Legeanr. 172, care modifică şi completează Legea 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, intrată în vigoare pe 16 august, îi bagă şi mai rău în ceaţă pe transportatori în ceea ce priveşte modul de remunerare al şoferilor care lucrează la transport internaţional. Dacă la Art. 2 alineatul (1), litera h), la definirea indemnizaţiei specifice detaşării transnaţionale adăugirea „fiindu-i aplicabil regimul fiscal prevăzut la art. 76 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare”, însemna posibilitatea plăţii lucrătorului detaşat transnaţional cu indemnizaţie de detaşare deductibilă şi neimpozabilă în limita a 2,5 x indemnizaţia acordată demnitarilor, modificările de la art. 53 aduc, din păcate, multe excepţii în ceea ce priveşte transportul rutier internaţional.
Articolul 53^1(3) spune că „conducătorii auto detașați de pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaționale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de salariul minim aplicabil pe teritoriul unui stat membru sau pe teritoriul Confederației Elvețiene, inclusiv plata orelor supliment”, readucând în discuţie speţa pe care se întemeiază cele mai multe controale ale ANAF la firmele de transport care lucrează pe Comunitate. Şi care nu s-au încheiat deloc, ci dimpotrivă, continuă. Deşi controalele se fac în 2020 se cer documentele doar până la 1 ianuarie 2019, astfel încât să se ceară plata retroactivă a asigurărilor sociale şi a impozitului pe venit pentru salariile şoferilor, care, susţine ANAF, trebuie calculat la nivelul salariului minim din ţările de unde îşi încep adesea şoferii cursele, până la locul în care sunt transportaţi cu avionul autoturismul sau microbuzul. Perioada de control este, în cele mai multe cazuri, 2015-31 decembrie 2018, ANAF nedorind să intre în discuţii legate de plata contribuţiilor şi a impozitului pe venitul şoferului după 1 ianuarie 2019, când obligaţia de plată a acestora revine angajaţilor, şi nu angajatorilor.
Astfel, o lege care se aştepta să aducă clarificări în ceea ce priveşte regimul diurnelor, adânceşte şi mai tare criza prin care trec firmele de transport internaţional.
