Presa germană relatează despre decizia Curții Muncii din Dortmund de a obliga angajatorul să își plătească angajații care au călătorit în zone cu risc de îmbolnăvire cu Covid din dorința de a-i proteja pe ceilalți angajați.
Casa de avocatură Wittig Ünalp explică cazul: Doi soți care lucrează amândoi pentru același angajator au luat o vacanță de 5 zile în Tirol. În timpul șederii lor în Tirol, Institutul Robert Koch a clasificat Austria ca zonă cu risc de infectare. După revenirea în țară, bărbatul s-a întors la muncă, deoarece nu a existat nicio cerere oficială din partea departamentului de sănătate de a intra în carantină. Compania i-a ordonat apoi să stea departe de serviciu 14 zile, fără plată.
Angajatul a dat în judecată compania, deoarece, după părerea sa, avea dreptul la salariu pentru 62,5 ore. Compania a susținut că nu vede altă cale de a proteja restul angajaților și că riscurile unei călătorii în Austria erau cunoscute, astfel că angajatul a fost acuzat de neglijență gravă.
Tribunalul muncii din Dortmund a decis că i se permite companiei să dispună carantina, însă cu plata salariului corespunzător, deoarece pierderea cauzată de lipsa angajatului respectiv în câmpul muncii în acest caz face parte din riscul operațional. Mai exact, Curtea Muncii din Dortmund a stabilit: „Dacă un angajator decide din proprie inițiativă să își închidă compania sau să trimită un angajat în carantină pentru a proteja restul forței de muncă, el suportă riscul de remunerare în conformitate cu principiile teoriei riscului operațional. Acest lucru se aplică (…) chiar dacă întreruperea – ca și în cazul coronavirusului – nu provine dintr-o zonă de risc pe care angajatorul o poate influența.”
„Cazul ar trebui evaluat în mod diferit dacă această carantină ar fi cerută oficial sau angajatul s-ar fi dus cu bună știință într-o zonă cu risc”, spune Maximilian Wittig, avocat specialist în dreptul muncii și partener la Wittig Ünalp.
