Comitetul Național Rutier (CNR) din Franța a realizat diverse studii referitoare la transportul în Europa, inclusiv unul despre situația din Olanda a acestei industrii în 2019, studiu care își propune să actualizeze informațiile din 2016 despre flota țării, activitatea sa sau condițiile și costurile de exploatare pentru ansamblurile de 40 t care fac transport internațional
De aici reiese că puțin mai mult de jumătate din activitatea operatorilor olandezi de transport rutier de marfă este la internațional, mai ales în țările vecine: Germania, Belgia și Franța. Distanțele medii exprimate în kilometri confirmă caracterul local al transportului, iar proximitatea locurilor de încărcare și descărcare, activitatea portuară și fluvială intensă și dimensiunea mică a țării explică aceste cifre.
Între 2008 și 2018, transportul național a fost stabil și a crescut ușor, în medie cu aproape 0,7%/an, ajungând de la 32.009 de milioane de t-km în 2008 la 34.295 de milioane de t-km în 2018, în timp ce internaționalul a înregistrat o scădere medie de 2,84%/an, de la 46.150 la 34.581. Astfel că volumele totale au scăzut de la 78.159 la 68.876 de milioane de t-km. De remarcat faptul că, pentru a menține cât de cât volumele de la internațional, operatorii olandezi au ales să se specializeze, trecând la activități logistice, de transport multimodal sau de transport în containere.
Cabotajul în Olanda (transport realizat de flote înmatriculate în alte țări) este marginal și a crescut în acest interval de 10 ani de la 450 la 801 milioane de t-km, reprezentând 1,39% din transportul național total din această țară în 2008 și 2,28% în 2018 și o cotă de piață de 1,74%, respectiv 2,76% din volumul total de transport de pe teritoriul Olandei.
În ceea ce privește cabotajul realizat de operatorii olandezi în principalele patru țări unde își desfășoară activitatea (Germania – cu peste jumătate din total – Belgia, Franța și Italia), acesta a scăzut de la 2.563 la 1.951 de milioane de t-km și de la 3,28% la 2,83% din transporturile totale ale firmelor olandeze.
Transportul rutier de mărfuri din Olanda este caracterizat de o mare productivitate
Pentru acest studiu au fost realizate și interviuri față în față cu managementul a 10 firme olandeze care fac transport pe distanțe lungi, majoritatea la internațional, mai ales în BeNeLux, Portugalia, Spania, Germania, Elveția, Italia, Belgia și Marea Britanie, și care au de la 9 la 330 de ansambluri, cifre de afaceri cuprinse între 1,5 și 180 de milioane de euro și între 9 și 330 de șoferi. Toate aceste firme sunt puternice din punct de vedere comercial pentru că vin cu o ofertă completă de import de mărfuri, servicii administrative și logistice și transport last mile, ceea ce le permite să aibă tarife foarte bune. Unele dintre ele, de dimensiune mai mare, au și filiale în Franța, Belgia sau în țări din estul Europei. Aceste interviuri și informațiile desprinse în cadrul lor aduc mai multă claritate cifrelor de pe teren și informațiilor obținute de CNR din alte surse.
Din discuții a rezultat că exploatarea vehiculelor depinde de caracteristicile clientului și de piața pe care este specializat furnizorul de servicii. Numărul de zile de folosire a vehiculelor este cuprins între 240 și 270/an, în mod excepțional 286 pentru una dintre firme, cu o mare concentrare de companii în jurul valorii de 251 de zile/an.
Kilometrajul mediu anual este cuprins între 85.000 și 175.000 km, cu multe firme în jurul valorii de 129.200. Deci transportul rutier de mărfuri din Olanda este caracterizat de o productivitate ridicată, așa cum s-a văzut și în studiul din 2016.
Prețul mediu al unui autotractor Euro 6 este cuprins între 79.000 și 90.000 de euro, cu multe firme indicând valoarea de 88.000 de euro. Iar prețul unei semiremorci este situat la circa 27.000 de euro.
Durata de folosire a autovehiculelor este cuprinsă între 5 și 10 ani, cu o concentrare mai mare de firme în jurul valorii de 8 ani, iar a semiremorcilor de 10-15 ani, cu o medie de aproape 12 ani.
Vehiculele sunt cumpărate în leasing pe 60 de luni și păstrate încă trei ani după această perioadă, dar sunt și firme care au apelat la credit pe 60 de luni și firme care folosesc închirierea.
Dobânzile sunt de circa 1%, iar costul de deținere este de 15.252 de euro/an pentru un ansamblu format dintr-un autotractor și 1,35 de semiremorci (cât este raportul în Olanda), cu 22,5% mai mare decât în 2016.
80% din timpul de lucru al șoferilor olandezi este la internațional
Condițiile de angajare și de remunerare a șoferilor au fost observate prin interviuri cu angajatorii și apoi cu șoferii, în parcări și în spații de odihnă de lângă Breda, la frontiera dintre Olanda și Belgia. Circa 20 de voluntari, cu o vechime medie de 10 ani, au fost intervievați despre condițiile de muncă și remunerație, iar CNR a sintetizat informațiile de la ei și informațiile din alte studii și a definit un profil de condiții de angajare și de remunerare a șoferului din transportul rutier internațional de mărfuri aflat sub contract în Olanda.
A rezultat, astfel, că șoferul olandez lucrează 80% din timp la internațional, în curse pe distanțe scurte, cu trei întoarceri acasă pe săptămână și întoarcere sistematică la bază în week-end, și ajunge anual la o medie de 118.500 km, în 1.938 de ore de condus, lucrând 227 de zile timp de 45,4 săptămâni.
Raportul dintre timpul de condus și timpul de lucru este de aproape 70%, mai mic decât în 2016, ceea ce se poate explica prin timpii mai mari de așteptare și de încărcare/descărcare.
Cel mai răspândit contract de muncă este cel cu durată nedeterminată, dar se poate apela și la contract pe două luni, care se poate înnoi o dată, pentru a permite o perioadă de probă.
Numărul de ore de muncă este ușor peste 230/lună, cu un vârf de 260 și o medie de 56 de ore suplimentare/lună, iar numărul de zile de lucru ajunge la 227/an, fiind cuprins, în funcție de firmă, între 220 și 240. Numărul de zile de concediu este de 26,80 și depinde de vechimea șoferului. Un șofer din clasa D, care face internațional pe distanțe lungi, are dreptul la cel puțin 24 de zile de concediu pe an și cei cu peste 20 de ani vechime pot ajunge la 28 sau 30 de zile pe an. În plus, unele firme acordă o zi de concediu în plus, numită ziua patronului.
Totul despre salarizarea șoferilor olandezi…
Transportul rutier de marfă din Olanda se supune unei convenții colective negociate la 2-3 ani de federația transportatorilor TLN și de sindicate, convenție care prevede o grilă de posturi, de la clasa A la clasa H, și salariile brute săptămânale, lunare și pe oră pentru fiecare din cele șase sau șapte grade ce fac parte dintr-o clasă. Clasele cele mai folosite de șoferii profesioniști care lucrează pe distanțe lungi sunt D și E și avansarea în grad în fiecare clasă se face în funcție de vechime, adăugându-se un grad cu fiecare an complet de muncă până la plafonul clasei, adică D6 (clasa unui șofer olandez tipic, așa cum a rezultat din interviurile realizate de CNR cu aceștia) sau E7.
Remunerația, la 1 ianuarie 2019, pentru un șofer din casa D, este de la 2.110,82 de euro/lună brut pentru D0 la 2.670,89 de euro/lună pentru D6, adică de la 12,14 la 15,36 de euro/oră, la care se adaugă sporul de 30% pentru orele suplimentare, de la 15,78 de euro/oră pentru D0 la 19,97 de euro/oră pentru D6, și sporul pentru orele lucrate în week-end sau în zilele de sărbători legale, de la 18,21 la 23,04 euro/oră.
Iar pentru clasa E se ajunge la cel mult 2.913,38 euro/lună brut, la E7, adică 16,75 de euro/oră, la care se adaugă 21,78 de euro/oră pentru orele suplimentare și 25,13 de euro/oră pentru orele lucrate la final de săptămână sau de sărbătorile legale.
Ore suplimentare înseamnă orele efectuate peste cele 40/săptămână, în afară de sâmbătă, duminică și sărbători legale, se plătesc cu 30% peste salariul de bază și sunt plafonate între 220 și 240/an – peste asta se compensează prin timp liber, care se ia obligatoriu în cursul celor 12 săptămâni ce urmează perioadei în care au fost efectuate. Orele suplimentare sunt purtătoare de taxe și impozite.
Orele efectuate în week-end sau în zilele de sărbătoare națională se plătesc cu 50% peste salariul de bază pe oră sâmbăta și cu 100% duminica, iar pentru zilele de sărbătoare legală, cu excepția celor care cad duminica, salariul este cel normal pentru orele lucrate, dar suplimentar salariatul poate alege dintre o zi de odihnă stabilită de comun acord cu angajatorul, luată în opt săptămâni, pentru care sunt incluse în calculul șoferul opt ore de lucru, sau o majorare de 100% a salariului pe oră.
Angajații olandezi trebuie să beneficieze de 13 week-end-uri complete pe semestru.
De la 1 ianuarie 2017 se consideră ore de noapte orele lucrate între 20:00 și 04:00 și pentru fiecare dintre ele se primesc în plus 2,66 de euro plus 19% din salariul pe oră pentru orele dintre 21:00 și 05:00, de luni până duminică.
Deplasările mai scurte de patru ore nu primesc indemnizație. Pentru cele mai lungi de patru ore se plătesc 0,63 de euro/oră pentru toate orele efectuate, orele lucrate între 18:00 și 24:00 sunt plătite cu 2,90 de euro și dacă durata deplasării este mai mare de 12 ore se oferă o primă de 12,10 de euro, ceea ce duce la un total de 19,66 de euro.
Pentru deplasările de mai multe zile, indiferent de destinație, șoferii olandezi primeau, în 2019, indemnizații zilnice de 50,16 euro, față de 46,10 de euro în 2016, adică o creștere medie de 2,9%/an în trei ani. Aceasta nu se aplică zilelor de plecare și de întoarcere, pentru care este valabilă regula precedentă, de la deplasările scurte.
Indemnizația pentru o săptămână în care șoferul lucrează 5 zile și face luni 10 ore pe distanțe scurte și apoi o deplasare internațională de 4 zile este de 146,88 de euro, adică 6.668,35 de euro în 45,4 săptămâni, din care 33 de zile nu lucrează. Indemnizațiile de deplasare nu se supun niciunei impozitări.
Costul anual cu un șofer, de 67.574 de euro, a crescut cu 9% față de studiul CNR din 2016, când era de 61.910 euro, datorită creșterii salariilor din noua convenție colectivă 2017-2019. Iar costul pe oră este de 34,88 de euro, în creștere cu 10% față de 2016, când era de 31,52 de euro.
Costul mediu al unui transportator pe distanțe lungi este de 1,18 euro/km
În 2019, taxa/axă a fost în Olanda de 840 de euro/an pentru un ansamblu articulat cu greutate mai mare sau egală cu 40 t, cu patru axe și cu suspensie pneumatică, iar firmele care folosesc vehicule de 25,25 m lungime trebuie să achite o taxă suplimentară de 155 de euro/an/vehicul pentru a putea folosi rețeaua rutieră a țării.
După ieșirea Belgiei din sistemul Eurovignette, Olanda face parte din cele patru țări rămase, alături de Luxemburg, Suedia și Danemarca. Eurovinieta vizează vehiculele cu masa totală maxim autorizată mai mare de 12 t, iar valoarea este calculată în funcție de numărul de axe și de norma Euro, fiind la 1 ianuarie 2020 de 1.250 de euro/an pentru un ansamblu articulat Euro 6 cu 5 axe.
În ceea ce privește celelalte taxe de drum plătite de transportatorii olandezi, ele depind mult de locația clienților: o firmă care are ca piețe principale țările BeNeLux poate cheltui puțin peste 4.000 de euro pe an, în timp ce una care merge des în Franța și Germania, în Regatul Unit sau Spania, depășește 19.000 de euro/an. Conform calculelor CNR, taxele de drum se situează la circa 11.550 de euro/an/vehicul dacă se fac curse mixte internaționale pe distanțe scurte și medii, sumă ce include și eurovinieta aplicabilă în țară. Acest cost a crescut față de 2016, când era de 8.800 de euro, din cauza taxelor de drum mai mari și a trecerii Belgiei la taxarea/km.
Pentru asigurările vehiculelor valorile sunt eterogene, de la 2.160 la 4.000 de euro/an/ansamblu. Toate firmele chestionate au apelat la asigurare care acoperă toate riscurile și care pentru un ansamblu articulat de 40 t costă 3.000 de euro/an, față de 2.800 de euro în 2016.
Consumul mediu al firmelor chestionate este de 28,8 l/100 km. Pentru achiziția de carburant ele apelează la strategii diferite: unele au stații de incintă și se aprovizionează numai de aici (deși aceste cazuri sunt rare în Olanda, deoarece reglementările legate de ocuparea terenurilor și măsurile de protejare a mediului nu permit instalarea lor pe anumite terenuri, deci transportatorii care au stații de incintă le au de dinainte de a apărea aceste norme), iar cele mai multe, cam 70%, se aprovizionează de la pompe din străinătate, mai ales din Belgia, unde prețul este mai mic și unde se poate recupera o parte din acciză. Restul de 30% cumpără motorina din Olanda. Prețul mediu al motorinei în 2019 a fost de 1,1211 euro/l în Olanda și de 0,9400 euro/l în Belgia după recuperarea unei părți din acciză.
Valoarea accizei pe carburant se ridica pe 2 martie 2020 la 51,16 euro/hl, a doua cea mai mare din Europa după cea din Irlanda, iar mecanisme de returnare parțială nu există.
Jumătate din firmele chestionate au atelier propriu și celelalte merg la concesionari locali pentru întreținerea vehiculelor, adesea pe baza unui contract. Suma anuală destinată întreținerii și reparațiilor pentru un ansamblu articulat de 40 t este de 7.980 de euro/an, aproape de valoarea din 2016, când era de 7.299 de euro/an.
Iar costul anual cu anvelopele acoperă o plajă largă, de la 2.170 la 4.500 de euro, cu o medie de 3.130 de euro/an pentru un ansamblu articulat de 40 t, în funcție de modul de cumpărare a vehiculului (cu sau fără contract care să acopere anvelopele), de kilometraj și de sarcinile transportate. Peste jumătate din operatori au contracte externe pentru întreținerea anvelopelor.
Conform calculelor CNR, costul unui camion olandez de 40 t care merge pe distanțe lungi, cu excepția costurilor administrative, a crescut cu peste 8% din 2016 în 2019, de la 1,09 la 1,18 euro/km. Iar dacă se adaugă costurile administrative, reprezentând circa 10% din această sumă, se ajunge la o medie de 1,30 euro/km și la o plajă între 1,10 și 1,50 de euro/km.
