S-a încheiat un an 2020 foarte complicat, dar în față se află un altul cu multe oportunități pentru mediul de afaceri din România și cu promisiuni de susținere prin Planul de Redresare și Reziliență care va beneficia de la UE de aproape 800 de miliarde de euro. Vestea bună este că la acest final de an plin de tensiune Europa a reușit să se pună de acord asupra Cadrului financiar multianual 2021-2027, în vreme ce vestea nouă, adusă de Dragos Pîslaru, membru al Grupului Renew Europe, în cadrul întâlnirii lunare a membrilor Camerei de Comerț Româno-Germane (AHK), este că România începe să conteze în Europa, în principal prin prisma resursei umane, un factor de altfel decisiv pentru viitorul țării în următorii 30 de ani, cu condiția să se investească la timp în ea. Practic, România se poate reconstrui acum, cu noile alocări, pe o fundație formată din resursa umană, cu piloni constituiți de turism, agricultură și IT, și folosind ca motor și exemplu de dezvoltare comunitatea de afaceri româno-germană.
La nivel european, finalul de an a venit cu negocieri aspre asupra bugetului de 2,2 trilioane de euro cuprins în Cadrul financiar multianual 2021-2027. „Există o înțelegere între Polonia, Ungaria și Germania. Negocierile finale în Trialog pentru deblocarea pachetului de 750 de miliarde de euro pentru redresarea de după pandemie și configurarea unui viitor mai bun pentru economie și societatea europeană sunt pe ultima sută de metri. De asemenea, continuă, cu ultimele puteri, încercarea de a obține un acord în ceea ce privește Brexit“, afirmă Dragoș Pîslaru, subliniind că România este foarte aliniată în ceea ce privește nevoia de reforme. „Trebuie să folosim această oportunitate istorică de solidaritate nu doar pentru a ne întoarce la nivelul de dinainte de criză, ci chiar pentru a câștiga în ambiție la nivel european și a ne asigura o mult mai bună competitivitate economică.“
Pentru a îmbunătăți absorbția de fonduri, Dragoș Pîslaru propune chiar desființarea Ministerului Fondurilor Europene, astfel încât să nu mai existe diferențe între fondurile europene și cele naționale. „E important să depolitizăm decizia de finanțare a sectorului antreprenorial și să lăsăm structuri care se pricep la finanțarea de proiecte private. De exemplu, pentru schema anterioară de granturi au fost de 29 de ori mai multe aplicații decât bugetul alocat, iar atunci când nu pot primi toți granturi trebuie ca, prin instrumente financiare, să înțelegem dacă aplicanții au nevoie de bani gratis sau mai degrabă de o finanțare competitivă, cu o dobândă prin care să poată concura cu firmele din alte state membre, în condițiile în care costurile de business în România sunt cu mult mai mari decât în alte țări occidentale.“
Planul de redresare include o plajă largă de domenii
Planul Național de Redresare și reziliență (PNRR), pe lângă reformele legate de tranziția „verde“, sănătate, educație și mediul social, are și un pilon dedicat competitivității economice, care vizează noua strategie de politică industrială, întărirea lanțurilor valorice europene și a sprijinului pentru IMM, dar și un pilon pentru transformare digitală și mai ales pentru digitalizarea administrației publice și întărirea capacității administrației. „PNRR în România va avea în spate 30 de miliarde de euro, acesta venind în completarea politicii de adeziune, a politicii agricole și a celorlalte politici clasice. Prefinanțarea de 20% pe care am solicitat-o ar ajuta foarte mult România în materie de cashflow pentru politicile publice, iar modul în care va fi gândit acest Plan va fi crucial pentru mediul de afaceri autohton. Extrem de importante sunt transportul durabil și schimbarea climatică, decarbonizarea economiei și a fluxurilor tehnologice, managementul deșeurilor și investițiile în construcții, un sector în care firmele vor fi suprasolicitate odată cu absorbția noilor fonduri. De asemenea, digitalizarea, căreia i-am prevăzut o alocare de 20%, dar și educația la nivel rural și competitivitatea.“
Programul își propune și să convertească 5 miliarde de euro din alocare prin multiplicare în 34,5 miliarde de euro. „O parte din PNDR sunt împrumuturi. Însă să te împrumuți ca să dai granturi este o mare greșeală. Mai degrabă trebuie să creezi o multiplicare, o reformă benefică ecosistemului financiar prin care să se elimine deciziile arbitrare ale funcționarilor publici sau grilele care nu au legătură cu calitatea planurilor de afaceri. Un astfel de sistem financiar ne permite să facem toate aceste lucruri cu oameni potriviți“, a mai spus Dragoș Pîslaru.
„Ambiția României este de a nu fi doar un atelier pentru vest, ci un partener veritabil“
Circa 3,87 de miliarde de euro vor fi alocate pentru ecosisteme strategice și investiții în turism, IT și mai ales în industrie, inclusiv în întreprinderile mari din industria auto și în tehnologii, domenii care să permită o ranforsare pe viitor a ecosistemelor locale.
Tranziția verde se referă la reconceperea lanțurilor valorice și a fluxurilor economice. De aceea, programul propune alocarea unui miliard de euro pentru inovare în noi tehnologii din domeniul energetic și materiale noi reciclabile, zone care ar însemna oportunități pentru dezvoltarea de proiecte de cercetare și inovare pe care le putem implementa în România, dar și în consorții la nivel pan-european. „E important să fim în avangarda Europei. România are o șansă enormă de a pregăti economia pentru un nou nivel, pentru a ieși din capcana țărilor cu venituri medii și a oferi unor companii oportunitatea de a investi aici. IMM cu capital autohton și start-up-urile vor fi încurajate, mai ales că nu vedem o competiție între capitalul românesc și străin sau între firmele mici și mari, ci doar o ocazie de a crea ecosisteme“, a punctat Pîslaru, completând: „am avut consultări și cu alte state membre asupra PNRR și am aflat că, de exemplu, Finlanda a decis ca jumătate din banii alocați să îi dea pe cercetare și dezvoltare în domeniul tehnologiilor verzi și în economia datelor. Multe state importante din OECD consideră că digitalizarea constituie ADN-ul unei țări, în vreme ce noi încă avem probleme cu racordarea bazelor de date publice.“
Franța, pe de altă parte, pune accent pe autonomie strategică, dorind să investească în valoarea adăugată pe lanțurile valorice și consolidarea lanțurilor la nivel european. În această zonă s-ar putea ivi o oportunitate și pentru România, dacă unitățile de producție vor fi relocate din China și din alte zone înapoi în Europa. „Am putea fi parte a unor astfel de lanțuri valorice. E crucial ca România să stea la masă cu marile state membre atâta timp cât sunt definite lanțurile valorice. Ambiția României este să nu rămână doar un atelier pentru vestul Europei, ci să poată deveni pentru anumite tehnologii un partener veritabil, care oferă o resursă umană bine pregătită și un mediu inovator care să permită o mai mare efervescență de soluții tehnice.“
Fabrici pleacă, fabrici vin…
Ne dorim să atragem noi unități de producție, însă, așa cum a remarcat un participant la conferință, observăm că s-au închis și au plecat multe companii, precum Nestlé și Delphi Packard, iar unele, precum Draexlmaier, și-au redus substanțial activitatea. „Acestea nu au mai suportat majorările repetate ale salariului minim, care s-a dublat în câțiva ani, de la 945 de lei în decembrie 2014 la 2.000 de lei. Acum va trebui să dezvoltăm joburi cu valoare adăugată pentru a putea plăti aceleași salarii, iar pentru asta avem nevoie de educație în universități și trebuie să ridicăm ștafeta și la școlile profesionale până acolo unde ne putem permite să susținem salariile“, a spus acesta, completat de Dragoș Anastasiu, președinte AHK România: „avem probleme structurale legate de resursa umană. Pe de o parte, avem o problemă numerică, pentru că au plecat foarte mulți oameni în străinătate, iar pe de alta avem o problemă calitativă, pentru că școala nu mai livrează de mult ce trebuie. Acestora li se adaugă și o problemă de mentalitate, mai ales în zona bugetară, chiar atunci când găsești oameni și sunt pregătiți.“ Ca urmare, dacă din 80 de miliarde de euro nu se vor investi imediat sume masive în pregătire, dezvoltare antreprenorială și personală, pentru a încerca să repatriem acea categorie de populație care a avut noroc să trăiască o perioadă de timp în străinătate și care și-a schimbat măcar parțial mentalitatea, ori nu vom absorbi banii, că nu avem cu cine, ori îi absorbim și îi investim prost prin oameni fără educație.
Industria auto este sprijinită cu fonduri pentru inovare
Alocarea de 37% pentru Green Deal are ca țintă decarbonizarea economiei, creșterea competitivității industriale și asigurarea că în războiul comercial dintre blocuri Europa va avea o autonomie strategică. „Ne pregătim să punem taxe pe importurile din China, iar asta o să crească prețurile mărfurilor venite de acolo. Ca urmare, va trebui să investim în reconfigurarea lanțurilor valorice pentru a ne reduce dependența de importuri din alte blocuri. În acest sens, am discutat cu rețele din industrii diferite, inclusiv din zona auto, despre nevoile pe care le au pentru a se dezvolta. De exemplu, Continental are așteptări de sprijin pentru consumatori, precum programul Rabla. Oricum, toate statele membre sunt conștiente de nevoia unui sprijin adițional în industria auto“, a spus Dragoș Pîslaru. În același timp, există și ambiția de a nu păstra tehnologia așa cum este, ci de a avea o progresie geometrică în ceea ce privește tehnologiile și fiabilitatea lor. „Dacă înainte era nevoie de o amortizare de 5-10 ani, acum tehnologiile ar trebui schimbate sau upgradate la maximum 2-3 ani. Iar pentru amortizarea cheltuielilor de inovare, în special pentru scăderea amprentei de carbon, se oferă aceste subvenții. Astfel oferim Continental, ca mare angajator în România, posibilitatea de a investi în inovare, cu preluarea de risc dinspre zona publică și coinvestire, dacă e nevoie.“
În ceea ce privește sectorul auto în general, sprijinul acordat vizează atât companiile care vor să-și facă un upgrade mai devreme, cât și investitorii care vor să-și consolideze activitatea în România, prin mutarea facilităților din China și din alte state, nu numai pentru că statul român le-ar da bani gratis, ci pentru că aici începe să se consolideze un ecosistem cu mulți furnizori de creativitate, inginerie și capital uman bine pregătit. „Nu mai cred în ideea că România are ca atu punerea de utilități pe un teren și crearea unui parc industrial, ci concentrarea de companii care își împărtășesc ambiția de a dezvolta un lanț valoric. De altfel, statele europene mari au început să creeze consorții pan europene și să treacă pe o hartă care sunt lanțurile valorice critice. În acest moment, există 14 ecosisteme făcute pentru a reflecta inclusiv potența industrială a țărilor cu o voce importantă care își susțin singure interesul, precum Franța, Germania, Italia și Spania“, a mai spus Dragoș Pîslaru.
