Daca in urma cu 15 ani puteam numara pe degetele de la o mana femeile care activau ca sofer profesionist, datorita deschiderii tot mai mari catre vest, dar si emanciparii acestora, in prezent sunt cateva sute de femei din Romania care pot fi intalnite la volanul unui camion. Toate au in comun – dupa cum declara chiar ele – un caracter puternic, curajul de a-si asuma o responsabilitate deloc usoara, un spirit pronuntat de sacrificiu al vietii personale si un pic de… nebunie. Desi multe conduc in echipaj alaturi de soti, exista si cazuri in care se inhama singure la multimea de cai putere, fara sa stea pe ganduri atunci cand trebuie sa transporte in toata Europa peste, sticla, animale vii sau marfuri periculoase. Am stat de vorba cu sase soferite cu diverse experiente, care ar putea constitui un exemplu pozitiv pentru cele care nu au inca destula incredere sa faca acest pas, mai ales ca, din ce in ce mai mult, ele sunt preferate de angajatori in locul barbatilor soferi, datorita seriozitatii, statorniciei si grijii lor pentru detalii. Pe scurt, acestea ar putea constitui o solutie viabila de a acoperi, in timp, golul de pe piata soferilor profesionisti din toata Europa.
In pofida crizei soferilor din industrie, femeile reprezinta doar 22% din angajatii din transporturi in intreaga Uniune Europeana. Ca urmare, la sfarsitul anului trecut, IRU anunta ca se alatura Platformei Europene pentru Schimbare in Transport, proiect care urmareste sa incurajeze cat mai multe femei in a deveni soferi profesionisti, promitand in acelasi timp egalitate de sanse pentru barbati si femei in sectorul transporturilor.
In Romania, Marius Teodorescu, manager al Scolii de Soferi Teo, observa ca sunt cereri din ce in ce mai multe venite din partea femeilor pentru carnet de sofer profesionist, majoritatea avand varste cuprinse intre 30 si 43 de ani. „Inainte aproape ca nu exista cerere. Erau doar cazuri izolate, care aveau nevoie de permis pentru job, nu ca sa conduca efectiv. Abia acum isi iau ca sa profeseze“, a punctat acesta, subliniind ca la scoala pe care o conduce obtin permis pentru camion si autocar circa 20 de soferite pe an. Mai mult, el observa si ca rata de promovabilitate e mai buna decat la barbati, acestea fiind mult mai constiincioase. „De regula, accidentele grave le produc barbatii, nu femeile. In vreme ce barbatii se dau viteji, femeile sunt mai ponderate, si ca atare sunt implicate mai degraba in mici incidente“, a precizat Marius Teodorescu. „Dar misogini au fost si vor fi tot timpul, nu scapam de idei preconcepute, desi ar fi ideal. Eu am vazut femei care conduc mult mai bine decat multi dintre barbati.“
„Soferita profesionista trebuie sa fie rebela.“
Ionela Baltag, de 28 de ani, lucreaza de un an ca soferita la Practicom, in echipaj cu sotul ei, care a si indemnat-o catre aceasta meserie. „Chiar daca nu cunosteam, in familie sau intre prietene, femei care sa practice aceasta meserie, am fost atrasa catre soferie, mai ales ca stiam de la sot in linii mari cum se desfasoara o cursa. Acum conduc un Iveco Stralis cu marfa generala si in regim ADR, cursele fiind variabile, cu incarcari in Spania si Anglia si apoi transport intracomunitar“, povesteste Ionela Baltag. Pe langa satisfactiile materiale, si nu numai, de care se bucura practicand aceasta meserie, in care adesea este apreciata pentru curaj de barbatii soferi pe care ii intalneste, Ionela Baltag aminteste ca exista si o parte negativa: sacrificiul de a fi mult plecata de langa fetita de doi ani si jumatate, aflata in grija bunicilor. „Comunicam cat de mult cu ajutorul internetului, dar sacrificiile familiale raman. De asemenea, nu avem timp pentru pasiuni personale, pentru ca in echipaj programul de lucru este de 21 de ore, cu odihna noua ore. Insa nu am regrete ca am ales sa practic aceasta meserie si nici nu am avut momente in care sa imi doresc sa renunt, mai ales ca imi place ceea ce fac. Poate cand copilul va creste si va avea mai multa nevoie de mine, va trebui sa raman acasa.“
Ionela Baltag, care crede ca o femeie, ca sa practice aceasta meserie, trebuie sa aiba curaj si vointa, dar si sa fie „mai rebela“, nu se simte in niciun fel dezavantajata, adesea in firma fiind mai apreciata, alaturi de celelalte trei soferite, decat barbatii. „Am intalnit in parcari tot mai multe femei sofer din Romania si din alte tari, precum Spania, Portugalia, Anglia sau Franta, adesea singure in curse. Chiar nu mi se pare o meserie extrem de grea pentru o femeie. Dimpotriva, mi se pare potrivita, dat fiind faptul ca suntem mai serioase, statornice si mai atente la detalii“, a spus aceasta, considerand ca femeile ar putea acoperi lipsa de soferi de pe piata. „Noi am putea fi un model pentru alte fete, am putea chiar sa stabilim un trend.“
Soferita de la Practicom spune ca nu a avut niciodata parte de remarci misogine din partea colegilor barbati, si ca nici nu a fost tratata in vreun fel diferit, nici in firma, nici in trafic, in controale. „Am fost opriti rar, in ciuda numerelor de inmatriculare din Romania. Eu am fost controlata o singura data, in Franta, doar la actele masinii si marfa, si nu am primit niciodata amenda sau puncte de penalizare, chiar daca la trecerea din Franta in Anglia politistii englezi sunt foarte exigenti cu controlul starii tehnice a masinii si tahografului. Mai mult, chiar simt ca sunt apreciata de ei cand ma controleaza“, a mai spus Ionela Baltag, subliniind ca se vede practicand aceeasi meserie si peste 20 de ani. „Daca maine as lua-o de la capat, as face tot asta. Am satisfactii mari.“
Ambitia de a fi egale cu barbatii
Licentiata in informatica, si lucrand o vreme ca operator calculator si contabilitate primara, Crina Micnescu, o fire baietoasa, dupa cum se declara, a avut mereu ambitia de a ajunge „sofer de TIR, ca tata. De cate ori eram intrebata ce vreau sa devin, raspundeam: sofer de TIR. Lumea radea, dar mie nu mi se parea imposibil. Cred ca m-a ambitionat si mai mult faptul ca nimeni nu ma lua in serios. Astfel, am inceput sa profesez in urma cu 15 ani, cand nu erau multe soferite profesioniste.“ Prima cursa, intre Targu-Jiu si Craiova, a parcurs-o singura, dupa cum isi aminteste Crina Micnescu, atunci in varsta de 28 de ani, amuzata de reactia si curiozitatea politistilor rutieri din acele vremuri. „Incarcasem la Craiova si mergeam la Dragasani. Un echipaj pe langa care am trecut m-a urmat si m-a oprit, agentii fiind curiosi sa vada permisul, nemaiintalnind pana atunci o femeie care sa conduca un camion, mai ales al unei firme de prelucrare a lemnului“, isi aminteste aceasta.
Insa firma cu cherestea nu a mai mers foarte bine si, dupa cateva incercari esuate de a lucra in conditii fair-play in Romania, dar mai ales din cauza situatiei economice si financiare, Crina Micnescu a decis sa plece in Spania, unde a lucrat sase ani. „Exista diferente intre patronii romani si cei straini, insa nu sunt mereu numai parti bune. La firmele din afara nu erau discutiile referitoare la motorina, insa munceam mult pentru fiecare banut. Patru ani am facut cam aceleasi curse, intre Spania si Italia, cu transport de peste proaspat. Cand terminam cele noua ore de odihna, camionul deja era pregatit ca sa plec in alta cursa.“
De doi ani, Crina Micnescu lucreaza in Italia, transportand in regim de temperatura controlata, cu un model Volvo 540, Euro 6, in principal fructe si legume, intre Italia, Franta si Spania, la granita careia firma italiana detine un depozit. „Politistii din afara ma trateaza aparte, cu ingaduinta, inclusiv jandarmeria din Franta sau politia stradala din Italia. Recent, in Italia, m-au oprit pentru ca vorbeam la telefon. Dupa ce s-au uitat la masina, au zis ca trebuie sa imi dea amenda pentru un cauciuc de pe remorca. Le-am cerut sa imi dea doua avertismente, in loc de amenzi. Mi-au dat o amenda de 50 euro pentru cauciuc, pe firma, deci m-am simtit un pic avantajata. De obicei insist pana ma iarta.“
Crina Micnescu a avut, de-a lungul timpului, mai multe momente in care ar fi vrut sa renunte la meserie, dar peste care a trecut. „Munca este foarte grea. De multe ori esti foarte obosit, neingrijit, iti lipsesc conditiile. Mai mult, viata privata e pusa pe locul doi. E cu atat mai greu, cu cat sunt singura in Italia, iar familia e in Romania. Insa am invatat ca nu poti avea tot, si ma bucur ca sunt motivata financiar sa fac munca asta. Asa am reusit, prin forte proprii, sa imi construiesc o casa in Romania si sa ii dau posibilitatea fetei, care acum are 22 de ani, sa aiba o altfel de viata, mai usoara.“ Sotul este, de asemenea, in Romania, sofer pe vehicule de 3,5 t. El a avut, in timp, si momente de gelozie, pentru ca au fost si multi „binevoitori“ care au facut remarci asupra sotiei. „Nu i-am dat ocazii sa fie gelos. Lucrez in Italia ca sa realizez ceva pentru noi, ca familie. Insa mereu au aparut remarci rautacioase de la oameni care nu ma cunosc. Mediatizarea mi-a facut mai mult rau decat bine, chiar daca balanta inclina mai mult spre cei care ma apreciaza si ma respecta.“
Fara regrete si cu puterea de a o lua oricand de la capat in acelasi sector, meseria i-a adus Crinei Micnescu si satisfactii, fara sa i se para ca a sacrificat prea mult din placerile proprii. „Nu sunt o persoana sofisticata, nu mi-am dorit doar coafor, masaj sau manichiura. Imi fac timp insa pentru baile termale care ma relaxeaza“, a precizat ea, subliniind ca femeile care isi doresc sa practice aceasta meserie trebuie sa aiba mult curaj si sa isi doreasca sa fie independente. „Sunt foarte multe femei care practica meseria si sunt apreciate. Firmele din afara vor sot si sotie, mai ales romani, pentru ca au nevoie de echipaj. In Italia mai sunt femei care conduc singure, dar local, in curse fixe. Nu am vazut sot si sotie italieni in echipaj.“
Crina Micnescu nu crede ca femeile ar putea acoperi lipsa de pe piata a soferilor, nefiind foarte multe dispuse sa se sacrifice.
O meserie pe termen mediu?
Cu mai putina experienta, obtinand permisul in urma cu doua luni, am gasit-o pe Roxana Cuptor, de la Routier European Transport, lucrand deja in Comunitate, alaturi de sotul care are o vechime in domeniu de doi ani. „Dupa ce am absolvit Facultatea de Marketing, la 22 de ani, m-am angajat ca sofer. Am vrut sa arat ca pot face si eu o meserie pentru barbati. Este adevarat ca primele doua saptamani, cand am condus in Germania, Franta si Italia, a fost destul de greu. Acum am deja in spate peste 7.000 km parcursi“, a punctat aceasta, mentionand ca face transport de colete, dar si de marfuri periculoase. „Mi-a fost greu sa trec de la o masina mica la una imensa, insa deja m-am obisnuit. Doar partea de gospodarire, confort si igiena personala ramane in continuare dificila. A fost drastica trecerea de la coafor, manichiura si machiaj la o lume cu totul diferita.“
Dat fiind faptul ca in prezent nu au copii, sotii Cuptor se intorc acasa dupa patru luni de lucru in Comunitate, insa Roxana se vede practicand aceasta meserie doar pe termen mediu, de maximum patru ani, dupa care isi doreste sa activeze mai degraba in domeniul pentru care s-a pregatit in facultate. „Este frumos, dar parca nu e viata completa departe de prieteni. Cred ca in timp relatiile se distrug, iar eu nu prea sunt dispusa sa pierd atat de mult, chiar daca avantajele materiale sunt mari si aceasta meserie imi ofera prilejul sa vad locuri noi, sa interactionez cu oameni noi, mai ales din afara. Mai mult, imi ofera prilejul de a sta 24/24 cu sotul, si astfel sa ne descoperim mai bine, sa ne aflam defectele si calitatile.“
Soferita de la Routier se simte protejata prin faptul ca lucreaza in echipaj cu sotul, fiind astfel scutita de eventualele remarci rautacioase. „Exista si colegi care admira femeile ce conduc camioane, insa daca mergeam singura, cum am vazut multe femei, mai ales in vest, as fi fost mai expusa. Chiar si in Romania, cand am facut scoala de soferi, mi s-a spus ca in ultimii doi ani au inceput din ce in ce mai multe femei sa isi ia permis de conducere pentru camion. Deci mentalitatile se mai schimba. Ramane ca femeile care vor sa faca asta sa aiba pasiune, curaj si puterea de a crede in ele.“
Cel mai mare hobby al Roxanei Cuptor este cititul, iar meseria de sofer profesionist ii permite satisfacerea acestei pasiuni. „Imi place sa ascult muzica, sa ma plimb, si mai ales sa citesc. Pentru perioada in care stau departe de tara mi-am luat 12 carti la bord. Astfel, nu simt ca am renuntat la vreo pasiune.“
La 38 de ani a dat laboratorul de cofetarie pe soferie
Tot la Routier European Transport, din Cluj, am intalnit-o si pe Maria Condrat, care lucreaza de sase ani alaturi de sot in transport intracomunitar de marfuri generale, la volanul unui Volvo Euro 6. „Mergand alaturi de sot in curse, am inceput sa indragesc aceasta meserie. Aveam 38 de ani si un baiat deja mare cand am renuntat la lucrul intr-un laborator de prajituri, pentru soferie. Nu este o meserie usoara, pentru ca o masina de 40 t presupune si o responsabilitate foarte mare, insa este frumoasa. Incurajez cu drag femeile sa aiba curajul sa incerce“, a spus Maria Condrat intr-un dulce grai ardelenesc, cu experienta unei soferite care a parcurs, in echipaj, peste
1,5 milioane de kilometri. „Soferia ne ofera posibilitatea sa vedem multe locuri din Europa pe care nu le-am fi putut vizita in alte conditii. Acest aspect, plus partea materiala, mai compenseaza din neajunsul de a fi plecat prea mult de acasa“, a punctat Maria Condrat, completand: „nu am regrete, pentru mine este o mare realizare. Baiatul are acum 22 de ani si a fost deja coordonator de transport la o firma din Irlanda, dar si sofer, si a inteles ce inseamna sacrificiul. Este adevarat insa ca am avut si momente in care imi doream sa renunt din cauza dorului de casa.“
Maria Condrat s-a bucurat in cei sase ani de soferie de tratamente bune ale politistilor, mai ales ca nu a fost implicata in vreun incident, ci numai in controale de rutina. Insa nu ii considera pe acestia mai ingaduitori cu femeile la volan. „Daca descopera nereguli platesti, chiar daca esti femeie.“ Pe de alta parte, a mai avut parte si de unele remarci rautacioase, in special de la colegii romani, care insa in ultimul timp, de cand tot mai multe femei ajung sa conduca masini grele, si-au mai schimbat optica. „Mai in gluma, mai in serios, m-au mai trimis la cratita. La inceput, cand mergeam in Romania, inainte de Pasti, colegii ma trimiteau acasa sa vopsesc ouale, sa nu mai pierd vremea pe drumuri“, a povestit amuzata Maria Condrat. Aceasta este de parere ca o soferita poate conduce, dar poate fi si ingrijita in acelasi timp. „Niciodata nu am stat prin saloane de coafura. Sunt mai simpla, dar ingrijita, mereu cu parul prins in coc. Consider ca, la fel ca in orice alta meserie, aspectul este important.“
Libertatea de a vedea soarele si la rasarit, si la apus
Elena Corseu, care in prezent lucreaza in echipaj in Spania, cu sotul, in transport de sticla, are in spate, la 53 de ani, peste zece ani de soferie si mai mult de 1,3 milioane de kilometri parcursi. „Inainte, in Romania, facusem munca de birou (casierie si contabilitate). Sotul, sofer de camion, a lucrat doi ani si jumatate in Spania, iar cand baiatul cel mic, care atunci avea 14 ani, a ajuns la el, in vacanta, nu a mai vrut sa se intoarca, in vreme ce baiatul cel mare, care are acum 37 de ani, era plecat in Japonia. Faptul ca m-am trezit singura in Cluj m-a hotarat sa renunt la facultatea la care eram inscrisa si sa merg in Spania, insa dupa trei luni de lucru in fabrica, in trei schimburi, am hotarat, mai ales ca aveam si aptitudini, sa fac scoala de soferi profesionisti. Ca urmare, dupa ce am discutat intai la firma sotului daca m-ar angaja in echipaj, am facut, in 2007, scoala de soferi in Romania. Dupa ce am luat permisul, am inceput direct sa conduc pe drumurile nationale, in transport de animale vii“, isi aminteste Elena Corseu. Aceasta a avut ocazia sa lucreze insa si singura, fie pe basculantele firmei, fie in curse de transport de vaci din Franta in Ucraina, dar si prin Spania. „Transportul de animale vii era periculos, in special la sensuri giratorii, la curbe si la frane bruste, cand greutatea poate veni catre fata. Si sticla e periculoasa, dar in alt sens.“
In prezent, sotii Corseu locuiesc in Spania, iar cursele pe care le efectueaza le permit sa se intoarca mereu acasa sambata si duminica, uneori chiar si in cursul saptamanii. „Nu se compara relatia angajator-angajat din Spania cu cea din Romania. Patronii spanioli sunt omenosi si respectuosi cu angajatii. In 11 ani pe camion, niciodata nu mi s-a facut control sau calcul de motorina, ca in Romania. In plus, doar in primele trei luni am avut salariu de incepator, dupa care am fost platita in mod egal cu sotul. In Romania, adesea, in echipaj, un sofer este principal, iar celalalt secundar, platit mai putin“, a spus Elena Corseu, precizand ca primeste lunar un salariu net de aproape 2.100 de euro, iar pe an, inca 2-3 salarii in plus. „Am avut multe momente in care mi-am dorit sa renunt. In primul an deseori mi-am facut bagajele ca sa ma intorc in Romania. Mi-a fost greu cu adaptarea, dar si cu trecerea de la tinute office la cele sport sau la slapi. Acum, nu mi-ar mai placea invers. La firma la care am lucrat anterior mi s-a propus de trei ori sa lucrez in dispecerat, dar am refuzat. As fi pierdut partile bune ale soferiei: vizitarea a 33 de tari, pe doua continente, cu camionul, vaporul sau vasul de croaziera, si shopping pretutindeni. Mai mult, nu as fi avut senzatia de libertate si posibilitatea de a admira soarele la rasarit si la apus. Chiar ma vad iesind la pensie din meseria asta, la 66 de ani.“
Avantajul de a fi femeie la volan
In opinia Elenei Corseu, ca sa ajunga soferita, o femeie trebuie sa aiba o doza mare de curaj si un pic de nebunie, mai ales la varsta la care aceasta a inceput sa practice meseria. „Aproape orice femeie poate face soferie daca poate renunta la momentele cu familia. Uneori plang, pentru ca am un nepot de sase ani si am pierdut multe momente cu el. Insa am inteles ca nu putem sa le avem pe toate“, a spus aceasta, subliniind ca in Spania a cunoscut putine romance soferite, dar la firma la care lucreaza mai are doua colege din Brazilia si doua din Spania. „Femeile ar putea fi solutia pentru lipsa actuala de soferi. Eu le incurajez, mai ales ca in ultimii ani munca e tot mai usoara: softuri pe telefoane, GPS, masini tot mai avansate, usor de manevrat. In plus, acum conditiile sunt bune: internet, frigider, carti, comunicare facila cu familia. Au nevoie doar de un pic de curaj si de cateva cunostinte tehnice, mai ales ca patronii au incredere in femei, pentru ca nu beau, sunt atente si totul e mai ingrijit.“
Elena Corseu considera ca de multe ori politistii au fost mai ingaduitori cu ea, pentru ca este femeie. „La firma la care lucram in prezent nu incalcam timpii de condus si odihna, insa la transportul de animale era mai dificil sa ii respecti. De exemplu, transportam vitei sau vaci de lapte din Germania sau Olanda catre Maroc sau Nigeria si trebuia sa respectam si conditiile impuse de veterinari, respectiv 2-3 opriri de cel putin noua ore la ferme, unde animalele erau coborate si verificate de veterinar. Insa daca pe drum era un accident si stateam la coada cateva ore, pentru ca nu mai ajungeam la descarcare la timp, eram obligati sa punem magnetul. Asa am fost prinsa de doua ori in Franta, o data m-au iertat, ca femeie, iar a doua oara au dat firmei amenda de 4.500 de euro“, isi aminteste Elena Corseu cum mergea in echipaj, in loc de 21 de ore, pana la 34 de ore, continuu.
Dintre cei doi baieti, doar cel mic le-a mostenit pasiunea sotilor Corseu, lucrand in prezent ca sofer profesionist.
„Unii dau bani multi ca sa vada lumea. Pe mine cineva ma plateste ca sa o vad.“
Nascuta in Vadu Motilor (Alba), fara sa se traga dintr-o familie cu traditie in transport, administratorul actual al paginii de Facebook „Soferite de tir“, Leonora Ceuca, a fost atrasa, inca de la Liceul agricol de la Blaj, de cursurile de mecanica si de condus tractoare, dupa ce incercase deja sa conduca, pe camp, motoreta Mobra a familiei. Insa atunci cand a vrut sa se indrepte catre scoala auto aceasta nu a fost lasata de parinti, cu justificarea ca „nu este o meserie pentru femei“. Ca urmare, a ajuns sa lucreze in diverse domenii, obtinand intai, in 1992, permis categoria B si abia dupa cinci ani si permis pentru C+E. „Copiii fiind minori, am amanat hotararea de a deveni sofer profesionist pana in 2005, cand aveam deja 40 de ani. De atunci, am lucrat pe camion si la intern, si la international, dar si in Comunitate“, a spus Leonora Ceuca, subliniind ca isi iubeste meseria. „Chiar daca inainte am lucrat in alte domenii (administratie, domeniul public, in firma proprie, ca manager la o exploatare agricola), nu m-am temut de schimbare. Am vrut sa stiu de toate, insa meseria actuala nu as schimba-o deocamdata cu nicio alta, chiar daca sunt pasionata si de amenajari de gradini. Insa la inceput a fost greu sa ma angajez, m-am lovit numai de refuzuri. In cele din urma, am inceput pe duba de textile de 7,5 t, la o firma din Alba, pe ruta Republica Moldova-Anglia. Dupa sase luni, am cautat sa trec la camioane mari, si m-am angajat pe un vehicul de 40 t, la o firma din Sibiu.“
In prezent, Leonora Ceuca, ajunsa la varsta de 53 de ani, lucreaza in Anglia, pentru a o ajuta la cresterea copilului pe fiica sa, care studiaza acolo. „Intai am renuntat la munca si am crescut copilul pana la un an si patru luni, dar intre timp mi-am rezolvat problema cu actele si mi-am gasit de lucru, de sambata pana marti, cu dormit in cabina, pe o duba frigorifica. Aici se lucreaza diferit, iti alegi cat si cand vrei sa lucrezi. Singura problema este ca se tot schimba camioanele, iar eu trebuie sa le curat mereu“, a spus aceasta, completand: „in Spania si Italia, dar si in Romania, firmele trag de tine si te alearga extrem de mult. Mai ales acolo unde lucreaza multi romani se cam strica sistemul. Iar ca sa schimbi mentalitatea unui popor trebuie sa treaca multe generatii.“
Leonora Ceuca este de parere ca soferia ii ofera senzatia de libertate, in ciuda lipsei confortului.
„Nu as putea sa lucrez intr-o fabrica, intre patru pereti. Aici, desi esti la munca, te simti un om liber. In plus, se castiga foarte bine ca sofer, chiar si in Romania. In Anglia, daca lucrezi full time, primesti 2.500 de lire. Unii dau bani multi ca sa vada lumea, pe mine cineva ma plateste ca sa o vad.“
Deschidere tot mai mare catre femeile sofer. Mai putin in Romania.
Casatorita si avand un baiat in Romania, Leonora Ceuca nu se vede ramanand definitiv in afara tarii, ci se gandeste sa se intoarca si sa lucreze din nou aici, singurul loc in care se simte „acasa“. „Nu mi-am dorit niciodata sa renunt, pentru ca nimic nu e usor, peste tot existand avantaje si dezavantaje. Oricum, la 40 de ani, cand am inceput, aveam deja o gandire matura, stiind si cum sa ma protejez, astfel incat sa nu am parte de evenimente neplacute. Cu toate acestea, sacrificiul de a sta departe de familie a existat, chiar daca sotul si copiii sunt mandri de mine.“ Desi a parcurs deja peste un milion de kilometri, Leonora Ceuca este hotarata sa faca aceasta meserie in continuare. „Nu renunt. Este important sa ma simt in forta si implinita. Asta nu ma lasa sa imbatranesc.“
Din pacate, inca mai exista patroni, mai ales romani, care cred ca femeile isi au locul mai degraba in bucatarie, fiind neajutorate in cazul in care li se strica masina pe drum. „Patronul roman are pretentia ca soferul sa fie si mecanic, si contabil, sa cunoasca si limbi straine si ceva geografie. Trebuie sa stie de toate, iar o femeie nu poate face fata“, a spus aceasta, continuand: „in trecut, au fost patroni care m-au chemat la interviu numai din curiozitate, ca apoi sa imi spuna ca nu angajeaza femei. Si acum e cam la fel. Sunt firme din Cluj, Sibiu si Sebes care inca au mentalitatea asta, neacceptand femei sofer, nici macar cu sotul, in echipaj.“
Pagina „Soferite de tir“, pe care o administreaza Leonora Ceuca, are circa 200 de soferite inscrise. Aici, cele fara experienta incearca sa afle cat mai multe informatii utile si sa isi gaseasca de lucru, adesea cautandu-si partenere cu care sa lucreze in echipaj. „In prezent, incerc sa ajut trei fete singure, din Spania, care au nevoie de partenere pe vehiculele frigorifice. In Spania nu e birocratie multa, colega te primeste in spatiu, te inscrii la primarie si poti sa incepi lucrul. Insa sunt si firme romanesti care lucreaza pe Spania. Si in Anglia se poate lucra acum cu permis romanesc, la firme romanesti“, a mai spus Leonora Ceuca, placut surprinsa de faptul ca intalneste tot mai multe femei sofer in parcari, atat in Anglia, cat si in Olanda. Mai mult, chiar si in Turcia, o tara mai conservatoare, a observat femei soferite pe camioane.
