Acţiunea României la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), deschisă în 23 octombrie 2020, vizează anularea parţială a regulamentelor 1054 şi 1055, precum şi a directivei 1057. Dispoziţiile „atacate” de România sunt reclamate şi de alte state membre şi se referă la interdicţia efectuării repausului săptămânal normal în cabina camionului, la obligaţia întoarcerii şoferilor la fiecare 3-4 săptămâni la locul de reşedinţă sau la sediul operaţional al angajatorului, obligaţia întoarcerii vehiculului la 8 săptămâni în statul de înmatriculare, restricţiile suplimentare privind cabotajul, dar şi ipotezele speciale în care se aplică directiva detaşării în cazul conducătorilor auto.
Acţiunea României se bazează pe încălcarea principiului proporţionalităţii. „Din punctul nostru de vedere, toate cele 5 măsuri pe care le reclamăm încalcă principiul proporţionalităţii, aşa cum este el definit la articolul 5, alineatul 4 din Tratatul Uniunii Europene (TUE). De asemenea, două dintre măsuri – întoarcerea vehiculului şi întoarcerea conducătorului auto – constituie restricţii la libertatea de stabilire, aşa cum este stabilit prin articolul 49 din acelaşi tratat, şi, per total, toate sunt discriminatorii pe criteriul naţionalităţii, fiind încălcat articolul 18 din TUE”, a declarat Emilia Gane, Agentul Guvernamental al României la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cadrul Galei Tranzit din 12 noiembrie 2020.
Rezultatul studiului derulat de CE cu privire la impactul întoarcerii camionului la 8 săptămâni în statul de înmatriculare ar trebui să confirme sau să infirme acuza de disproporţionalitate a măsurilor adoptate prin Pachet. Dar acţiunea în anulare – aşa cum este ea depusă – este construită de la început invocând toate motivele. „Practic, nu se mai pot aduce ulterior motive noi. În ceea ce priveşte argumentele, aici există o oarecare flexibilitate, însă, chiar şi aşa, trebuie avut grijă”, a explicat Agentul Guvernamental.
