Din mai încoace, ANAF și-a intensificat controalele la firmele de transport de marfă, așa cum am atras atenția încă de anul trecut, însă este în firea oamenilor să nu se simtă amenințați până când nu li se întâmplă chiar lor.
Ca și în cazul virusului Covid-19, în care oamenii încep să creadă pe măsură ce cunoscuți de-ai lor se infectează, la fel și speța de încadrare a transporturilor intracomunitare ca operațiuni de detașare transnațională – și, implicit, de considerare a sumelor plătite ca diurnă drept venit de natură salarială și impozitarea ca atare – începe să devină presantă pe măsură ce numărul celor controlați și puși la plată crește și se fac cunoscute cazurile.
Primele controale au plecat de la solicitări ale instituțiilor din țările care duc o luptă de câțiva ani împotriva „dumpingului social est-european” (Belgia, Franța, Italia, Germania), dar în ultima perioadă sunt și tot mai multe cazuri în care „antenele” ANAF s-au activat odată cu cererea de rambursare a TVA plătite statului român pentru cheltuielile cu sediul, dispeceratul și serviciile de care firmele beneficiază în țară și pe care nu o pot deduce din cauză că facturile de prestări servicii emise, la transport intracomunitar, sunt majoritar sau exclusiv cu TVA 0, fiind exporturi de servicii.
Deși ANAF respinge ideea unui „control tematic” pentru transporturile rutiere internaționale de marfă, încheierea proceselor verbale de constatare a neregulilor seamănă foarte mult de la un județ la altul, inspectorii fiscali având aceeași mod de construire a argumentației potrivit căruia firmele ai căror șoferi „nu lucrează în România”, ci sunt trimiși constant cu alte mijloace de transport până la un loc în care își iau în primire camionul, sunt obligate să plătească retroactiv pe ultimii cinci ani taxele și impozitele aferente sumelor plătite ca diurne.
Ce-i drept, personal nu am văzut până acum nicio firmă care să facă transporturi bilaterale și să fie tratată similar, însă numărul de firme care lucrează în Comunitate și care își aduc camioanele în țară doar o dată pe an pentru ITP este destul de mare pentru ca restul pieței sau asociațiile profesionale să le întoarcă spatele. Și asta pentru că oricând o firmă care face în parte transporturi bilaterale, dar are și câteva camioane pe „un contract în Comunitate” sau care face circuite mai scurte sau mai lungi în Comunitate poate trece fix prin aceeași experiență de impozitare retroactivă doar pentru acele curse, nu pentru toată activitatea.
Chiar dacă Legea 16 este suficientă pentru ANAF pentru a recunoaște și pedepsi corespunzător situațiile de detașare transnațională, să nu uităm că la nivel european detașarea transnațională la transporturile rutiere de marfă se aplică abia din februarie 2022, când vor intra în vigoare și ultimele prevederi ale Pachetului Mobilitate I. Chiar dacă poate ar fi fost de preferat ca asociațiile patronale să fi luat atitudine când a trecut Legea 16/2017 de Parlament și au fost adoptate normele sale de aplicare, nu e târziu nici acum, când s-a ajuns într-un impas de aplicare a legii, să se ceară abolirea ei sau o amnistie fiscală până când directiva europeană nu devine aplicabilă la transporturile rutiere.
Nimeni nu spune să nu se aplice legile europene, dar câtă vreme MiLoG nu a produs efecte, Germania așteptând să se lămurească mai întâi Pachetul Mobilitate I, iar francezii au aplicat doar pe jumătate Legea Macron, e aberant ca România să fie prima țară care să aplice directiva detașării transnaționale și la transport! Asociațiile au reușit să introducă la vremea respectivă în Legea 16/2017 un „cui” explicativ prin articolul 9, care readucea în discuție acordarea diurnei la transportul de marfă, însă restul legii și mai ales normele de aplicare impun o serie de alte obligații confuze, pe care firmele de transport nu le puteau îndeplini, nefiind clare și fiind contrare modului de aplicare din alte țări de unde vine concurența lor pe plan internațional.
Ca atare, dacă tot vrem să fim primii care respectăm legile europene, atunci să aplicăm detașarea transnațională la transporturile internaționale odată cu celelalte state, când intră în vigoare Pachetul Mobilitate! Acesta trebuie să fie mesajul transportatorilor către Guvern. Ei nu vor tratament preferențial, ci unul în linie cu practica europeană. Iar firmele trebuie să dea dovadă acum de solidaritate, așa cum au făcut și în privința RCA. E singura cale câștigătoare. „Descurcatul pe cont propriu” rezolvă problemele temporar și e și costisitor.
