Diminuarea constanta a productiei industriale din Romania, incetarea proiectelor de realizare a parcurilor eoliene si autorizatiile mai scumpe decat in alte tari si uneori mai greu de obtinut fac ca tara noastra sa fie ocolita de marile proiecte de transport exceptional, astfel ca parcul auto local fie s-a contractat – prin retragerea unor firme, prin transformarea unor transportatori in case de expeditii sau macar prin renuntarea la o parte din flota – fie lucreaza preponderent pe alte relatii.
Si tarifele au cunoscut o panta descendenta in ultimii ani, ceea ce obliga firmele de profil la elaborarea unei strategii mai complexe de combinare a curselor – astfel incat masinile sa nu stea pe dreapta, dar nici sa nu lucreze in pierdere – sau chiar la ocolirea acelor prevederi legale care presupun costuri – deloc mici. Iar daca la toate aceste neajunsuri adaugam faptul ca in transportul agabaritic este nevoie de investitii masive si constante in echipamente specializate avem o imagine mai clara a unei piete care, chiar daca inregistreaza cresteri pe anumite tipuri de marfuri, destinatii sau perioade, per ansamblu nu mai este deloc ce a fost inainte de 2014.
Firma mureseana Ale Teo Agabaritice transporta din Germania, Olanda, Franta, Belgia s.a. spre Romania utilaje agricole, in special John Deere, care reprezinta circa 80% din volumele sale totale, dar de la noi spre vestul Europei nu prea sunt exporturi, deoarece nu prea mai avem productie, ci se incarca de obicei structuri metalice (in 80-90% din cazuri) din Bulgaria, Ungaria sau Austria. Iar trailerele permit, in circa 90% dintre situatii, si transportul de utilaje, si transportul de confectii metalice.
Alte tari spre care Ale Teo transporta marfuri la retur sunt Bulgaria, Turcia si Serbia, cu Romania neexistand decat foarte rar legaturi, si numai pentru masini agricole, deoarece producatorii de confectii metalice au cam plecat de aici si cei care mai sunt totusi apeleaza mai mult la transport combinat camion/barja.
Din 2003 firma a fost implicata si in proiecte cu mori de vant, ca subcontractor pentru o companie romaneasca, dar aceasta activitate s-a oprit.
Ale Teo lucreaza 80% prin case de expeditii, restul, reprezentat de utilajele agricole, fiind din relatia directa cu producatorii si importatorii.
Camioanele firmei ajung si in Turcia, Georgia, Iran sau Irak, unde costurile sunt mult mai mari – pentru ca e nevoie de carnete TIR, CEMT, pasaport si viza pentru sofer – dar competitia este mai putin puternica – tocmai pentru ca nu toate firmele au acces la autorizatii – si tarifele sunt mai avantajoase. Totusi, daca in trecut firma facea 2-3 transporturi pe luna spre aceste destinatii, in ultimul timp volumele au scazut, poate mai ales pe fondul tensiunilor sociale din Turcia. „Acum nu se mai investeste foarte mult acolo“, este de parere Vasile Palcu, proprietarul firmei, „dar sigur pe viitor se va investi iar“.
Dislocarile pot fi uriase si trebuie achitate de beneficiar
Acesta isi aminteste ca in urma cu 10 ani puteai incarca din locul unde ai descarcat, dar in prezent de obicei se fac dislocari. Insa daca ele sunt mai mari de 500 km cursa nu mai este avantajoasa decat daca beneficiarul plateste si pentru kilometrii pe gol. De exemplu, la o cursa de Georgia returul spre Romania a fost cu traierul descarcat, nici macar in Turcia nu s-a gasit marfa, cu toate ca ansamblul a stationat cateva zile, pentru ca, desi exista exporturi, si flota locala e foarte mare. Dar clientul a platit si returul.
Camioanele Obermair inmatriculate in Romania fac 98% transport international si 1-2% intern – in conditiile in care in 2009, de exemplu, internul reprezenta 70% – iar cursele care au legatura cu tara noastra contribuie doar cu 25-30% la cifra de afaceri a companiei.
Obermair transporta mai ales piese industriale si utilaje de constructii pe rutele Austria, Germania, Olanda, Elvetia, Marea Britanue, Norvegia si Suedia. In ceea ce priveste morile de vant, atat de in voga si la noi acum cativa ani, dar care in alte state continua sa se transporte in numar foarte mare, ele nu sunt un domeniu de activitate predilect pentru compania clujeana, „insa facem parti din astfel de proiecte, care se potrivesc din punct de vedere tehnic parcului nostru. Dar nu in Romania.“
Si pentru Obermair sunt putine cazurile in care exista marfa tur-retur, de obicei numai cand se descarca in porturi si ansamblurile incarcate se intorc de acolo in centrala.
