Spre deosebire de modul de lucru din supply chain-ul vestic, centrele logistice din România continuă să facă singure managementul paleților, ceea ce atrage după sine probleme și riscuri legate de costuri, toate fiind traduse prin pierderi, de cele mai multe ori la logistician, nevoit să preia acest management, sau chiar la producător, dacă este mai mic și nu lucrează cu 3PL. În ultimii ani însă, în special în sectoarele sensibile din FMCG, cum sunt băuturile și lactatele, provocările din supply chain au încurajat adopția unui management logistic integrat, care include și externalizarea, fie completă, fie parțială, a paleților. O altă tendință este adopția într-un cadru cât mai larg a jumătății de palet, de tip Düsseldorf, tot mai ceruți în retailul alimentar din România. Am discutat cu mai mulți specialiști din lanțul logistic despre tot ceea ce înseamnă managementul paleților în țara noastră, inclusiv despre soluții de a-i scoate din economia gri în zona albă.
Într-o amplă anchetă realizată la începutul acestei veri, am reușit să stăm de vorbă cu mai mulți manageri de logistică ai unor companii de top, atât multinaționale, cât și cu acționariat românesc, din varii industrii, cu precădere FMCG. Discuția a pornit de la faptul că în prima parte a anului producătorii de paleți din lemn reutilizabili EPAL – standardul euro – au produs aproape 3 milioane de unități, din care circa 1,2 milioane au fost reparate, ceea ce reprezintă cea mai mare valoare înregistrată într-o perioadă de trei luni din istorie. Potrivit rapoartelor, spre deosebire de anul trecut, producția a crescut astfel cu 7,5%, aportul semnificativ avându-l punerea în circulație, prin reparație, a vechilor unități. Deși aceste cifre aduc o veste bună pentru producători, lanțul de aprovizionare se confruntă cu o problemă extrem de serioasă: deficitul de paleți cauzat de probleme cu lipsa lemnului și costul tot mai mare. De asta s-a plâns și filiala germană a Asociației Europene a Paleților, care spune că livrările de lemn au scăzut în Scandinavia și Europa de Est, în timp ce în Asia și în America de Nord a crescut foarte mult cererea și astfel mare parte din producție pleacă spre aceste continente.
Revenind la discuțiile cu specialiștii în logistică, opinia generală a fost aceea că piața paleților nu a crescut foarte mult și nici nu a înregistrat variații mari de preț, cu mult diferite față de ceea ce oricum era stipulat în contracte, mai ales că mulți jucători lucrează cu paleți second-hand sau în logistică circulară, cu închirieri de paleți reutilizabili. Această informație era valabilă însă în luna iunie. La mijlocul lunii august, situația era cu totul alta. Prețul lemnului a crescut deja cu peste 140%, lemnul de la gater, nu cel din pădure, ceea ce înseamnă că s-au scumpit și paleții. Într-o discuție neoficială cu un specialist din această zonă, am aflat că prețurile au sărit la 18-20 lei pentru un palet non-euro, în timp ce paleții euro se vând cu 35-40 de lei, de la 20-25 de lei. Vorbim de paleți second hand. „Am parteneri cu care colaborez și încearcă să facă livrări pentru niște platforme și cumpără paleții in-house. Mi-au spus că se schimbă prețurile de fiecare dată“. În privința paleților închiriați, sectorul de băuturi este printre cele mai active în ceea ce privește trecerea la logistica circulară și externalizarea managementului paleților.
„Costurile totale au scăzut, cel puțin din punct de vedere operațional. Atunci când ne gestionam singuri stocul, el trebuia reîmprospătat anual pentru că existau pierderi, mai ales în zona rețelelor“, ne explică managerul unui important producător de băuturi alcoolice, care are un rulaj anual de 300.000-350.000 de paleți. De altfel, gestiunea lor la platformele clienților de tip Key Account, marii retaileri, reprezenta și continuă să o facă cea mai spinoasă problemă pentru un proprietar de paleți. „Ei încercau ca toate pierderile pe care le aveau, inclusiv cele cu paleții, să le mute către furnizori“, menționează același manager de logistică. De câțiva ani, compania a externalizat acest serviciu și spune că a scăpat de problema costurilor cu paleții opriți/pierduți/deteriorați. În primul rând există un standard de calitate, iar recuperarea se poate face chiar de către client, care preia orice palet albastru sau roșu de la alți clienți de-ai furnizorilor prin intermediul platformei de retail, fără să mai treacă prin depozitul furnizorului, „la un tarif puțin mai mic, având în vedere faptul că nu toți paleții pot fi reutilizați“. Un alt avantaj, despre care, așa cum vom vedea puțin mai jos, au menționat și alți utilizatori ai sistemului, este faptul că folosirea de paleți închiriați transferă responsabilitatea. De fapt, în opinia celor chestionați, acesta este principalul motiv de transfer, pentru că dispar pierderile. „Noi practic plătim chiria când luăm paletul, iar din momentul în care produsele ajung la clienții noștri și noi declarăm unde l-am trimis nu mai avem nicio responsabilitate asupra acelui palet“, spune același manager de logistică. Pentru a diminua pierderile, despre care spune că apar chiar și atunci când externalizezi serviciul, acesta declară că a investit puternic în sistemul informatic și în cel operațional, iar acum cantitățile sunt foarte mici în raport cu volumele.
Pe lângă costurile de colectare/pierderi, gestionarea în sistem propriu presupune și un cost de mediu, pentru care legislația românească impune o taxă de reciclare. Ce ar trebui însă modificat este faptul că această taxă se plătește chiar și pentru paleții second-hand, cu care lucrează cea mai mare parte a pieței. „Chiar dacă achiziționezi un palet deja utilizat, el este considerat ca o punere nouă pe piață și nu se ia în calcul faptul că a fost deja folosit de alte companii, care la rândul lor au plătit acea taxă.“
Marile lanțuri nu mai vor să se transforme în depozite de paleți
În cazul unei companii care importă materii prime și care este, în același timp, și producător, obligația de a declara și valorifica ambalajele, implicit paleții, îi revine acesteia. „Colaborarea cu CHEP a adus îmbunătățiri la capitolul sustenabilitate/certificări pentru lemnul folosit, dar și privind reducerea taxelor la fondul de mediu, deoarece paleții închiriați nu se încadrează la capitolul cantități de lemn puse pe piață. Pe lângă partea de carton, sticlă, metal sau tablă, tu declarai și cantitățile de lemn, câteva sute de lei pe tona de lemn. Acum, din cele câteva zeci de mii de paleți, am rămas numai cu câteva zeci sau sute, de care nu ai cum să scapi efectiv. Dar pe noi, ca producători, ne-a ajutat foarte mult că am scăpat de aceste declarații la Fondul de Mediu“, afirmă directorul de Supply Chain al unui producător de bunuri alimentare. Calculele sale arată o economie de circa 20%, procent care diferă în funcție de situația fiecărui producător și de cantitatea declarată. Problema cu paleții este că ei, deși apar în aproape toate actele contabile, de la fluxuri la stocuri și facturi, aduc cu sine costuri, nu marjă de profit, iar recuperarea este un proces extrem de important. „Posibilitatea de gestionare a fluxurilor de paleți euro albi prin întreaga infrastructură logistică, pe toate canalele de distribuție, de la fabrici/furnizori din Europa și până la clienții finali, ne asigură o rată de recuperare de aproximativ 50%, adică foarte redusă, la un rulaj de câteva zeci de mii de paleți“, spune același director de Supply Chain.
Dacă în ceea ce privește bunurile alimentare piața este cât se poate de calmă, în prima parte a anului retailerii nu au desfășurat la raft volume mai mari decât anul trecut, nici în opinia producătorului de băuturi alcoolice consumul nu a crescut, ci mai degrabă s-a mutat din zona de ON-Trade (baruri, restaurante etc) în zona de retail (platforme tip Key Account), volumele urmând să se mențină la un nivel similar cu 2020. Acest lucru înseamnă un grad redus de rotație a paleților, un motiv în plus pentru alimentarea pieței negre, consideră specialiștii. „În momentul în care îți iei doar paleții tăi, fiind o cantitate mică, ai o problemă. IKA spune că trebuie să ridici paleții respectivi în 24 sau 48 de ore, încearcă pe cât posibil să rezolve acest flux de retur, pentru că sunt mulți clienți care trimit «one way» la IKA. Cei care gestionează paleții, inclusiv șoferii, pot face șmecherii. Spre exemplu, transformă un palet euro standard într-unul non euro și declară că așa l-au primit, iar diferența de preț de 10 lei o bagă în buzunar. Cel care pierde e proprietarul paletului, care trebuie să aibă în permanență o resursă alocată procesului de gestiune a paleților și să lupte pentru a-și recupera paleții.“
Pentru un alt producător de alimente, pierderea anuală este de circa 6% la un rulaj anual de zeci de mii de paleți. Pentru că nu se justifică investiția în paleți noi – mai ales că, dacă nu ai un departament de recuperare bine pus la punct, ceea ce presupune costuri suplimentare, nu ai garanția că ți-i mai recuperezi de la platforme – compania a ales să își reîmprospăteze stocul de pe piața de paleți second-hand. Un palet second-hand bine întreținut are un ciclu de viață de 15-16 ori cu marfa companiei, care are și o divizie de reparații în interiorul logisticii. „Cele mai mari pierderi le avem la IKA, pentru că nu stai să-i alegi la recuperare și atunci iei și paleți mai puțini buni. Pe de altă parte, se întâmplă frecvent și să avem paleți refuzați la platforme. Iar la recuperare depinde de platformă: unele așteaptă să fie returnate cantități mai mari, altele vor ca tu să-i recuperezi a doua sau a treia zi, depinde. Pentru noi recuperează transportatorii“, mărturisește acesta.
Investiții în supravegherea propriilor angajați
Am stat de vorbă și cu reprezentanții a doi mari jucători de pe piața de retail alimentar internațional, care ne-au confirmat cele spuse de producători. În cazul uneia dintre companii, paleții neconformi primiți de la furnizori sunt restricționați „și îi returnăm ca atare“. Astfel, mărturisește specialistul în logistică și transport al retailerului, prejudiciul nu este foarte mare, iar în contract oricum există o pierdere asumată. „Se observă însă că de câțiva ani a crescut foarte mult procentul de paleți închiriați, tot mai mulți furnizori vin cu paleți albaștri, și atunci, la fel, impactul la noi scade“, mărturisește logisticianul. În urmă cu câțiva ani, compania a investit în alte tipuri de ambalaje care se pun pe palet, iar, mai nou, a trecut și la jumătatea de palet datorită unor volume mici pentru anumite magazine. Compania gestionează volume mici de paleți proprii, strict pentru circuitul logistic propriu. Lucrează numai cu furnizori români, paleți din categoria a doua, adică recondiționați. „În plus, avem și o firmă de reparații paleți în depozit și astfel ne asigurăm că avem resursele disponibile tot timpul.“ Toți paleții industriali și cei de tip euro sunt vânduți, iar fondurile sunt redirecționate pentru achiziția de unități euro standard. „Avem detaliile stabilite prin contract. Recuperăm 80% din cei deteriorați, iar restul ajung la reciclare și mai recuperăm și de acolo ceva, după care reinvestim în stocul pentru logistica proprie“, explică oficialul companiei internaționale.
Pentru a diminua pierderile și a ajunge la aceste procente de recuperare, retailerul a investit însă foarte mult în securitatea și trasabilitatea paleților. Până în urmă cu câțiva ani, când paleții se întorceau foarte greu din magazine sau nu se întorceau deloc, „nu aveam ce să le returnăm furnizorilor și eram obligați să le plătim facturile“. Acum există camere video inclusiv în camioanele care alimentează magazinele. „Am investit foarte mult și în disciplinarea șoferilor, cu penalități și interdicții. În plus, am dezvoltat și o aplicație proprie pentru o mai bună trasabilitate și mai facem și urmăriri de camioane pe traseu. Suntem în probe finale cu o altă aplicație, unde inclusiv hub-urile de tranzit și magazinele, la intrare, scanează tipul de ambalaj, cu poze care arată starea lor, știm câți paleți au intrat, câți au ieșit și pe unde sunt toate ambalajele noastre“, detaliază managerul de logistică. La volumele rulate de companie, vorbim de optimizare de ordinul milioanelor de euro, o zonă gri transformată într-o zonă albă, un exemplu de bune practici și pentru alți jucători din industrie, pe întreg lanțul de aprovizionare, atât în amonte, cât și în aval.
Jumătatea de palet, tot mai cerută pe piața de retail alimentar
Un alt retailer din Top 3 de pe piața românească acordă o mare atenție sustenabilității și recuperării a tot ceea ce înseamnă ambalaje, inclusiv paleți. Pentru că face parte dintr-un grup la nivel european, filiala din România se folosește de sinergiile rețelei pentru a-și optimiza procesele. Acestea sunt, pe scurt, motivele pentru care în zona de logistică proprie sunt folosiți, cu precădere, paleți din plastic, procentul celor euro standard albi fiind în scădere. „Cea mai mare parte a furnizorilor noștri deja livrează pe paleți în sistem poolling, marfa care vine din Europa de Vest via China ajunge tot pe paleți roșii. La nivel național, tot mai mulți furnizori au trecut la această formă de livrare cu paleți albaștri, inclusiv cei care livrează pe jumătate de palet“, afirmă directorul de logistică. Unii paleți sunt închiriați de la grup, iar o altă parte este achiziționată de companie pe cont propriu, fiind folosiți până la deteriorare. „Nu am văzut o creștere a tarifelor. Cei de plastic ajung la reciclare, iar pe cei de lemn nu îi putem stivui în rafturi dacă nu sunt pe normele euro. Atunci, furnizorii noștri livrează direct pe europaleți. Tratăm fiecare caz separat, iar cei refuzați sunt pe criterii de siguranță – spre exemplu, nu poți urca un palet rupt în raft. Pentru ce am mai cumpărat noi, ca paleți second-hand, nu am înregistrat o creștere a prețului“, continuă oficialul, care a mai explicat că nu a primit informări la nivel de grup privitoare la o posibilă scumpire cauzată de deficitul de cherestea de pe piață.
Pierderea, transferată în curtea logisticii
Discuția a vizat și implicarea operatorului logistic în acest management, motiv pentru care am abordat reprezentantul unui operator important în sectorul FMCG. Am aflat astfel că managementul paleților i-a adus o pierdere foarte mare, o sumă din șase cifre. „În România este un sistem diferit față de Europa de Vest. Aici nu există un soft care să știe că pe un palet sunt mai mulți producători. Și atunci eu pe 32 de paleți, cât am într-o semiremorcă, am două sau trei straturi de produse pe un palet, însă sistemul vede doar un număr total de paleți. Și atunci noi la platformă facem calea inversă, de la manual către automatizat. Asta înseamnă că luam niște paleți la cutie și îi spărgeam la livrare. Acolo alocam un om, adică șoferul, care lua fiecare produs în parte și abia apoi declara un număr de paleți încărcați la platforma IKA. Munca era titanică“, explică directorul responsabil de activitatea de logistică a companiei 3PL. Pe fondul unor volume mai scăzute, cel puțin pentru anumite produse, dar cu o cerere mai mare de paleți, problema s-a acutizat anul trecut și continuă și în acest an. Softul de gestiune nu vede grupajele efectuate pe același palet. „Și atunci tu transporți mai puțină marfă pe un număr mai mare de paleți. Cineva suportă aceste costuri și nu producătorul este acela.“
În schemă apar, evident, și pierderile asumate prin contract, în general situate între 10 și 15%, iar cazurile în care clientul operatorului 3PL nu vrea să își asume această pierdere prin același transfer tacit nu sunt puține. „De la fabrică trimiteau paletul întreg fără să știe când va fi vândut, iar noi, firma de logistică, începuserăm să ne lovim de problemă: primeam o comandă pentru două bucăți pe care trebuia să le punem pe un palet. Acest management de paleți nu se compensa în preț și, când pe fir apăreau și aceste pierderi, rezultatul era dezastruos.“
În opinia sa, o situație similară se întâmplă și cu paleții închiriați. Proprietarul primește numai „vise frumos împachetate“, iar contractul e făcut de așa natură încât producătorul este absolvit de orice vină, cu condiția să declare la cine a trimis paletul, respectiv tot la logistician. Problema, continuă acesta, e că paleții tip pooling încep să se piardă și ajung să coste mai mult decât un europalet. „În străinătate producătorul îi comandă, el îi gestionează și tot el îi declară. La noi, modelul e diferit și gestiunea cade în sarcina firmei de logistică. Și atunci se rupe filmul“, afirmă specialistul. Deci, odată cu scăderea volumelor și creșterea numărului de paleți au crescut și pierderile pe segmentul de ambalaje, iar dacă firma de logistică nu poate gestiona aceste pierderi este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să le recupereze de la clientul producător.
Libertatea alegerii furnizorilor locali
Pentru a folosi cu succes logistica circulară a paleților, acest management trebuie utilizat atât în aval, cât și în amonte, iar „în industria în care noi activăm nu rentează. În mod excepțional, noi folosim paleți de lemn“, spune un alt manager, al unei multinaționale care nu are legătură, de această dată, cu FMCG. Pentru 2021, datorită unui abordări mai atipice, specialistul a avut succes și a reușit să achiziționeze paleți noi euro standard la un tarif mai mic decât anul trecut. Asta pentru că a putut obține o oarecare libertate de la sediul central, cu condiția să nu existe riscul de a rămâne fără stoc. „Am variante globale, dar și locale, mai ales că noi avem o unitate de producție unde este nevoie de paleți. Cumpărăm paleți din zonă, de la producători locali.“
La licitațiile regionale se oferă un preț în baza unui volum, iar pentru acest lucru se preferă sinergiile la nivel de grup. Însă, dacă respectivul producător nu este și în România, automat prețul va crește. „Având în vedere și recuperarea de paleți, deja devine ineficientă varianta când gestionezi in-house. Atunci o altă variantă este să implici și chiar să ajuți producătorii locali care se ocupă cu astfel de business-uri. În loc de 1-2 producători mari, folosesc 4-5, dar cu volume mai mici, pe care îi și ajut și îmi securizez și business-ul. Prin această abordare, deși mulți au avut creșteri de preț, noi am înregistrat scăderi“, detaliază directorul.
Pe bază de contracte, compania recuperează numai atunci când se adună un anumit volum, deoarece transportul este un cost important. În funcție de negocierile purtate cu fiecare dintre parteneri, „o parte dintre aceștia își asumă să depoziteze paleții pentru noi, o parte, nu. Există o sezonalitate în utilizarea paleților și atunci e mult mai ușor de recuperat. Pentru fiecare opțiune se face o analiză de cost, mai ales că această criză, pe care cu toții o traversăm, ne-a cam afectat. Și toți căutăm soluții de optimizare.“
A explodat prețul polimerilor
Fluctuația de preț la lemn este însă nesemnificativă în comparație cu scumpirea altor materii prime, cum sunt polimerii, folosiți la fabricarea plasticului. În numai două luni, din decembrie 2020 până în februarie anul acesta, prețul a urcat cu 15%, iar la momentul discuției, adică în mijlocul verii, se tranzacționau la tarife cu peste 60-70% mai mari față de ce era la începutul anului. Pentru companiile producătoare, acest lucru se simte într-o primă fază în prețul sacilor de plastic. „Polimeri înseamnă materie primă care are legătură cu plasticul. Este o creștere exorbitantă și greu de estimat. La aceasta se adaugă și problemele cu transportul maritim și aprovizionarea din China și SUA. La ambalajele pe care noi le achiziționăm, respectiv saci, prețul galopează de la lună la lună și încă nu s-a stabilizat“, a conchis directorul de Supply Chain.
