactului cu acest domeniu. „O paguba atat de mare m-a facut sa ma intreb de ce m-am bagat in asta daca nu ma pricep, poate mai bine m-as angaja undeva si as lucra de la 9:00 la 17:00, as avea mai mult timp liber si mai putin stres. Si chiar si acum ma gandesc uneori la asta si imi vine sa renunt, mai ales cand apar amenzi sau accidente, cheltuieli neprevazute care iti dau peste cap calculele si planurile de investitii. Sa am firma mea de transport a fost un stres continuu si mi-a venit de multe ori sa ma opresc. Totusi, niciodata nu-mi pare rau ca m-am apucat, e o activitate care ma tine mereu in priza. Singura problema e ca imi ramane foarte putin timp pentru mine, mai ales acum, cand nu mai am nici dispecer.“
In ciuda acestei pagube de mii de euro, profit exista, si el era economisit in mare parte, pentru ca Alexandru ducea „o viata de student” la Cluj: „nu aveam nevoie de multi bani, nici nu vroiam sa ies in evidenta ca am o firma – mai ales pentru ca oamenii catalogheaza uneori gresit ideea de patron in Romania, ei cred ca doar stai si banii vin.“

Soferii te ridica, dar te si coboara
Primul sofer al firmei a avut experienta bogata si a fost angajat prin intermediul unor prieteni, dar Alexandru Andries nu-l cunostea personal, „asa ca am mers cu el in Comunitate doua saptamani, timp in care am condus si eu“.
In 2012 a fost cumparat al doilea camion si a fost angajat un sofer tanar, „cu doi ani mai mare decat mine, deoarece am avut unele probleme cu cei in varsta, care ma priveau ciudat, nestiind cum sa mi se adreseze – eu le vorbeam cu «dumneavoastra». Credeau ca e firma tatalui meu si ca trebuie sa discute cu el.“
Aspropyrgos a lucrat cu doua camioane circa un an, dupa care al doilea sofer s-a rasturnat in Germania, pe A3, camionul a avut dauna totala, semiremorca, la fel, deci paguba a fost uriasa, iar asiguratorul a despagubit doar 75%, deoarece pretul masinii scazuse. Banii au mers toti la posesorul semiremorcii, care tot nu a fost multumit, „asa ca i-am mai dat eu niste bani“.
Imediat dupa asta tatal managerului a renuntat la locul de munca din Grecia si s-a alaturat firmei ca sofer – pana atunci nu mai condusese camioane decat ocazional – pentru a mai compensa pierderea.
Cand firma a ajuns la trei camioane si acestea nu mai aveau probleme, decat poate mici defectiuni, iar tatal lui Alexandru Andries s-a intors in Grecia, au inceput sa apara necazuri cu soferii, care „aveau pretentii multe, dar nu erau bine pregatiti. Eu stiu ca stresul lor e mare cand lucreaza in Comunitate si am incercat sa creez o atmosfera relaxata, sa nu fiu autoritar, insa am vazut ca asta nu da roade: abia daca ii penalizezi incep sa aiba mai multa grija, dar asta depinde si de caracterul lor. In plus, masinile care lucrau in Comunitate ajungeau rar acasa si cand le vedeam erau intr-o stare deplorabila. Daca se defecta ceva soferii nu-si dadeau seama si nu anuntau, de aceea am avut accidente si tot felul de probleme si nu stiam ce sa mai fac cu astfel de soferi.“
Alexandru Andries se ocupa personal de angajarea acestora, apeland la site-uri de specialitate si discutand telefonic si apoi fata in fata cu ei, pentru a vedea ce stiu despre transport, despre clientul pentru care vor lucra, daca folosesc GPS si telefoane smart s.a. Iar in cursa ii trimite imediat dupa angajare, neavand soferi de rezerva.

Tarife mai bune si masini supravegheate mai strict pe relatia Grecia
Dupa dauna totala a celui de-al doilea camion s-a lucrat o vreme cu unul singur, iar Alexandru Andries a trebuit sa se gandeasca serios daca il vinde pe acesta si renunta la transport sau mai cumpara unul. Si a ales varianta a doua. Iar dupa un an in care tatal sau a lucrat in Comunitate firma s-a redresat financiar, a inceput sa mearga mai bine, a schimbat dispecerul – pe care acum nu-l mai „impartea“ cu alti transportatori – si a castigat un contract mai bun. Astfel ca a fost cumparat al treilea camion si odata cu el si prima semiremorca, vanduta insa aproape imediat din lipsa de contracte.
Era in 2013, in Comunitate aparusera mai multe camioane, iar tarifele scadeau, astfel ca s-au cautat alternative, inclusiv cu firme din Grecia. Primele oferte au fost pentru Grecia-Turcia, „dar era nevoie de CEMT-uri, asa ca am refuzat. Am mai primit o propunere de la o casa de expeditii de acolo, insa pentru acest contract trebuia sa avem si semiremorci.“
Deci firma suceveana a cumparat o semiremorca, a luat o comanda din Romania pentru Grecia si de acolo, prin casa de expeditii, primea curse din Atena spre Olanda si Belgia, celelalte doua camioane continuand sa lucreze exclusiv in Comunitate. „In prezent firma din Grecia ne asigura comenzi pentru trei camioane din patru. Dar suntem in continua cautare de noi contracte. Si vrem eventual sa achizitionam un nou autotractor. Pe aceasta relatie se fac mai putini kilometri, iar tariful este mai bun – desi cheltuielile nu sunt neaparat mai mici decat in vest: numai feribotul costa 800-1.000 de euro pe un sens – iar masinile sunt tinute mai strict sub supraveghere.“
80% din comenzile din Grecia sunt prin aceasta casa de expeditii, iar marfuri de pe bursa nu s-au luat niciodata. „Am incercat, dar mi se par prost platite, din calculele mele nu renteaza decat daca vrei sa completezi o cursa. Poate grupaje ar fi avantajos sa faci pe bursa, dar nu multi clienti accepta asta.“
In 2014 Aspropyrgos a mai cumparat un ansamblu second-hand, cu 250.000 km la bord, in leasing extern, „ca sa fiu sigur ca-mi pot permite sa platesc fara probleme“. Iar in 2015 lor li s-a mai alaturat unul. Nicio achizitie nu s-a facut din Romania, ci doua camioane provin din Grecia si doua din Germania.
Daca pana acum a cumparat cate un camion pe an, Alexandru Andries si-a propus ca in 2016 sa faca o pauza, sa incheie contractele de leasing si pe urma sa innoiasca flota, cu atat mai mult cu cat al doilea camion a ajuns la un milion de kilometri. „Pe de alta parte, e un vehicul achitat – sigur, are costuri mai mari de intretinere, insa aduce profit – dar, daca iau altul, va fi in leasing, asa ca vom continua sa-l folosim pe acesta cat se mai poate.“

Student, dispecer, manager
In prezent, Alexandru Andries lucreaza si ca dispecer, fiind ajutat de tatal sau, care tine legatura cu partenerii din Grecia si chiar mai merge uneori in curse si mai controleaza camioanele. Din totalul timpului pe care il dedica firmei, 50% este manager si 50% este dispecer. „Adica, dupa ce gasesc curse incep sa fac calcule, sa discut cu partenerii, sa ma ocup de facturi – contabilitatea este externalizata, dar tot trebuie sa am grija sa intocmesc actele, sa trimit facturile, sa calculez consumul. Pe urma primesc o oferta, vorbesc cu soferii, calculez cati kilometri are cursa si compar cu numarul de kilometri pentru care plateste clientul. Fiind o firma mica, sunt multe de facut, dar ma pot descurca singur momentan. Cand ne vom dezvolta si nu voi mai putea duce voi angaja pe cineva si, scapand de hartii, voi avea mai mult timp pentru mine. Deocamdata insa nu are rost.“
Alexandru Andries s-a inscris si la un master de Management si, dezvoltare a afacerilor, dar sistemul de invatamant din Romania nu este prea prietenos cu cei care lucreaza si, spre deosebire de primul semestru, cand cursurile se tineau dupa-amiaza, in al doilea au fost dimineata, „deci mi-a fost destul de greu sa le frecventez cu regularitate: asta ar fi insemnat sa las firma, ceea ce e imposibil. In plus, periodic trebuie sa plec in Italia, Germania sau Grecia sa-mi intalnesc colaboratorii, sa negociem tarifele etc.“
Managerul firmei sucevene este de parere ca studiile l-au ajutat doar sa aiba o privire de ansamblu despre ce inseamna o afacere, „dar nu o afacere de transport. In rest, 90% din ce stiu am invatat din practica si de la alti manageri de transport, care nu cred ca au studii de management, cum nici eu nu am. Daca as fi avut, nu cred ca as fi invatat la facultate mai mult decat in practica, dar sigur as fi avut un punct de pornire mai exact si as fi stiut mai bine la ce sa ma astept. Altfel, am luat-o pe un drum complet necunoscut. Am inceput cu practica si am continuat cu teoria, total invers.“

In vizor: domenii conexe transportului sau o firma in Cipru
Alexandru Andries marturiseste ca nu a pornit la drum cu asteptari mari. „Eram tanar, inca sunt, nu m-am gandit nici ca vor fi probleme, nici ca va fi totul bine, ci am zis ca-mi asum riscul pentru orice ar fi si pe parcurs ma adaptez la situatiile care apar. Initial parea un vis ca in fiecare an sa mai cumpar un camion, dar pana acum asa s-a intamplat. Si in 2017 poate reluam achizitiile. Insa de extins vreau sa ma extind doar atat cat imi permit financiar si fara sa fie nevoie sa angajez foarte multi oameni, pentru ca asta aduce costuri mari.“
Daca la inceputul activitatii Alexandru Andries se gandea sa se opreasca la cinci camioane, acum ar vrea sa aiba zece. Dar deocamdata prioritatea este innoirea flotei. Pana acum firma nu a cumparat niciodata un camion nou, cu garantie, care sa nu puna probleme.
In plus, „vreau sa ma dezvolt in domenii conexe, pentru ca nu-mi place sa ma axez pe o singura activitate sau pe un singur contract.“
Un alt motiv pentru care managerul Aspropyrgos vrea sa inceapa noi activitati in loc sa creasca flota de transport este scumpirea peste masura a RCA, care „cred ca va elimina multe firme de pe piata. Eu am avut doua evenimente minore in 2015 si in 2016 mi-a venit asigurarea 8.000 de euro pe an, ceea ce este enorm. Nici nu stiu cum rezista firmele mai mari, care au mult mai mult incidente decat mine. Dar nu stiu nici cum poate plati o asemenea suma o firma de nivelul meu, in conditiile in care nu primesti nimic pentru acesti bani. Statul nu ne ajuta deloc, avem costuri foarte mari si beneficii foarte mici, iar daca nu as mai gasi comenzi in strainatate, decat sa fac transport in Romania, unde ai nevoie de un program intreg de condus ca sa mergi de la Cluj la Bucuresti, mai bine ma reprofilez.“
O alta posibilitate ar fi sa-si infiinteze o firma in Cipru, „desi probabil e o nebunie“, si sa fie inmatriculate acolo camioanele care vor fi cumparate de acum inainte. „Deocamdata ma interesez care sunt costurile si taxele acolo si stiu ca un avantaj ar mai fi faptul ca as face ITP in Grecia, pe baza unei conventii intre cele doua tari. Acum nu pot face ITP decat in Romania si de aceea trebuie sa aduc masinile in tara o data pe an.“

„Nu as recomanda nimanui sa se apuce acum de transport.“
In ciuda problemelor cu care se confrunta cele mai multe firme din domeniu, Aspropyrgos a crescut constant si sigur in cei cinci ani de activitate, dar nici dezamagirile nu au lipsit, fiind legate mai ales de accidente si amenzi. „Intre timp m-am obisnuit cu multe si daca se intampla ceva caut sa vad a cui a fost vina si ce putem face ca sa evitam sa se mai intample.“
2016 nu este neaparat cel mai slab an din existenta firmei, dar este mai putin rentabil, deoarece au crescut cheltuielile, firma fiind mai mare, in timp ce veniturile sunt la fel ca in 2015.
Asadar, dat fiind faptul ca in prezent sunt mai multe camioane pe piata si tarifele sunt in scadere, deci transportul merge mai greu decat in 2011, Alexandru Andries nu ar sfatui pe nimeni sa-si infiinteze o firma in domeniu, ci ar recomanda o activitate cu riscuri mai putine. Insa un prieten de-al sau, cu vreo doi ani mai tanar, si-a infiintat oricum deja o firma de transport, „crezand ca e usor“. S-a convins insa imediat ca nu e si, „daca la inceput nu m-a intrebat prea multe, acum ma intreaba. Iar eu i-am recomandat sa aiba multa rabdare, mai ales la inceput, sa aiba niste economii, deoarece camionul nu e nou si se poate defecta ceva la el, sa aiba un sofer bun, sa aiba mare grija la contracte, mai ales la cum le negociza si cu cine, si sa se astepte si la situatii neplacute.“