Guvernul României, prin Ministerul Afacerilor Externe – Agentul Guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene, va sesiza CJUE cu 3 acțiuni în anularea parțială a Regulamentului (UE) 2020/1054, a Regulamentului (UE) 2020/1055 și a Directivei (UE) 2020/1057.
Dispozițiile vizate privesc: 1) interzicerea efectuării perioadei de odihnă săptămânală în cabina vehiculului; 2) obligația conducătorilor auto de a se întoarce la 4 săptămâni în statul unde întreprinderea își are sediul sau la locul lor de reședință; 3) obligația întreprinderii de a asigura întoarcerea vehiculelor o dată la 8 săptămâni la unul din centrele operaționale; 4) limitările suplimentare la efectuarea operațiunilor de cabotaj; 5) normele specifice privind detașarea conducătorilor auto.
În paralel, autoritățile române intenționează să formuleze cereri de intervenție în acțiuni în anulare care ar fi introduse la CJUE de alte state membre UE cu interese similare.
Totodată, MAE precizează într-un răspuns trimis revistei Tranzit că acțiunile autorităților române la CJUE nu exclud demersuri separate ale operatorilor particulari, având ca obiectiv invalidarea normelor de drept UE. Potrivit art. 267 alin. (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), CJUE este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, atât cu privire la interpretarea, cât și cu privire la validitatea actelor instituțiilor UE.
Conform hotărârii CJUE în cauza C-135/16, Georgsmarienhütte, pct. 17, „un particular are posibilitatea de a se prevala, în cadrul unei acțiuni formulate în fața unei instanțe naționale, de nevaliditatea dispozițiilor cuprinse într‑un act al Uniunii, care constituie fundamentul unei decizii naționale adoptate în privința sa. Așadar, particularii ar putea să pună în discuție validitatea dispozițiilor Pachetului Mobilitate I în litigii înaintea unei instanțe naționale dintr-un stat membru UE și să solicite sesizarea CJUE cu cereri preliminare privind validitatea respectivelor dispoziții. Admisibilitatea unei cereri preliminare în validitate nu este condiționată de respectarea unui termen pentru sesizarea CJUE cu o astfel de cerere. Cu toate acestea, astfel cum rezultă tot din hotărârea CJUE în cauza mai sus menționată, recunoașterea dreptului unei părți de a invoca nevaliditatea unui act al Uniunii presupune că:
- fie aceasta a introdus, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, și o acțiune în anulare împotriva acestui act al Uniunii în termenele stabilite,
- fie nu a procedat în acest mod, întrucât nu dispune, fără nicio îndoială, de dreptul de a introduce o asemenea acțiune”, se arată în răspunsul MAE.
Referitor la calitatea procesuală activă a particularilor în acțiuni în anularea actelor instituțiilor UE, conform art. 263 para. (4) TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau a actelor care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.
De asemenea, MAE subliniază că echipa de juriști care pregătește acțiunile în anulare (Agentul Guvernamental, alături de structura specializată în contenciosul UE din subordinea sa – Serviciul Contencios UE) cooperează strâns cu Ministerul Transporturilor, solicitarea adresată acestei instituții, încă dinainte de publicarea Pachetului Mobilitate I, fiind aceea de a furniza orice informații, date, studii reprezentative și relevante.
În plus, în măsura în care operatorii de transport dețin informaţii suplimentare, care nu au fost comunicate încă instituției de resort, ar putea fi util să le comunicați acesteia cu celeritate.
În contextul pregătirii acțiunilor în anulare, autoritățile române sunt în contact cu statele membre UE cu interese similare, atât la nivel tehnic (prin reprezentanții ministerului de resort), cât şi cu agenții guvernamentali ai acestora.
