Dupa o crestere usoara a tarifelor de transport la finele lui 2013, tendinta s-a pastrat si in acest inceput de an, gratie contractelor bunicele incheiate de unele flote din Romania. Cresterea tarifelor este insa insuficienta daca ne raportam la cresterile de costuri din 2013, care vor continua si in 2014, mai ales pentru transportatorii romani. Astfel, dupa cresterea vinietelor in majoritatea tarilor europene, cel mai mare pericol pentru noi il reprezinta cresterea accizei la motorina cu 7 eurocenti, in conditiile in care Statul roman nu insoteste aceasta masura de posibilitatea de a returna catre marii consumatori – transportatorii – o parte din acciza, asa cum se practica in multe alte tari europene (Italia, Spania, Slovenia, Ungaria sau Belgia).
In aceste conditii, viitorul firmelor de transport romanesti este incert, mai ales ca multe din contractele de care s-au bucurat la transportul intracomunitar (ca tractionisti sau cu tot cu ansamblu) au luat in calcul un pret al combustibilului romanesc fara acciza majorata. Iar alimentarea de pe alte piete, cum ar fi Austria, nu este suficienta pentru a te incadra in preturile de transport contractate.
Introducerea unei accize marite la combustibil a reprezentat in trecut o propunere venita chiar de la o anumita asociatie profesionala a transportatorilor, care sustinea atunci strategia cresterii accizei la combustibili la nivelul mediu din Uniunea Europeana pentru a forta astfel companiile petroliere sa mai scada din pretul motorinei la rafinarie, care le-a permis ani de-a randul sa faca profituri imense, desi titeiul era extras de pe teritoriul Romaniei, deci nu implica niciun cost suplimentar de transport.
Teoria viza, la vremea respectiva, cresterea incasarilor la bugetul de Stat – care si-a vaduvit cetatenii de bunastare ca urmare a vanzarii la un pret de nimic a Petrom si a resurselor nationale de petrol – si obligarea companiilor petroliere sa reduca pretul net al motorinei, in caz contrar multi dintre transportatori urmand sa aleaga achizitia de combustibil din alte tari.
Sigur, planul transportatorilor includea si returnarea unei parti insemnate din acciza catre cei care consumau peste 1.000 l de motorina, insa propunerea nu s-a bucurat la vremea respectiva de sustinere. Politicienii au preluat ideea acum, insa nu de la transportatori, ci de la FMI, astfel ca majorarea accizei nu este insotita de masuri compensatorii pentru marii consumatori. APTE 2002 solicita o rambursare a accizei de 130 de euro la 1.000 l de motorina cumparati, fara ca Ministerul de Finante sa raspunda in vreun fel pana acum.
Cresterea accizei la motorina ii loveste mai ales pe transportatorii internationali si pe distribuitorii interni, deoarece firmele care lucreaza in Comunitate alimenteaza oricum mult in UE, dar cei care combinau transporturile intracomunitare cu cele din Romania se bazau destul de mult pe micul avantaj competitiv oferit de pretul mai convenabil la motorina din Romania.
Si, cum marjele de profit sunt extrem de subtiri in transporturi, o crestere a costurilor de transport cu 2-3 centi/km inseamna aproape profitul obtinut de firmele de transport, foarte vulnerabile in cazul unui accident sau al vreunei amenzi. In noile conditii numai o eficienta aproape de maximum a transporturilor cu incarcatura mai poate aduce profitul mult sperat. Iar reducerea la minimum a curselor fara incarcatura presupune o organizare excelenta, softuri de control al costurilor performante si mai ales contracte consistente combinate cu o activitate intensa pe bursele si platformele de licitatii pentru a umple camioanele pe portiunile neacoperite de contracte.
Pentru a incerca supravietuirea firmele romanesti de transport pot alege sa alimenteze din alte tari, lasandu-i pe guvernanti mai degraba sa fluiere a paguba decat sa se bucure de adunarea mai multor bani la buget. Ca sa nu mai vorbim ca unele firme s-ar putea muta cu totul pe la vecini daca politicienii nostri nu incep sa gandeasca si pe termen mai lung de patru ani.
